ICCJ. Decizia nr. 985/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 985/2010
Dosar nr. 6369/1/2009
Şedinţa de la 16 februarie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 7 decembrie 2007, reclamanţii D.I., B.C., T.N., M.Ş. şi G.M.M., judecători la Judecătoria Pătârlagele, în contradictoriu cu pârâţii M.F.P. şi D.G.F.P. Buzău au solicitat instanţei să dispună, prin hotărârea ce se va pronunţa, obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri în cuantumul sumelor reţinute pe nedrept cu titlu de contribuţie la asigurări sociale de sănătate, 7%, pe perioada 01 ianuarie 2000 - 31 martie 2001, reactualizate în funcţie de indicele de inflaţie.
Judecătoria Buzău, prin sentinţa civilă nr. 2741 din 13 mai 2008, a admis acţiunea şi a obligat pârâţii să plătească reclamanţilor drepturile ce li se cuvin aferente contribuţiei la asigurările sociale de sănătate în perioada 01 ianuarie 2000 - 31 martie 2001, actualizate cu indicele de inflaţie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Buzău în nume propriu şi pentru M.F.P., dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Buzău.
În cauză au formulat cerere de abţinere, în temeiul art. 27 pct. 1 C. proc. civ., judecătorii Tribunalului Buzău, cerere ce a fost admisă de Curtea de Apel Ploieşti, dispunându-se trimiterea cauzei spre soluţionare Tribunalului Dâmboviţa.
Tribunalul Dâmboviţa, prin încheierea din 6 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 5339/120/2008, a trimis cauza spre soluţionare la Curtea de Apel Ploieşti, în temeiul dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 75/2008.
Primind dosarul, Curtea de Apel Ploieşti a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a cauzei, pe care a admis-o prin sentinţa civilă nr. 65 din 17 februarie 2009, declinând cauza spre competentă soluţionare în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, prin Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009 a Curţii Constituţionale au fost declarate neconstituţionale dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 75/2008. Faţă de obiectul acţiunii, ce constituie un litigiu de muncă, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine tribunalului în primă instanţă, în conformitate cu art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ.
După reînregistrarea cauzei, Tribunalul Dâmboviţa, prin Decizia nr. 1134 din 30 iunie 2009, a declinat la rândul său competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru a-l soluţiona.
În motivarea deciziei, tribunalul a reţinut în esenţă, că potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 75/2008, cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi potrivit O.G. nr. 8/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluţionate, în primă instanţă, de curţile de apel.
Regulatorul de competenţă urmează a fi pronunţat în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, pentru următoarele considerente:
Judecătoria Buzău, prin sentinţa civilă nr. 2741 din 13 mai 2008, a soluţionat în primă instanţă acţiunea reclamanţilor D.I., B.C., T.N., M.Ş. şi G.M.M. promovată împotriva pârâţilor M.F.P. şi D.G.F.P. Buzău.
Tribunalul Dâmboviţa, ca urmare a admiterii cererii de abţinere a judecătorilor Tribunalului Buzău, a fost învestit cu soluţionarea recursului declarat împotriva hotărârii pronunţate de judecătorie.
Ca instanţă ierarhic superioară, Tribunalul Dâmboviţa este competent să soluţioneze recursul declarat în cauză, potrivit dispoziţiilor art. 2 pct. 3 C. proc. civ., care prevăd că tribunalul judecă, ca instanţă de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului.
Cu ocazia soluţionării recursului, tribunalul urmează să analizeze competenţa materială a judecătoriei în soluţionarea cauzei, faţă de obiectul acţiunii deduse judecăţii.
Faţă de cele ce preced, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Dâmboviţa, instanţă în favoarea căreia urmează a fi stabilită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2010
| ← ICCJ. Decizia nr. 977/2010. Civil. Pretenţii. Revizuire - Recurs | ICCJ. Decizia nr. 986/2010. Civil → |
|---|
