ICCJ. Decizia nr. 6557/2010. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6557/2010
Dosar nr. 2037/1/2010
Şedinţa publică din 3 decembrie 2010
Deliberând asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 8064 pronunţată la 8 octombrie 2009 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în dosarul nr. 238/63/2005, instanţa a respins ca nefondate recursurile declarate de reclamantul P.M. precum şi de pârâţii Consiliul local al municipiului Craiova prin primar, Primarul municipiului Craiova împotriva deciziei nr. 262 pronunţată la 8 septembrie 2008 de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
Împotriva deciziei instanţei supreme a formulat contestaţie în anulare P.M., întemeiată în drept, pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza finală C. proc. civ.
Contestatorul P.M. a susţinut că instanţa a omis a cerceta motivul de recurs referitor la faptul că, în realitate, platforma gospodărească ocupă o suprafaţă de 18 mp, iar nu de 39 mp, aşa cum în mod greşit a reţinut instanţa de apel, iar în recurs, nu s-a făcut nicio referire la această diferenţă, apreciindu-se doar că suprafaţa de teren pe care se află platforma gospodărească nu poate fi restituită în natură, fiind necesară unităţii deţinătoare.
In esenţă, contestatorul a concluzionat, în sensul că motivul de recurs ce viza natura juridică a acestei suprafeţe de teren nu a fost analizat în recurs.
De asemenea a afirmat că instanţa de recurs nu a cercetat nici critica referitoare la motivul de recurs, cu privire la faptul că, atât bazinul, cât şi casa de pompe nu sunt funcţionale în prezent, neavând nicio utilitate, fiind simple construcţii dezafectate, care nu mai pot fi folosite potrivit scopului pentru care au fost edificate, în această situaţie fiind incidente dispoziţiile art. 10 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.
In detalierea acestui motiv, contestatorul a precizat că, astfel cum rezultă din raportul de expertiză, rezervorul de apă reprezintă o construcţie dezafectată de peste 20 de ani, la fel ca şi casa pompelor, aşa încât terenul solicitat poate fi restituit, nefiind afectat de utilităţi, ci doar de construcţii dezafectate.
In cuprinsul contestaţiei in anulare, contestatorul P.M. a arătat că va dezvolta „motivele" acesteia, până la primul termen de judecată.
La primul termenul de judecată, respectiv acela din 8 octombrie 2010, constatând lipsa nejustificată a părţilor, care nu au solicitat în scris judecata în lipsă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus prin încheiere, suspendarea judecăţii contestaţiei în anulare, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., cauza fiind repusă pe rol, la cererea contestatorului P.M., la data de 3 decembrie 2010, fără însă a se dezvolta motivele contestaţiei în anulare, astfel cum s-a indicat de către P.M.
Contestaţia în anulare este nefondată şi urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 262 din 08 august 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a respins apelul declarat de reclamantul P.M. şi a admis apelul formulat de pârâţii Consiliul local Craiova şi Primarul municipiului Craiova împotriva sentinţei civile nr. 1397 din 31 octombrie 2006 a Tribunalului Dolj.
A schimbat sentinţa sus menţionată şi a admis în parte contestaţia formulată de P.M.
A dispus obligarea pârâţilor să restituie în natură, terenul în suprafaţă de 309,53 mp, identificat în schiţa anexă la raportul de expertiză, astfel cum a fost individualizat în dispozitivul deciziei.
A constatat că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru restul suprafeţei de 330,47 mp, nerestituită din totalul de 640 mp, cât a solicitat prin notificarea nr. 339/N/2001.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei civile.
Împotriva deciziei Curţii de Apel Craiova, reclamantul P.M. a declarat recurs, întemeiat în drept, pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., arătând că în mod greşit, instanţele au considerat că se pot restitui în natură numai 348,53 mp respectiv 309,53 mp, din suprafaţa totală de 640 mp.
A susţinut recurentul-reclamant că, astfel cum rezultă din expertiza efectuată, platforma gospodărească este în realitate un loc de depozitare a gunoaielor neamenajat corespunzător, nefiind funcţională.
S-a reţinut, urmare expertizei, că atât bazinul, cât şi casa de pompe nu sunt funcţionale. Rezervorul de apă reprezintă o construcţie dezafectată de peste 20 de ani, la fel ca şi casa pompelor, recurentul-reclamant P.M. solicitând restituirea terenului, deoarece aceste construcţii sunt dezafectate.
Recurentul-reclamant P.M. a precizat că instanţa de fond a interpretat eronat prevederile art. 9 din Legea nr. 10/2001, deoarece terenul indicat de către reclamant nu este afectat de utilităţi, ci doar de simple construcţii dezafectate, iar instanţa de apel a confundat suprafeţele, considerând că platforma gospodărească ocupă 39 mp, însă, în realitate aceasta ocupă 18 mp.
Prin Decizia nr. 8064 din 8 octombrie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, şi-a motivat soluţia de respingere a recursului declarat de reclamant, constatând că potrivit art. 10 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, se restituie în natură şi terenurile pe care, ulterior preluării abuzive, s-au edificat construcţii autorizate, care nu mai sunt necesare unităţii deţinătoare, dacă persoana îndreptăţită achită acesteia o despăgubire reprezentând valoarea de piaţă a construcţiei respective, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare.
Instanţa supremă a reţinut că, în adresa nr. 33185 din 10 mai 2007 emisă de Primăria municipiului Craiova, Direcţia Servicii Publice, se arată că platforma gospodărească situată în Craiova, reprezintă o construcţie de utilitate publică, care serveşte la colectarea deşeurilor menajere depuse de locatarii Asociaţiei de proprietari nr. 1 şi care figurează în inventarul domeniului public al Primăriei municipiului Craiova.
Instanţa de recurs a arătat că la pct. 10.5 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007, se stipulează că oportunitatea aplicării măsurii de restituire în natură a terenului notificat pe care se află edificate construcţii care nu mai sunt necesare unităţii deţinătoare, revine exclusiv unităţii deţinătoare. Or, din dovezile administrate rezultă că unitatea deţinătoare a apreciat că platforma este afectată utilităţii publice a municipiului Craiova.
Aşa fiind, suprafaţa de teren pe care se află situată această platformă nu poate fi restituită în natură, platforma fiind necesară unităţii deţinătoare. împrejurarea că, aşa cum s-a arătat în raportul de expertiză, şi cum a invocat recurentul-reclamant, această platformă „nu este special amenajată în acest sens din punct de vedere sanitar, fiind un posibil focar de infecţie", nu constituie o chestiune de drept, care să poată fi dedusă analizei instanţei de recurs, iar întinderea suprafeţei acestei platforme nu constituie un aspect care să permită aprecieri de legalitate a soluţiei date de instanţa de apel.
Cât priveşte susţinerile referitoare la faptul că instanţa de recurs nu a cercetat şi nu a analizat în ce măsură bazinul cât şi casa de pompe nu sunt funcţionabile, şi aplicabilitatea art. 10 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, este de observat că acest motiv a fost analizat de instanţa de recurs, conform considerentelor de la filele 5-6 din Decizia nr. 8064 din 8 octombrie 2009 a instanţei supreme, ce face obiectul contestaţiei în anulare de faţă.
Instanţa de recurs a avut în vedere criticile formulate prin recursul declarat de reclamantul P.M., aşa încât nu se poate reţine omisiune de examinare a unui motiv de recurs.
Contestaţia în anulare, reglementată de legiuitor, ca o cale extraordinară de atac de retractare poată fi admisă, în temeiul art. 318 alin. (1), teza finală C. proc. civ. dacă instanţa de recurs a omis, în mod efectiv a cerceta vreunul dintre motivele invocate, iar această omisiune trebuie să se fi produs din greşeală.
Însă, în cazul în care instanţa de recurs a analizat, într-adevăr doar un motiv de casare, pe care 1-a găsit nefondat, şi a arătat, motivându-şi soluţia, de ce nu pot fi analizate şi celelalte critici - în speţă cele privind întinderea suprafeţei, neanalizarea acestei critici nu se datorează unei omisiuni săvârşite din eroare de instanţă, ci a avut un caracter deliberat, iar motivele pentru care instanţa de recurs a procedat în acest mod nu pot fi cenzurate pe calea contestaţiei în anulare, deoarece, astfel cum este de observat, această cale de atac nu poate fi utilizată, pentru a deschide calea examinării din nou, a unor „greşeli de judecată", într-un nou recurs la recurs, care tinde a schimba soluţia instanţei de recurs, fără un suport legal.
Această raţiunea este evidentă, deoarece în speţă, instanţa de recurs a motivat explicit că întinderea suprafeţei acestei platforme nu constituie un aspect care să-i permită aprecieri vizând legalitatea soluţiei pronunţată de instanţa de apel, aceste critici îmbrăcând forma unor motive de netemeinice, ce nu pot forma obiect al examinării legalităţii unei decizii, în recurs.
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte constată că nu se poate constata incidenţa motivului prevăzut de art. 318 alin. (1) teza finală C. proc. civ., deoarece criticile expuse de recurentul-reclamant au fost analizate prin prima motivelor de nelegalitate a deciziei supusă recursului, calea de atac fiind nefondată şi respinsă ca atare, prin Decizia civilă nr. 8064 din 8 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Respinge contestaţie în anulare formulată de contestatorul P.M. împotriva deciziei civile nr. 8064 din 8 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6550/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6548/2010. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
