ICCJ. Decizia nr. 578/2010. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 578/2010
Dosar nr. 42646/3/2006
Şedinţa publică din 2 februarie 2010
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
1.1. Obiect
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la 13 decembrie 2006, reclamanta C.S.C.D.A. a chemat în judecată pe pârâta SC G.M.N.D. SRL pentru ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 817.972,11 lei reprezentând procentul de 5% aferent importurilor de aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog efectuate în perioada 1 iunie 2004 - 14 iunie 2005.
1.2. În fapt
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că pârâta este o societate ce are ca obiect de activitate importul şi comercializarea de echipamente electronice. în perioada 1 iunie 2004 - 14 iunie 2005 pârâta a importat aparate ce permit reproducerea operelor scrise pe suport grafic sau analog prevăzute de art. 109 din Legea nr. 8/1996, având obligaţia de plată către reclamantă a procentului legal de 5% din valoarea operaţiunilor de import.
1.3. În drept
Reclamanta şi-a întemeiat în drept acţiunea pe dispoziţiile art. 109 şi art. 139 pct. 4 din Legea nr. 8/1996; art. 3 alin. (3) şi art. 5 din O.G. nr. 9/2000.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 1504 din 21 octombrie 2008 Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 814.942,61 lei cu titlu de remuneraţie compensatorie pentru copia privată aferentă perioadei 1 iunie 2004 - 13 iunie 2005 şi la plata sumei de 282.999,20 lei cu titlu de dobândă aferentă aceleiaşi perioade.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin hotărârea arbitrală din 23 mai 2005 s-au stabilit tipurile de aparate pentru care fabricanţii şi importatorii datorează remuneraţia compensatorie respectiv copiatoare, scannere, aparate multifuncţionale şi imprimante, în procente diferite de la 0,5% la 1%, conform hotărârii menţionate.
Până la intrarea în vigoare a acestei hotărâri, pârâta datorează remuneraţia pentru copia privată pentru toate aceste tipuri de aparate, în procentul prevăzut de lege, de 5%, calculat la valoarea importurilor acestor aparate efectuate în perioada pentru care s-a solicitat remuneraţia.
Au fost respinse susţinerile pârâtei în sensul că legiuitorul nu a stabilit lista aparatelor cu privire la care există obligaţia de plată pentru perioada de dinaintea intrării în vigoare a hotărârii arbitrale.
3. Hotărârea instanţei de apel
Prin decizia civilă nr. nr. 110/A din 28 mai 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a admis apelul declarat de către pârâtă şi a schimbat în parte sentinţa în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 44.670,99 lei cu titlu de remuneraţie compensatorie şi 13.433,89 lei cu titlu de dobândă.
În considerentele deciziei s-a arătat că prima instanţă a reţinut, cu neobservarea modificărilor legislative intervenite în privinţa Legii nr. 8/1996, dar şi a limitelor aplicării art. 4 din Legea nr. 285/2004, că reclamanta ar fi îndreptăţită să obţină de la societatea pârâtă remuneraţia compensatorie pentru copia privată aferentă imprimantelor pe care aceasta Ie-a importat în perioada 1 iunie 2004 - 14 iunie 2005.
Intimata reclamantă a susţinut că pentru aceeaşi perioadă a încasat de la alţi importatori/fabricanţi remuneraţia compensatorie pentru copia privată aferentă aparatelor de acelaşi tip - imprimante, însă probatoriul administrat nu relevă o atare situaţie. Nici hotărârile judecătoreşti depuse, nici celelalte acte administrate nu relevă încasarea sau stabilirea dreptului de a încasa remuneraţia compensatorie pentru copia privată pentru imprimante în intervalul de timp anterior adoptării hotărârii arbitrale din data de 23 mai 2005.
Aparatele multifuncţionale sunt caracterizate printr-o pluralitate de funcţii -printre care fotocopierea şi scanarea - şi pot funcţiona în mod de sine stătător, spre deosebire de imprimante. Prima categorie de aparate îndeplineşte condiţiile art. 107 alin. (1) şi (2) raportat la art. 34 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 modificată prin Legea nr. 285/2004, aşa încât în mod corect instanţa de fond a stabilit obligaţia pârâtei de a plăti remuneraţia compensatorie aferentă acestei categorii.
De altfel, pârâta-apelantă însăşi şi-a construit apărările faţă de pretenţiile reclamantei-intimate pe argumentul că imprimantele nu făceau parte din sfera aparatelor pentru care datora remuneraţie compensatorie pentru copia privată în perioada iunie 2004-iunie 2005, fără a aduce argumente pertinente în privinţa cererii de respingere a pretenţiilor formulate în legătură cu aparatele multifuncţionale.
4. Recursul
4.1. Motive
Reclamanta a declarat recurs, motivat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a formulat următoarele critici:
Instanţa de apel a considerat în mod greşit faptul că imprimanta nu permite reproducerea, în sensul că nu face parte din sistemul tehnologic, în sens fizic, de externalizare a operelor scrise. Disponibilitatea realizării de copii private prin intermediul imprimantei aparţine publicului, neputând fi îngrădită printr-o normă sau dispoziţie a instanţei de judecată.
Soluţia instanţei cu referire la perioada aplicabilă nu ţine seama de faptul că legislaţia în vigoare era vechea metodologie stabilită de dispoziţiile Legii nr. 8/1996 nemodificată art. 109 deoarece noua metodologie stabilită de art. 107 din Legea nr. 285/2004 se afla în stadiul de negocieri între părţile expres stabilite de lege.
Legea nr. 8/1996 în forma iniţială nu a fost abrogată prin Legea nr. 285/2004 ci doar modificată şi completată, astfel că referirile Legii nr. 285/2004 se referă la dispoziţiile Legii nr. 8/1996 în formă iniţială.
Principiile neretroactivităţii legii civile şi al aplicării imediate a legii civile noi cunosc şi excepţii, una dintre acestea constând în ultraactivitatea legii civile vechi.
Instanţa nu a ţinut seama de faptul că hotărârea arbitrală pronunţată la data de 23 mai 2005, publicată în M.Of. nr. 501 din 14 iunie 2005 îndeplineşte o funcţie de interpretare menită să acopere intervalul cuprins între 1 iunie 2004 - 14 iunie 2005 în ceea ce priveşte aparatele supuse plăţii remuneraţiei compensatorii pentru copia privată.
Instanţa nu putea să intervină pe perioada 1 iunie 2004 - 14 iunie 2005 prin aplicarea imediată a dispoziţiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 285/2004 datorită negocierilor, domeniul abordat fiind rezolvabil prin negocierile stabilite de lege care să reflecte voinţa comună a părţilor.
Instanţa nu a ţinut seama şi de plăţile efectuate de celelalte firme importatoare.
4.2. Analiza făcută de instanţa de recurs Recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor datorate cu titlu de remuneraţie compensatorie pentru importurile de aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog, efectuate în perioada 1 iunie 2004 - 14 iunie 2005, în temeiul art. 109 şi art. 139 pct. 4 din Legea nr. 8/1996. Conform art. 34 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 285/2004, pentru suporturile pe care se pot realiza înregistrări, sonor sau audiovizual, cât şi pentru aparatele ce permit reproducerea acestora, în situaţia prevăzută la alin. (1), se va plăti o remuneraţie stabilită conform prevederilor acestei legi. în forma actuală, introdusă prin Legea nr. 285/2004 - şi care era în vigoare la data sesizării instanţei, alin. (2) al art. 34 dispune că, pentru suporturile pe care se pot realiza înregistrări sonore sau audiovizuale ori pe care se pot realiza reproduceri ale operelor exprimate grafic, precum şi pentru aparatele concepute pentru realizarea de copii, în situaţia prevăzută la alin. (1), se va plăti o remuneraţie compensatorie stabilită prin negociere, conform prevederilor acestei legi.
La data înregistrării acţiunii, art. 109 era abrogat prin Legea nr. 285/2004. Aceeaşi lege modificase şi art. 107 din Legea nr. 8/1996, alin. (4) al textului prevăzând că lista suporturilor şi a aparatelor pentru care se datorează remuneraţia compensatorie pentru copia privată, precum şi cuantumul acestei remuneraţii se negociază din 3 în 3 ani, dacă una dintre părţi o cere, în cadrul unor comisii constituite din: a) câte un reprezentant al principalelor organisme de gestiune colectivă, care funcţionează pentru câte o categorie de drepturi, pe de o parte; b) câte un reprezentant al principalelor structuri asociative mandatate de fabricanţii şi importatorii de suporturi şi aparate, numit de respectivele structuri asociative, şi câte un reprezentant al primilor 3 fabricanţi şi importatori majori de suporturi şi aparate, stabiliţi pe baza cifrei de afaceri şi a cotei de piaţă din domeniul respectiv, cu condiţia ca acestea să fie declarate în acest scop la Oficiul Român pentru Drepturile de autor pe propria răspundere, pe de altă parte.
Aşadar, înainte de modificarea prin Legea nr. 285/2004, Legea nr. 8/1996 nu stabilea care sunt aparatele pentru care se datorează remuneraţie compensatorie şi nici faptul că lista acestora se stabileşte prin negociere între părţi.
Tocmai pentru că părţile nu au ajuns să convină asupra acestei liste, s-a declanşat procedura medierii prevăzută de art. 1322 din Legea nr. 8/1996, finalizată cu Hotărârea arbitrală din 23 mai 2005 prin care s-a stabilit lista aparatelor pentru care se datorează remuneraţie compensatorie. Fiind dată în procedura medierii, hotărârea arbitrală menţionată nu are natura unui act de interpretare, care să producă efecte retroactiv, ci poate produce efecte numai de la data publicării în M.Of., Partea I, întrucât Hotărârea din 23 mai 2005 a fost publicată în M.Of., Partea I nr. 501 din 14 iunie 2005, remuneraţia compensatorie pentru toate cele patru categorii de aparate indicate în hotărâre putea fi cerută numai de la 14 iunie 2005.
De vreme ce legea specială nu prevedea, înainte de 14 iunie 2005, faptul că s-ar datora remuneraţie de copie privată pentru imprimantă, obligarea pârâtei în acest sens ar fi consecinţa aplicării retroactive a hotărârii arbitrale arătate, cu încălcarea prevederilor art. 15 din Constituţie.
Împrejurarea că instanţa de apel nu ar fi ţinut cont de plăţi făcute de alte societăţi importatoare pentru perioada de referinţă a litigiului - aşa cum se susţine în recurs - vizează modul de apreciere a probelor, inadmisibil a fi supus controlului judiciar în recurs, conform art. 304 C. proc. civ., chiar dacă s-ar fi făcut asemenea dovezi.
Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta Curte a apreciat că instanţa de apel a făcut aplicarea şi interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente în cauză, astfel încât criticile formulate nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul a fost respins, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.S.C.D.A. împotriva deciziei nr. 110/A din 28 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 655/2010. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 489/2010. Civil → |
|---|
