ICCJ. Decizia nr. 830/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 830/2010
Dosar nr. 4300/121/2007
Şedinţa publică din 11 februarie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La 16 iulie 2007, reclamanţii T.N. şi T.D. au chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Galaţi, solicitând ca aceasta să fie obligată să se pronunţe, prin decizie motivată, asupra cererii lor, de restituire în natură a terenului de 705,51 mp, situat în Galaţi, sub sancţiunea unor daune cominatorii de 100 lei/zi de întârziere.
Totodată, reclamanţii au învederat că în subsidiar contestă oferta cuprinsă în adresa pârâtei nr. 309 din 16 aprilie 2007 (în ipoteze considerării adresei menţionate drept ofertă de acordare de despăgubiri pentru acelaşi teren) şi solicită obligarea părţii adverse la restituirea în natură a porţiunii de 666,20 mp, liberă de construcţii.
În motivarea cererii, întemeiată pe art. 11 alin. (3), art. 23 alin. (1) şi art. 24 alin. (1), (3) şi (7) din Legea nr. 10/2001, precum şi art. 1073 şi art. 1075 C. civ., reclamanţii au susţinut că.
- terenul în discuţie a aparţinut defunctei T.R.S., bunica lor, de la care a fost expropriat prin Decretul nr. 588/1962, cu plata unei despăgubiri de 622,72 lei;
- sunt moştenitorii proprietarei, decedată la 21 iunie 1975, iar conform planului de situaţie întocmit de primărie, din terenul expropriat a rămas liberă suprafaţa de 666,20 mp;
- pârâta nu le-a răspuns la notificarea înregistrată la 8 noiembrie 2001 dar, prin adresa nr. 309/2007, le-a comunicat că terenul revendicat nu este liber de construcţii şi, în consecinţă, vor proceda la acordarea de despăgubiri.
La termenul din 10 septembrie 2007, reclamanţii au precizat că, urmare a emiterii Dispoziţiei nr. 3411/6 iunie 2007 (prin care s-a propus acordarea de despăgubiri conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005), renunţă la primul capăt de cerere şi solicită anularea dispoziţiei menţionate, restituirea în natură a suprafeţei libere şi măsuri reparatorii în echivalent pentru diferenţa de teren.
Tribunalul Galaţi, secţia civilă, prin sentinţa nr. 338 din 10 martie 2008, a luat act că reclamanţii au renunţat la judecarea primului capă de cerere şi a respins acţiunea.
S-a reţinut că:
- terenul de 707,51 mp, situat în Galaţi, a fost expropriat de la bunica reclamanţilor în baza Decretului nr. 588/1962, pentru construirea unor blocuri de locuinţe;
- reclamanţii au dovedit că sunt succesorii defunctei proprietare (decedată la 21 iunie1975) şi, prin notificarea înregistrată la 4 noiembrie 2001, s-au prevalat de prevederile Legii nr. 10/2001;
- potrivit expertizelor efectuate în cauză, doar o parte (214,80 mp) din terenul expropriat este afectată de detalii de sistematizare, restul fiind ocupat de construcţii provizorii care aparţin unor terţi (43,25 mp) şi parcarea aferentă unui bloc de locuinţe aflat în vecinătatea Tribunalului (434,42 mp);
- suprafaţa ocupată de construcţii provizorii este prea mică pentru a satisface interesele oricărei persoane, iar parcarea aferentă blocului de locuinţe reprezintă un detaliu de sistematizare a zonei.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia nr. 143 din 9 septembrie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţi.
S-a reţinut că suprafeţele de 43,25 mp şi 434,42 mp nu pot fi restituite în natură deoarece prima este prea mică, iar secunda constituie un detaliu de sistematizare a zonei.
Reclamanţii au declarat recurs, prin care au solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul admiterii apelului, schimbării sentinţei, admiterii parţiale a acţiunii şi restituirii în natură a suprafeţei de 477,67 mp.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanţii au susţinut că deşi suprafaţa de 477,67 mp este liberă de construcţii şi neafectată de reţele sau obiective subterane, instanţa de apel nu a dispus restituirea în natură, încălcând astfel prevederile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Aceste critici sunt nefondate deoarece:
- textul invocat de recurenţi [art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001] exceptează de la restituirea în natură terenurile afectate unor „amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale";
- potrivit pct. 10.3 din HG nr. 250/2007, sintagma precitată are în vedere suprafeţele supuse unor amenajări destinate a servi nevoile comunităţii.
- din expertizele efectuate în cauză rezultă că pe suprafaţa de 477,67 mp a cărei restituire în natură este solicitată de recurenţi se află câteva construcţii provizorii (ce ocupă doar 43,25 mp), precum şi o parcare (de 434,42 mp), aferentă a unui bloc de locuinţe, situat în apropierea Tribunalului Galaţi;
- în raport de amplasare şi modul concret de utilizare, este evident că parcarea menţionată (care ocupă peste 90% din suprafaţa de 477,67 mp) constituie o amenajare destinată a servi nevoile comunităţii şi, ca atare, nu poate fi restituită în natură;
- dimensiunile reduse fac lipsită de interes restituirea în natură a suprafeţei ocupate de cele câteva construcţii provizorii.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii T.N. şi T.D. împotriva deciziei nr. 143A din 9 septembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 838/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 703/2010. Civil. Exequator (recunoasterea... → |
|---|
