ICCJ. Decizia nr. 903/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 903/2010
Dosar nr. 7155/1/2009
Şedinţa publică din 12 februarie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La 21 august 2006 reclamantul T.M. a chemat în judecată pârâta Primăria Târgu Ocna solicitând constatarea nelegalităţii dispoziţiei nr. 438 din 5 iulie 2006 emisă în soluţionarea notificăm nr. 440 din 13 noiembrie 2001.
In motivarea cererii întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 reclamantul a arătat că:
- în mod greşit i-au fost respinse cele două notificări (440/2001 şi 913/2001) în condiţiile în care a precizat şi identificat amplasamentul proprietăţilor teren şi construcţii ce cad sub incidenţa Legii nr. 10/2001,
- emitentul dispoziţiilor a confundat amplasamentul proprietăţilor ce a făcut obiectul notificărilor,
- în mod eronat s-a dispus anularea dispoziţiei anterioare (288 din 5 septembrie 2002 emisă de primarul oraşului Târgu Ocna în soluţionarea aceloraşi notificări) prin care s-a aprobat iniţial cererea pentru despăgubiri băneşti pentru terenul în suprafaţă de 5191 mp care face parte integrantă din terenul de 9000mp, deoarece aceasta a intrat în puterea lucrului judecat şi nu se mai putea interveni conform HG nr. 498/2003 prin care s-au aprobat Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Tribunalului Bacău prin sentinţa civilă nr. 179 din 7 februarie 2007 a respins contestaţia ca nefondată.
S-a reţinut că:
- prin Decizia nr. 288 din 5 septembrie 2002 s-a stabilit acordarea de despăgubiri reclamantului pentru suprafaţa de 5191 mp, dispoziţie care nu a fost contestată de reclamant,
- prin Decizia nr. 438 din 5 iulie 2006 au fost acordate reclamantului măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 7332,25 mp, situată în pct. Zăvoi, restituirea în natură nefiind posibilă, deoarece pe aceste teren se află SC D. SRL - TG. Ocna,
- nu s-au făcut dovezi cu privire la existenţa unei construcţii pe terenul preluat abuziv,
- măsura revocării dispoziţiei nr. 288/2002 este legală deoarece aceasta nu a intrat în circuitul civil,
- pentru diferenţa de 2141,25 mp din totalul de 9000mp au fost acordate despăgubiri fratelui contestatorului T.I., situaţie confirmată de pârâtă prin adresa nr. 402 din 2 februarie 2007.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia nr. 380 din 10 decembrie 2007, a admis apelul reclamantului, a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare.
S-a reţinut că:
- era necesar prin administrarea unei expertize să se lămurească ce terenuri au făcut obiectul notificării şi care este situaţia lor juridică.
- nu s-a analizat dacă acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în limita suprafeţei de 7332mp este legală sau nu faţă de împrejurarea că o suprafaţă de teren a fost solicitată şi în baza Legii fondului funciar,
- nu s-a pus problema identificării societăţii comerciale proprietatea terenului imposibil de restituit în natură, ca unitate deţinătoare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia civilă nr. 5851 din 15 octombrie 2008 a admis recursul pârâtei, a casat Decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă de apel.
S-a reţinut că trebuiau analizate toate criticile formulate de reclamant, care se constituie în aspecte de nelegalitate şi pentru care instanţa de apel avea competenţa legală, făcând astfel o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ.
Curtea de Apel Bacău prin Decizia civilă nr. 82 din 20 iulie 2009 rejudecând a respins apelul reclamantului ca nefondat.
S-a reţinut că:
- deşi prin dispoziţia nr. 438/2006 s-a anulat dispoziţia nr. 288/2001, suprafaţa de 5191 mp este cuprinsă alături de suprafaţa de 2141,25 mp în suprafaţa totală de 7332,25 mp pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri,
- pe acest teren se află construcţii deţinute de SC D. SRL - Tg. Ocna, conform Contractului de vânzare cumpărare nr. 1346/1999,
- cea de-a doua suprafaţă de teren de 6074 mp situată în pct. Zăvoi, este situată în extravilanul localităţii Tg. Ocna, şi nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001,
- printr-o tranzacţie încheiată între I.C.S.P.P. şi T.I., (tatăl reclamantului) proprietarul suprafeţei de 7956mp s-au cumpărat doar 4282,50 mp restul suprafeţei restituindu-se proprietarului,
- reclamantul şi fratele său T.I. beneficiază de câte o cotă de ½ din suprafaţa de 4282,50 mp.
La 10 august 2009 reclamantul T.M. a formulat recurs solicitând desfiinţarea hotărârii pronunţate de instanţa de apel.
In motivarea recursului întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 1 şi 9 C. proc. civ. reclamantul a susţinut că hotărârea este nelegală pentru următoarele:
1. Decizia nr. 380 din 3 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bacău a fost soluţionată de către un complet de judecată din care făcea parte şi unul din judecătorii care au pronunţat Decizia recurată, respectiv judecătoarea D.P., fiind incidente dispoziţiile art. 24 C. proc. civ.,
2. In mod greşit s-a reţinut că terenul de 6074 mp situat în punctul Zăvoi este în extravilanul localităţii Tg Ocna şi că fratele său este îndreptăţit la o cotă de ½, adică 2100 mp, din suprafaţa de 4282,50 mp, în condiţiile în care aceasta nu a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001. Identificarea terenului în suprafaţă de 6074 mp situat în punctul Zăvoi s-a realizat cu aplicarea greşită a legii, în sensul că aprecierea probelor s-a făcut numai prin prisma unui raport de expertiză, la care s-au formulat obiecţiuni.
Recursul va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
l. Decizia nr. 380 din 10 decembrie 2007, în care s-a pronunţat judecătoarea D.P., a fost casată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 5851 din 15 octombrie 2008 prin care s-a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de apel deoarece aceasta a omis să se pronunţe pe aspectele ce ţineau de cercetarea fondului.
Potrivit art. 24 C. proc. civ., "Judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină nu mai poate lua parte la judecata aceleiaşi pricini în apel sau în recurs şi nici în caz de rejudecare după casare."
In cauză judecătorul considerat incompatibil nu s-a pronunţat pe fondul cauzei, astfel cum s-a apreciat prin Decizia dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel încât critica formulată de reclamant nu constituie incidentul procedural menţionat în art. 24 C. proc. civ.
2. Criticile de nelegalitate formulate de reclamant în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. reprezintă de fapt obiecţiunile formulate de acesta la raportul de expertiză efectuat în cauză cu ocazia re judecării apelului.
Aceste obiecţiuni au fost respinse de instanţă, iar reaprecierea probelor în recurs nu este posibilă pentru că acest motiv de casare, care făcea obiectul pct. 10 al art. 304 C. proc. civ., a fost abrogat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 219/2005.
Prin motivul prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. se analizează legalitatea deciziei, în sensul dacă textele legale invocate au fost corect aplicate speţei, astfel că, pentru argumentele expuse, nefiind aduse critici de nelegalitate deciziei recurate, motivul de recurs invocat nu este incident în cauză.
Aşa fiind, în raport de art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul T.M. împotriva deciziei nr. 82 din 20 iulie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 946/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 90/2010. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
