ICCJ. Decizia nr. 6556/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6556/2010
Dosar nr. 46124/299/2009
Şedinţa din Camera de consiliu de la 03 decembrie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
1.Judecătoria Târgu Jiu a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, pentru următoarele motive:
Potrivit art. 3731 C. proc. civ. - aşa cum a fost modificat în urma pronunţării Deciziei nr. 458/2009 a Curţii Constituţionale, executorul judecătoresc a solicitat încuviinţarea executării instanţei de executare.
Acesta a fost învestit cu cererea de executare silită a creditoarei Ş.D.C.L. împotriva debitorului SC P. SA cu sediul în Bucureşti, fără a se arăta în concret care şi unde sunt situate bunurile mobile şi imobile ce urmează a fi executate (existenţa unui punct de lucru SC P. SA în Tg-Jiu nefiind o prezumţie legală în condiţiile art. 1199-1202 C. civ). Potrivit art. 407 alin. (1) C. proc. civ., bunurile care servesc la exercitarea ocupaţiei debitorului nu pot fi supuse executării silite decât numai în lipsă de alte bunuri urmăribile şi numai pentru obligaţii de întreţinere, chirii, arenzi sau alte creanţe privilegiate asupra mobilelor.
Prin soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite, instanţa de executare trebuie să verifice o serie de elemente privitoare la legalitatea începerii executării, unul din elementele esenţiale fiind acela de a stabili dacă are calitatea de instanţă de executare. Creditorul este cel care arată prin însăşi cererea de executare modalitatea de executare aleasă, şi oferă executorului elemente cu privire la bunurile ce urmează a fi urmărite şi locul situării acestora.
Cererea de executare se depune la executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în care urmează să se facă executarea,ori, în cazul urmăririi bunurilor, la executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în care se află aceste bunuri. Rezultă, că încă de la depunerea cererii de executare creditorul trebuie să opteze cu privire la modalitatea de executare aleasă.
2.Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Jiu, pentru următoarele motive:
Executorul judecătoresc a înaintat cererea de executare silită formulată de creditor, cel din urmă solicitând încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 3141 din 16 octombrie 2009, indicând ca şi forme de executare silită pe cea mobiliară şi pe cea imobiliară. S-a menţionat totodată că debitorul are punct de lucru şi bunuri urmăribile pe raza municipiului TG Jiu, staţii peco, carburanţi etc. tocmai în motivarea competentei de judecată atribuite Judecătoriei Târgu Jiu.
Împrejurarea că debitorul îşi are sediul în raza Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti nu este de natură a schimba competenţa instanţei susmenţionate de vreme ce, în cazul urmăririi mobiliare/imobiliare, aceasta este una specială, dată de locul situării bunurilor. Deopotrivă, la acest moment, al încuviinţării executării silite, instanţa nici nu poate pretinde creditorului/executorului judecătoresc o riguroasă determinare a bunurilor a căror urmărire se va realiza, după cum nici dovada proprietăţii nu este necesară în această fază; împrejurarea menţionării, chiar exemplificativ, a bunurilor ce urmează a fi supuse executării silite (în localitatea Târgu Jiu) este suficientă pentru a forma convingerea instanţei la acest moment în sensul existenţei acestor bunuri urmăribile în patrimoniul debitoarei, riguroasa lor determinare fiind ulterioară încuviinţării executării silite, precum şi stabilirea destinaţiei lor, de bunuri care servesc exercitării profesiei sau nu.
Pentru aceste considerente şi în temeiul aceloraşi dispoziţii reţinute de Judecătoria Târgu-Jiu instanţa a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, ca şi instanţă în a cărei rază teritorială urmează să se efectueze executarea.
Analizând conflictul negativ de competenţa cu aplicarea art. 20 şi următoarele C. proc. civ., Înalta Curte constată că este competentă să soluţioneze cauza Judecătoria Târgu-Jiu, în considerarea celor ce urmează:
Argumentul principal pentru care Judecătoria Târgu-Jiu şi-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite l-a reprezentat sediul debitorului urmărit.
După cum s-a reţinut şi de către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în cererea de executare silită s-a solicitat executarea silită mobiliară şi imobiliară, cu indicarea faptului că debitorul (care într-adevăr îşi are sediul pe raza sectorului 1 Bucureşti) are punct de lucru şi bunuri urmăribile pe raza municipiului Târgu-Jiu (staţii peco, carburanţi, etc).
Potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Nefiind vorba de un caz în care legea să dispună altfel, conform normei procedurale, instanţa de executare competentă să soluţioneze cererea cu privire la care s-a ivit conflictul de competenţă este cea în circumscripţia căreia se va face executarea.
Întrucât bunurile indicate ca fiind urmăribile de către creditor sunt situate pe raza municipiului Târgu-Jiu, instanţa de executare este Judecătoria Târgu-Jiu. De altfel, cu respectarea art. 373 alin. (1) C. proc. civ., creditorul s-a şi adresat unui executor judecătoresc din Târgu-Jiu - executor judecătoresc care îşi are sediul în circumscripţia judecătoriei unde urmează să se facă executarea, aceasta fiind totodată cea în a cărei circumscripţie se află bunurile indicate ca fiind urmăribile.
Competenţa de soluţionare a cauzei revine astfel Judecătoriei Târgu-Jiu, instanţa urmând să dispună în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6545/2010. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6559/2010. Civil. Marcă. Recurs → |
|---|
