ICCJ. Decizia nr. 705/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 705/2010
Dosar nr. 2770/3/2005
Şedinţa de la 8 februarie 2010
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 1080 din 18 septembrie 2006, a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de reclamanta H.S.N. împotriva deciziei nr. 424 din 7 decembrie 2004, în contradictoriu cu S.N.P.P. SA.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că terenurile revendicate de reclamantă se află în extravilan. Ele au fost deţinute iniţial de mai multe C.A.P.- uri de la care au fost expropriate, astfel că ele fac obiectul Legii nr. 18/1991, legea fondului funciar, şi nu obiectul Legii nr. 10/2001.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 172 din 5 martie 2009, a admis apelul declarat de reclamanta H.S.N., împotriva sentinţei civile nr. 1080 din 18 septembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.N.P.P. SA şi pe cale de consecinţă: a schimbat în tot sentinţa, în sensul că a admis în parte acţiunea; a anulat decizia nr. 424/2004 emisă de intimata S.N.P.P. SA.; a acordat reclamantei măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafaţa de 8624,28 mp situată în intravilanul comunei Cărbuneşti, judeţul Prahova.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, potrivit raportului de expertiză, din totalul suprafeţei de teren solicitată doar suprafaţa de 8624,28 mp se află în intravilan.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată a declarat recurs reclamanta H.S.N., criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., deoarece:
- Instanţa de apel a reţinut în mod greşit faptul că în intravilan, potrivit sintagmei „ terenuri libere”, se află doar suprafaţa de 8624,28 mp, de vreme ce din probele existente la dosarul cauzei rezultă contrariu, în sensul că în zona intravilan se află o suprafaţă de teren cu mult mai mare, aşa cum rezultă din raportul de expertiză şi este liberă de orice sarcini.
De asemenea, împotriva deciziei civile nr. 172 din 5 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs SC P. SA, criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece :
- Imobilul-teren, pretins a fi în intravilanul comunei Cărbuneşti, judeţul Prahova şi care a făcut obiectul notificării, se află în extravilanul comunei Cărbuneşti, judeţul Prahova, aşa cum rezultă din adresa nr. 811 din 8 iulie 2003 emisă de Primăria comunei Cărbuneşti, judeţul Prahova, şi intră sub incidenţa Legii nr. 18/1991 şi nu a Legii nr. 10/2001.
- Faţă de faptul că reclamanta a solicitat alternativ şi reparaţii echivalente, instanţa de apel a greşit acordând reclamantei măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafaţa de 8624,28 mp situată în intravilanul comunei Cărbuneşti, judeţul Prahova.
- Expertul trebuia să identifice terenul în litigiu, notificat, şi să aprecieze care este efectiv suprafaţa ocupată de SC P. SA Bucureşti, şi care teren se află în intravilan, sau în extravilan.
Din recursul declarat de reclamanta H.S.N., se reţin următoarele:
Prin notificarea nr. 20 din 30 mai 2001, reclamanta H.S.N. a solicitat restituirea suprafeţei de 11783 mp situată în intravilanul comunei Cărbuneşti, judeţul Prahova.
Instanţa de apel, în mod judicios a dispus efectuarea unei expertize topografice care să identifice dacă terenul în litigiu se află în intravilanul sau extravilanul comunei Cărbuneşti, judeţul Prahova, şi dacă terenul este afectat de construcţii s-au amenajări.
Din totalul suprafeţei de teren solicitată, s-a reţinut faptul că doar suprafaţa de 8624,28 mp, se află în intravilan, şi că de fapt terenul este ocupat cu diverse amenajări: conducte de alimentare cu combustibil, rezervoare, construcţii cu diverse destinaţii etc. (raport de expertiză fila 74 – 76; 101-102 din dosarul de apel).
Prin urmare, susţinerea reclamantei în sensul că suprafaţa de teren aflată în intravilanul comunei Cărbuneşti, judeţul Prahova, este cu mult mai mare decât cea reţinută de instanţa de apel, nu poate fi reţinută.
Din recursul declarat de SC P. SA Bucureşti, se reţin următoarele:
Cum instanţa de fond nu a clarificat situaţia regimului juridic a terenului în litigiu, instanţa de apel a ordonat efectuarea unei expertize topografice care să identifice situarea terenului litigios, notificat, în intravilanul sau extravilanul comunei Cărbuneşti, judeţul Prahova.
Potrivit raportului de expertiză, din totalul suprafeţei de teren solicitată de reclamantă doar suprafaţa de 8624,28 mp se află în intravilan (fila 74-76; 101-102 dosar apel), şi că acest teren este ocupat cu diverse amenajări: conducte de alimentare cu combustibil, rezervoare, construcţii cu diverse destinaţii etc.
Prin urmare, instanţa de apel în mod corect a anulat decizia nr. 424/2004 emisă de intimata S.N.P.P. SA. şi, pe cale de consecinţă, a acordat reclamantei măsuri în echivalent pentru suprafaţa de 8624 mp situată în intravilanul comunei Cărbuneşti, judeţul Prahova, în condiţiile Legii nr. 10/2001.
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte va constata că motivele de recurs invocate nu pot fi reţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta H.S.N. şi de pârâta SC P. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 172 din 5 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 780/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 655/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
