ICCJ. Decizia nr. 6539/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6539/2010
Dosar nr. 253/117/2008
Şedinţa publică din 3 decembrie 2010
Asupra cauzei de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 710 din 4 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, s-a dispus respingerea plângerii precizate, formulată de petiţionarul P.F.A. împotriva intimatului Primarul Municipiului Cluj-Napoca.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut următoarele:
Prin dispoziţia din 10 ianuarie 2008 emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca i s-a propus petiţionarului P.F.A. acordarea despăgubirilor în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII Legea nr. 247/2005, având în vedere despăgubirile primite la expropriere pentru construcţiile demolate în suprafaţă de 58,33 mp din care suprafaţa utilă de 45,73 mp înscrisă în CF şi pentru terenul în suprafaţă de 504 mp situat în Cluj-Napoca.
Calitatea de persoană îndreptăţită, formularea în termen a notificării, deţinătorul imobilului, ori alte chestiuni prealabile fiind necontestate instanţa urmează a se pronunţa asupra măsurilor reparatorii concrete cuvenite petiţionarului pentru construcţia şi terenul în suprafaţă de 405 mp preluate de stat prin expropriere.
Petentul pretinde că este îndreptăţit la măsura restituirii în natură cel puţin parţial, pentru parcela rămasă neutilizată potrivit scopului în care a fost expropriată.
În vederea lămuririi situaţiei faptice s-a dispus efectuarea unei expertize judecătoreşti, care a identificat o suprafaţă de 270 mp teren care în opinia sa ar putea fi restituită în natură, nefiind ocupată de construcţii noi autorizate, servituti legale ori alte lucrări de utilitate publică, teren pe care este amenajată o parcare auto betonată deţinută de Primăria Municipiului Cluj-Napoca.
Tribunalul însă a reţinut în acord cu art. 10 pct. 3 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 250/2007, că suprafaţa de 270 mp teren nu poate fi restituită în natură petiţionarului deoarece este ocupată de o amenajare de utilitate publică, respectiv o parcare auto betonată destinată utilităţii publice, astfel încât se încadrează în sintagma amenajării de utilitate publică ale localităţilor urbane definită în textul legal citat, exclusă de la restituirea în natură.
Prin urmare, în acord cu dispoziţiile art. 10 alin. (2) art. 11 alin. (3) şi (8) Legea nr. 10/2001, s-a reţinut că măsura reparatorie dispusă este legală, dispunându-se respingerea plângerii în sensul art. 26 alin. (3) Legea nr. 10/2001.
Lipsa calităţii procesuale pasive invocată de intimat a fost respinsă din moment ce acesta este entitatea deţinătoare a terenului conform art. 29 alin. (4) Legea nr. 10/2001, situaţie în care s-a reţinut calitatea sa procesuală pasivă.
Prin decizia civilă nr. 43 din 19 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, s-a dispus admiterea apelului formulat de reclamantul P.F.A. împotriva sentinţei civile nr. 710 din 6 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Cluj, şi schimbarea ei în tot.
S-a dispus admiterea plângerii formulate de reclamant împotriva dispoziţiei din 10 ianuarie 2008 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca, modificarea acesteia, în sensul dispunerii restituirii în natură către reclamanta a suprafeţei de 270 mp teren, delimitată prin culoare galbenă în anexa 4 la raportul de expertiză tehnică judiciară, aflat la dosarul instanţei de fond suprafaţă care face parte din parcela CFCluj, situată în Municipiul Cluj-Napoca.
S-a dispus menţinerea dispoziţiei Primarului Municipiului Cluj-Napoca privitor la acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale avându-se în vedere despăgubirile privitor la expropriere, pentru construcţiile demolate precum şi pentru suprafaţa de 135 mp teren reprezentând diferenţa dintre suprafaţa de 270 mp restituită în natură şi suprafaţa de 405 mp.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut următoarele:
Prin notificarea formulată la data de 14 august 2001 şi înregistrată la Primăria municipiului Cluj-Napoca, reclamantul P.F.A., în calitate de moştenitor al defunctei F.V. (născută C.), a solicitat „restituirea în natură sau, dacă nu este posibil, despăgubiri, pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, evidenţiat în CF Cluj".
Se precizează în cuprinsul notificării faptul că imobilul cu privire la care se pretind măsuri reparatorii a fost preluat de Statul Român în mod abuziv, prin efectul Decretelor de expropriere date cu nr. 450/1965 şi nr. 148/1988, achitate fiind despăgubiri aferente exproprierii în sumă de 46.000 RON.
Din analiza CF Cluj, rezultă că parcela funciară identificată, reprezentând construcţii, curte şi grădină, cu suprafaţa de 715 mp (2.572 mp), a avut ca proprietari tabulari înscrişi C.G. şi pe C.V. (căsătorită F.), în cote egale.
Prin efectul Decretului de expropriere nr. 450 din 14 iulie 1965, suprafaţa de 1.854 mp teren a trecut în proprietate de stat, cei doi coproprietari tabulari fiind menţionaţi la Anexa la actul de expropriere.
Urmare acestei exproprieri, a fost dezmembrat în două parcele cu nr. topografice noi, astfel:
parcela, reprezentând casă şi teren în suprafaţă de 720 mp, reînscrisă în aceeaşi coală funciară, în favoarea vechilor coproprietari tabulari;
parcela, reprezentând teren în suprafaţă de 1852 mp, a fost transcrisă în CF Cluj în favoarea Statului Român - Institutul Agronomic cu titlu de expropriere.
Ulterior decesului celor doi coproprietari tabulari, în CF Cluj, asupra parcelei cu nr. top nou au fost înscrise drepturile moştenitorilor, reclamantul P.F.A. dobândind cota proprietarului C.V. (căsătorită F.), de 405/720 parte, în baza certificatului de moştenitor emis de notariatul de Stat Judeţean Cluj din 25 septembrie 1988.
În anul 1989, a intervenit o nouă expropriere, prin Decretul nr. 148 din 22 iunie 1989, având ca obiect imobilul evidenţiat în CF Cluj, astfel că această parcelă funciară a fost dezmembrată în două noi parcele, după cum urmează:
parcela, teren în suprafaţă de 315 mp a fost reînscrisă în aceeaşi coală funciară în favoarea vechilor proprietari;
parcela, teren în suprafaţă de 405 mp a fost transcrisă în CF Cluj-Napoca, în favoarea Statului Român.
Imobilele care au fost expropriate prin efectul Decretului nr. 148/1989 sunt menţionate la poziţiile din Anexa la actul de preluare, reclamantul P.F.A. fiind evidenţiat în calitate de proprietar al construcţiei situate la nr. administrativ din Mănăştur, Cluj-Napoca, având o suprafaţă de 58,33 mp.
Raportul de expertiză tehnică judiciară, efectuat în cauză de expert tehnic B.I. a evidenţiat faptul că terenul în litigiu aparţine parcelei funciare identificate în CF Cluj, având suprafaţa de 720 mp, localizată în municipiul Cluj-Napoca. Pe acest teren, precizează expertul, este construit blocul de locuinţe, iar porţiuni determinate sunt destinate trotuarelor de acces şi trotuarului stradal, care ocupă o suprafaţă însumată de 450 mp. Pe latura de nord, între bloc şi trotuar, au fost amenajate parcări auto. Terenul aferent acestor parcări auto este un teren fără construcţii noi autorizate, servituti sau utilităţi şi are o suprafaţă liberă de 270 mp, „care poate fi restituită în natură".
Prin dispoziţia din 10 ianuarie 2008, Primarul municipiului Cluj-Napoca a propus acordarea unor despăgubiri pentru construcţiile demolate, în suprafaţă de 58,33 mp, înscrise în CF individuală şi pentru terenul în suprafaţă de 405 mp, imobile situate în Cluj-Napoca, în favoarea reclamantului P.F.A..
Pentru terenul în suprafaţă de 1854 mp, Primăria municipiului Cluj-Napoca a transmis Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară notificarea formulată de reclamant, pentru ca această persoană juridică, în calitate de deţinător actual al terenului, să procedeze la soluţionarea notificării.
Aşa fiind, în mod temeinic prima instanţă a reţinut că sunt deplin stabilite şi necontestate în proces împrejurările legate de calitatea reclamantului, aceea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în condiţiile şi pe temeiul Legii nr. 10/2001, cu privire la construcţii şi la suprafaţa de teren menţionate în dispoziţia Primarului municipiului Cluj-Napoca, dată din 2008, imobile identificate în CF Cluj.
Mai mult decât atât, Curtea a reţinut că limitele în care a fost recunoscut dreptul reclamantului la măsuri reparatorii corespund mărimii cotei de proprietate pe care defuncta C.V. o deţinea din imobilul în litigiu.
Rămâne, aşadar, în litigiu natura măsurii reparatorii la care este îndreptăţit reclamantul, prima instanţă apreciind că se cuvin acestuia măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale, pentru întreaga suprafaţă de 405 mp teren.
Tribunalul şi-a întemeiat în drept soluţia pe dispoziţiile art. 10 alin. (2), art. 11 alin. (3) şi alin. (8) Legea nr. 10/2001, respectiv art. 10.3 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 250/2007.
Potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (3) Legea nr. 10/2001, mai sus evocate, în cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă, pentru cea ocupată de construcţii noi, autorizate, cea afectată servitutilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. Dispoziţiile art. 10 alin. (3), (4), (5) şi (6) se vor aplica în mod corespunzător.
Prin art. 10.3 din Normele Metodologice se stabileşte în sarcina entităţii învestite cu soluţionarea notificării obligaţia de a identifica cu exactitate teren şi vecinătăţile, de a verifica destinaţia actuală a terenului solicitat şi a subfeţei acestuia, pentru a nu afecta căile de acces, existenţa şi utilizarea unor amenajări subterane. în cazul în care se constată astfel de situaţii, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafeţe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafeţe de teren care nu afectează accesul şi utilizarea normală a amenajărilor subterane.
Sintagma „amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale" are în vedere acele suprafeţe de teren afectate unei utilităţi publice, respectiv suprafeţele de teren supuse unor amenajări destinate a servi nevoilor comunităţii, şi anume: căi de comunicaţie, dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spaţii verzi, parcuri şi grădini publice, pieţe pietonale şi altele asemenea.
Mai mult decât atât, în cuprinsul art. 10.4 din actul normativ evocat, se precizează că toate garajele, chioşcurile şi altele asemenea aparţin categoriei construcţiilor uşoare sau demontabile, astfel că terenurile pe care acestea au fost amplasate se restituie în natură, chiar dacă amplasarea a fost autorizată.
În speţă, Curtea a reţinut că parcela în suprafaţă de 270 mp teren, cu privire la care expertul propune restituirea în natură, precizând că este vorba de un teren liber de construcţii, neafectat unor căi de acces sau utilizării unor amenajări subterane, nu poate fi cuprinsă în categoria amenajărilor de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale şi exceptată astfel de la restituire, întrucât ea nu este afectată unei utilităţi publice de natura celor expres menţionate în cuprinsul art. 10.3 din Normele metodologice.
Anexa nr. 4 la raportul de expertiză evidenţiază această parcelă, în planul de situaţie întocmit la scara 1:500, fiind vorba de o parcelă învecinată parcării, nicidecum de o parcare betonată, cum eronat se reţine în considerentele hotărârii de primă instanţă. Parcarea este alăturată parcelei în litigiu, iar accesul la parcare apare a fi posibil şi prin utilizarea unor alte căi de acces.
În absenţa unui impediment legal la restituire şi urmărind prevalenta restituirii în natură a imobilelor pentru care s-au depus notificări, consacrată ca principiu de soluţionare prin Normele metodologice, Curtea a dispus restituirea în natura a suprafeţei de 270 mp teren, liberă de construcţii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs intimatul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, criticând-o pentru următoarele aspecte:
Dispoziţia pe care a emis-o de acordare de măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri conform legii speciale, ţinând cont de despăgubirile încasată la expropriere motivat de împrejurarea că terenul se află în zona sistematizată este temeinică şi legală.
Suprafaţa de 270 mp restituită de instanţă în natură este în realitate o porţiune ocupată cu platforma de parcare, amenajată conform documentaţiilor de sistematizare aprobate pentru această zonă, fiind o construcţie definitivă amenajată şi nu provizorie, şi în consecinţă reţinerea instanţei de apel este nelegală deoarece terenul restituit în natură satisface nevoia de parcare a autoturismelor proprietarilor de apartamente din bloc, iar desfiinţarea platformei construită pe această suprafaţă de teren ar genera disfuncţionalităţi mari în zonă afectând şi aspectul urban al acestora.
Or, zona sistematizată nu cuprinde doar construirea de imobile ori de domenii publice de acces ci şi spaţii de parcare, spaţii verzi, garaje, unităţi de învăţământ etc, pentru toate dintre acestea fiind necesară existenţa unui mediu ambiental acceptabil.
În consecinţă, terenul în litigiu nu putea fi restituit în natură, deoarece se află într-o zonă pentru care s-a realizat integral scopul exproprierii.
În acest sens art. 11 alin. (4) Legea nr. 10/2001 este aplicabil în cauză şi nu alin. (3) al aceluiaşi articol.
Solicită admiterea recursului.
Examinând cererea de recurs instanţa reţine următoarele:
Recursul nu este motivat în drept însă din criticile aduse deciziei recurate instanţa califică juridic criticile, ca aparţinând pct. 9 al art. 304 C. proc. civ..
În esenţă criticile aduse deciziei recurate vizează greşita aplicare a art. 11 alin. (3) Legea nr. 10/2001 în cauză ar fi trebuit să se aplice art. 11 alin. (4) din aceeaşi lege, pornind de la situaţia actuală a terenului pretins a fi liber şi restituit îrt natură rjetentului, care însă nu are această aptitudine legală datorită faptului că potrivit textului invocat de recurent lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, situaţie care exclude restituirea în natură a suprafeţei de 270 mp teren.
În realitate nu textul de lege absoarbe realitatea faptică ci situaţia prezentă a terenului în litigiu atrage categoria de măsuri reparatorii incidente.
Or, în cauză parcela în suprafaţă de 270 mp teren restituită în natură, este liberă de construcţii, şi nu este afectată unor căi de acces şi nici utilizării unor amenajări subterane, conform raportului de expertiză efectuat în cauză. În aceste condiţii nefiind afectată unei utilităţi publice de natura celor expres menţionate în cuprinsul art. 10.3 din Normele metodologice, poate fi supusă restituirii în natură, cu atât mai mult cu cât nu reprezintă nici o platformă betonată aşa cum pretinde recurentul şi cum a reţinut greşit prima instanţă, ci este o parcelă învecinată parcării, iar accesul la parcare este posibil prin utilizarea altor căi de acces.
În aceste condiţii în mod temeinic instanţa de apel a reţinut că situaţia de fapt, dată de configuraţia prezentă a terenului, teren liber şi nesupus niciunei amenajări de utilitate publică i se aplică art. 11 alin. (3) Legea nr. 10/2001 şi nu art. 11 alin. (4) din aceeaşi lege, împrejurare în raport cu care instanţa va dispune respingerea recursului întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în baza art. 312 C. proc. civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de pârâţii Primarul Municipiului Cluj - Napoca şi Municipiului Cluj - Napoca împotriva deciziei nr. 43A din 19 februarie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6541/2010. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 6538/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
