ICCJ. Decizia nr. 838/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 838/2010
Dosar nr. 5837/63/2008
Şedinţa publică din 11 februarie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La 27 februarie 2008, reclamantul M.D.V. a chemat în judecată pe pârâţii Primăria Municipiului Craiova şi Primarul Municipiului Craiova, solicitând anularea Dispoziţiei nr. 5109 din 18 februarie 2005 şi obligarea părţilor adverse la emiterea unei noi dispoziţii, de restituire în natură a porţiunii libere din terenul situat în Craiova, şi propuneri de despăgubiri pentru construcţia de 143,90 mp (demolată în martie 1984) şi măsuri reparatorii în echivalent, în principal sub forma compensării cu un alt imobil vecin sau, în subsidiar, acordarea de despăgubiri pentru diferenţa de teren nerestituibilă.
În motivarea cererii, întemeiată pe art. 44 din Constituţie şi art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, reclamantul a susţinut că:
- imobilul de la adresa menţionată, compus din teren de 700 mp şi locuinţă cu suprafaţa construită de 143,90 mp şi suprafaţa desfăşurată de 176,70 mp, a aparţinut bunicii sale C.C., de la care a fost expropriat prin Decretul nr. 423/1982;
- ulterior exproprierii, construcţia a fost demolată, iar cu privire la terenul de 7000 mp a beneficiat, în calitate de moştenitor testamentar al defunctei proprietare, de retrocedarea suprafeţei de 342 mp, măsură dispusă de Judecătoria Craiova prin sentinţa civilă nr. 11532/1997 ca urmare a admiterii acţiunii în revendicare promovate împotriva Consiliului local Craiova şi D.G.F.P. Dolj.
- prin dispoziţia contestată (care i-a fost comunicată la 19 februarie 2008, ca răspuns la notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001), pârâţii au reţinut că imobilul în discuţie este imposibil de restituit în natură şi i-au acordat măsuri reparatorii sub formă de titluri de valoare, în cuantum de 1.173.200.000 lei;
- în realitate, după cum rezultă din expertiza extrajudiciară, pe terenul „imposibil de restituit în natură" există două suprafeţe libere, una de 45 mp (aflată în continuarea suprafeţei deja retrocedate, de 342 mp) şi alta de 90 mp;
- potrivit aceleiaşi expertize, tot pe strada B. există un alt teren, de 223 mp, liber de construcţii şi utilităţi, care îi poate fi acordat ca măsură reparatorie în compensare;
- pe de altă parte, deşi iniţial a solicitat despăgubiri băneşti, prin dispoziţia contestată i-au fost acordate măsuri reparatorii sub forma titlurilor de valoare nominală, într-un cuantum considerabil mai mic decât valoarea actuală a imobilului;
- oricum, până în prezent nu s-a realizat conversia titlului de despăgubire în acţiuni, printr-o Decizia pronunţată la 20 martie 2006 (cazul Radu împotriva României), Curtea Europeană a constatat că Fondul Proprietatea „nu funcţionează de o manieră susceptibilă de a conduce la acordarea efectivă a unei indemnizaţii", iar dispoziţiile legale referitoare la înfiinţarea şi funcţionarea fondului menţionat încalcă prevederile art. 40 alin. (1) şi art. 44 alin. (1) din Constituţie.
La 11 aprilie 2008, reclamantul şi-a precizat acţiunea, învederând că solicită anularea dispoziţiei contestate, restituirea în natură a porţiunii de teren liberă, acordarea de despăgubiri pentru construcţia demolată, iar pentru diferenţa de teren, în principal, compensarea cu un imobil învecinat sau, în subsidiar, tot acordarea de despăgubiri.
Tribunalul Dolj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 287 din 10 octombrie 2008, a admis în parte contestaţia, a modificat parţial dispoziţia, în sensul că a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în cuantum de 707.462,30 Ron pentru imobilul situat în Craiova, compus din teren de 362,4 mp şi construcţiile corp I, corp II şi anexe şi a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că:
- imobilul situat în Craiova, (compus din 700 mp teren şi construcţie) a fost expropriat de la autoarele reclamantului prin Decretul nr. 423/1983;
- ulterior exproprierii construcţia a fost demolată, iar prin sentinţa civilă nr. 11532/]997, Judecătoria Craiova a obligat pe Consiliul local Craiova şi D.G.F.P. Craiova să lase reclamantului şi mamei sale, în deplină proprietate şi liniştită posesie, suprafaţa de 337,6 mp, situată în Craiova;
- notificarea formulată de reclamant în temeiul Legii nr. 10/2001 vizează diferenţa dintre terenul expropriat (700 mp) şi suprafaţa retrocedată prin hotărârea judecătorească menţionată (337,6 mp);
- prin dispoziţia contestată s-au acordat reclamantului măsuri reparatorii sub forma titlurilor de valoare nominală în cuantum de 1.173.200.000 lei;
- în procesul verbal privitor la starea imobilului notificat a fost identificată suprafaţa de 343 mp, ocupată de un bloc de locuinţe, zona de protecţie a acestei construcţii, alei betonate şi utilităţi aferente;
- situaţia de fapt menţionată, stabilită corect de către deţinător, face imposibilă restituirea în natură a restului de teren neretrocedat, cu privire la care sunt incidente prevederile art. 11 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 10/2001;
- în acest sens trebuie avut în vedere, în primul rând, efectul substanţial produs de sentinţa civilă nr. 11532/1997, prin care s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, că doar în privinţa suprafeţei retrocedate (terenul „liber" de 337,6 mp) exproprierea nu şi-a atins scopul;
- pe de altă parte, parcelele de 45 mp şi 90 mp, amplasate pe terenul neretrocedat, în proximitatea unui bloc de locuinţe, nu sunt susceptibile de restituire în natură, fiind evident că în urma operaţiunilor de expropriere a fost schimbată radical configuraţia urbanistică a zonei, că noile construcţii trebuie să fie încadrate de spaţii verzi, alei de acces şi locuri de parcare şi că nu este necesar ca lucrările pentru care s-a dispus această măsură să ocupe efectiv întreaga suprafaţă expropriată;
- măsura reparatorie a compensării, reglementată de art. 2 alin. (3) şi art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, constituie din punct de vedere al dreptului substanţial o veritabilă dare în plată, care presupune aşadar formarea unui acord de voinţă între părţile implicate în procedura prealabilă de soluţionare a notificării;
- prin urmare, atribuirea în compensare a unui bun ce aparţine deţinătorului, la alegerea persoanei îndreptăţite dar peste voinţa titularului dreptului de proprietate, ar reprezenta o încălcare a atributului de dispoziţie juridică, o expropriere ce contravine raţiunii şi finalităţii Legii nr. 10/2001;
- jurisprudenţa Curţii Europene invocată de reclamant nu garantează o anumită formă de măsuri reparatorii, iar restituirea în natură, ca şi atribuirea în compensare, fără limite, a tuturor terenurilor, cu ignorarea situaţiei şi afectaţiunii lor actuale, ar contraveni intereselor generale ale societăţii;
- potrivit expertizelor efectuate în cauză, valoarea imobilului expropriat (362,4 mp teren, construcţiile corp I, corp II şi anexe) depăşeşte cuantumul măsurilor reparatorii în echivalent acordate prin dispoziţia contestată.
- faţă de actuala reglementare a Legii nr. 10/2001, solicitarea reclamantului, de acordare a despăgubirilor băneşti, nu poate fi primită.
Reclamantul a declarat apel, solicitând schimbarea parţială a sentinţei, în sensul restituirii în natură a parcelelor de 45 mp şi 90 mp, acordării, în compensare, a terenului de 223 mp, precum şi majorării cuantumului măsurilor reparatorii în echivalent la 807.468,30 lei.
În motivarea apelului, reclamantul a susţinut că:
- respingerea cererii de restituire în natură a celor două parcele este greşită pentru că în speţă nu operează prezumţia puterii de lucru judecat, iar suprafeţele în discuţie constituie, de fapt, adevărate locuri virane;
- prima instanţă nu a fost învestită cu analizarea naturii juridice a dării în plată, Legea nr. 10/2001 nu prevede în cazul compensării acordul actualului deţinător, suprafaţa de 223 mp nu serveşte unui scop lucrativ sau de utilitate publică, fiind în realitate un teren viran, prin compensare deţinătorul ar obţine un real beneficiu, iar solicitarea sa nu poate fi examinată prin perspectiva tuturor cererilor de compensare, formulate de toţi proprietarii deposedaţi abuziv, precum şi al oportunităţii ori impactului admiterii lor.
- stabilirea cuantumului măsurilor reparatorii în echivalent are la bază o eroare de calcul, din însumarea celor două valori evidenţiate de experţi (554.049 lei şi 262.419,30 lei) rezultând 807.468, 30 lei, şi nu doar 707.462,30 lei.
Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 48 din 17 februarie 2009, a admis apelul declarat de reclamant, a schimbat în parte sentinţa, a majorat cuantumul măsurilor reparatorii în echivalent la 807.468,30 lei şi a menţinut restul dispoziţiilor.
S-a reţinut că:
- parcelele de teren la care face referire reclamantul sunt în prezent neamenajate dar nu pot fi restituite în natură pentru că, fiind situate între blocurile de locuinţe, au ca destinaţie normala folosire a clădirilor;
- expertiza efectuată în cauză şi necontestată de părţi a stabilit că valoare terenului nerestituit (382,4 mp) şi a clădirilor demolate se ridică la 545.049 lei şi, respectiv, 262.419, 30 lei, ceea ce înseamnă că reclamantului i se cuvine suma de 807.468, 30 lei.
Reclamantul a declarat recurs, prin care a solicitat casarea ultimei hotărâri, cu trimiterea cauzei spre rejudecare sau, în subsidiar, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului aşa cum a fost formulat.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 5, 7 şi 8 C. proc. civ., reclamantul a susţinut că:
- instanţa de apel nu a analizat critica referitoare la respingerea cererii de acordare în compensare a suprafeţei de 223 mp şi, pe cale de consecinţă, hotărârea pronunţată nu este motivată sub acest aspect, fiind încălcate aşadar prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. (ceea ce, potrivit art. 304 pct. 5 C. proc. civ., atrage casarea hotărârii) şi ale art. 304 pct. 7 C. proc. civ.;
- pe de altă parte, instanţa de apel a interpretat greşit actul dedus judecăţii pentru că, în referire la cele două loturi, a făcut aplicarea unui principiu general, fără să analizeze probele dosarului, din care rezultă că este vorba despre suprafeţe sunt neamenajate şi folosite de către unii locatari, care, prin urmare, nu servesc unui interes general.
Referitor la critica întemeiată pe art. 304 pct. 5 şi 7 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că:
- deşi în motivele de apel reclamantul a criticat respingerea cererii de acordare în compensare a unui teren învecinat de 223 mp, considerentele hotărârii atacate nu conţin nicio menţiune cu privire la acest aspect;
- această omisiune se încadrează, logic, doar în motivul de nelegalitate prevăzut expres de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.;
- în lipsa oricăror considerente, nu se poate stabili dacă instanţa de apel a analizat sau nu cererea reclamantului apelant, de acordare, în compensare, a suprafeţei de 223 mp.
Cu privire la cealaltă critică, Înalta Curte reţine că:
- imobilul în litigiu a fost preluat de stat prin expropriere, astfel că în speţă sunt incidente prevederile art. 11 din Legea nr. 10/2001;
- textul menţionat prevede măsuri reparatorii diferenţiate, după cum lucrările pentru care s-a dispus exproprierea au fost sau nu executate şi, în caz afirmativ, dacă ocupă terenul parţial sau în întregime.
- totodată, la alegerea măsurii reparatorii adecvate, trebuie avute în vedere şi prevederile pct. 10.3 din HG nr. 250/2007, referitoare la înţelesul sintagmei „amenajări de interes public";
- or, instanţele de fond şi apel nu au clarificat aceste aspecte, referindu-se la efectul substanţial al unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, pronunţată în anul 1997 (care a avut ca obiect o acţiune în revendicare de drept comun şi a stabilit, la modul general, că suprafaţa neretrocedată este ocupată de un bloc de locuinţe şi zona lui de protecţie), precum şi destinaţia ipotetică a celor două parcele libere de construcţii.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) şi (3) şi art. 314 C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis, în sensul casării hotărârii atacate şi trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi curte de apel, pentru stabilirea situaţiei de fapt cu privire la parcelele de 45 mp şi 90 mp, neocupate de construcţii şi analizării criticii referitoare la respingerea cererii de acordare, în compensare, a suprafeţei de 223 mp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul M.D.V. împotriva deciziei nr. 48 din 17 februarie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 834/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 830/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
