ICCJ. Decizia nr. 6405/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6405/2010
Dosar nr.211/3/2010
Şedinţa din 26 noiembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 3961/105/2009, reclamantul J.S., cu domiciliul procedural ales la Cab. Av. C.V. din Câmpina, str. Tudor Vladimirescu, judeţul Prahova în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei şi Finanţelor a solicitat să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 1.000.000 euro, cu titlul de daune morale şi despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009.
Prin sentinţa civilă nr. 1804 din 26 octombrie 2009 Tribunalul Prahova şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Prahova a reţinut că, potrivit prevederilor art. 8 C. proc. civ., cererile împotriva statului, direcţiilor generale, regiilor publice caselor autonome şi administraţiilor comerciale, se pot face la instanţele din capitala ţării sau din reşedinţa judeţului unde îşi are domiciliul reclamantul. Ori, Tribunalul a constatat că reclamantul nu are domiciliul în raza teritorială a acestei instanţe, domiciliul său fiind în Germania, având doar domiciliul ales la Câmpina, în vederea comunicării actelor de procedură iar sediul Ministerului de Finanţe este la Bucureşti.
Primind dosarul, Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 218 din 17 februarie 2010, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti invocată de părţi, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă şi a trimis dosarul Înaltei Curţi, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Tribunalul Bucureşti a reţinut că, având în vedere normele speciale de competenţă teritorială prevăzute de Legea nr. 221/2009 în art. 4 pct. 4 al legii, precum şi faptul că deşi reclamantul are domiciliul stabil în Germania, acesta a aleg un domiciliu pe teritoriul României, respectiv la Cab. Av. C.V. din Câmpina, str. Tudor Vladimirescu, judeţul Prahova, tribunalul a apreciat că în soluţionarea excepţiei de necompetenţă nu pot fi avute în vedere dispoziţiile art. 8 alin. (1) din C. proc. civ., ci dispoziţiile speciale prevăzute de art.4 pct.4 din Legea nr. 221/2009.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 22 alin. (3) din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, pentru considerentele ce succed:
În materia Legea nr. 221/2009, ca lege specială de reparaţie competenţa teritorială de soluţionare a cauzei este cea prevăzută de această lege, efectul principiului „specialia generalibus derogant ” .
I Prin urmare, Legea nr. 221/2009 se aplică cu prioritate faţă de art. 8 C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie de competenţă.
Cum persoana interesată şi-a ales domiciliul pe raza Tribunalului Prahova, aceasta este instanţa competentă să soluţioneze cauza.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul J.S., în favoarea Tribunalului Prahova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6404/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 6407/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
