Obligarea primăriei să răspundă la notificare. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
SECȚIA CIVILĂ ȘI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1624/2010
Dosar nr. 5832/1/2009
Ședința publică de la 10 martie 2010
Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bacău cu nr. 1771/2006, reclamantul R.M. a chemat în judecată Primăria comunei Zemeş, jud. Bacău şi primarul comunei Zemeş, solicitând obligarea acestora să răspundă la notificarea înregistrată la 25 august 2005, precum şi la repararea pagubei produsă prin Legea nr. 10/2001, modificată şi completată.
Prin sentinţa civilă nr. 1068/D din 06 septembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia civilă,a fost respinsă acţiunea reclamantului, astfel cum aceasta a fost completată, ca nefondată.
Prin Decizia nr. 126 din 28 martie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, a fost admis apelul declarat de reclamant, a fost desfiinţată hotărârea apelată şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
S-a retinut în motivarea deciziei pronuntate că, prima instanţă nu a clarificat cererea reclamantului din perspectiva dispozitiilor art. 2 din Legea nr. 247/2005, întrucât reclamantul şi-a argumentat cererea pornind de la cele stabilite deja prin hotararea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 9311/2004, în sensul că imobilul solicitat face parte din categoria imobilelor prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 3336./110/2006.
Prin cererea depusă la filele 11 - 22 din dosar, reclamantul a reformulat cererea de chemare în judecată, în sensul că a solicitat obligarea paratei Primăriei comunei Zemeş la reconstituirea dreptului de proprietate asupra întregii suprafeţe de teren de 3.089 mp situată în comuna Zemeş, jud. Bacău, obligarea pârâtei să elibereze terenul de construcţia primăriei, de construcţia sală de festivităţi, de construcţia garaj şi de construcţia dispensar veterinar, pârâta să aducă terenul nebetonat la starea terenului betonat, să îl cureţe de deşeurile existente şi să îl aducă în starea de folosinţă agricolă, obligarea pârâtei la plata de daune materiale ce vor fi ulterior stabilite, precum şi la plata unor daune morale în cuantum de 2.000.000 lei.
S-a arătat că terenul solicitat a aparţinut autoarei reclamantului, F.E., fiind preluat fără titlu de autorităţile statului comunist în anul 1950.
Totodată, reclamantul a precizat obiectul si temeiul de drept al acţiunii deduse judecatii, respectiv contestaţie întemeiată pe dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 247/2005.
La solicitarea reclamantului în cauză au fost administrate probele cu înscrisuri, martori şi expertiză topo-cadastrală.
Prin adresa din 21 aprilie 2008, Primăria comunei Zemeş a comunicat că imobilul cu denumirea „sală de festivităţi" face parte din domeniul public al comunei Zemeş şi că, parte din terenul pe care a fost construită sala de festivităţi a fost expropriată de la bunica petentului, F.E., conform Decretului de expropriere nr. 338/1958.
Prin sentinţa civilă nr. 105 din 21 ianuarie 2009, pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul de fond, s-a admis în parte contestaţia formulată de reclamantul R.M., reţinându-se, în esenţă, următoarele considerente de fapt si de drept:
Prin sentinţa civilă nr. 244/2003 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul de fond, a fost admisă în parte contestaţia, astfel cum aceasta a fost precizată, formulată de contestatorul R.M., în contradictoriu cu intimata Primăria comunei Zemeş jud. Bacău, a fost anulată în parte dispoziţia din 11 februarie 2002, respectiv art. 1, dispozitie emisă de Primarul comunei Zemeş, a fost obligată pârâta să restituie reclamantului terenurile, astfel cum acestea au fost individualizate în raportul de expertiză, situate în intravilanul comunei Zemeş jud. Bacău, menţinându-se măsura acordării de despăgubiri în echivalent, pentru suprafaţa de 268,97 mp.
S-a dispus ca, restituirea în natură a terenurilor menţionate să fie condiţionată de aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (2) și (7) din Legea nr. 10/2001 şi art. 1 din O.U.G. nr. 184/2002.
Prin Decizia civilă nr. 77 din 16 octombrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, a fost respins ca nefondat apelul pârâtei.
Prin Decizia civilă nr. 6585 din 24 noiembrie 2004 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul de fond, a fost respins ca inadmisibil recursul reclamantului, a fost admis recursul declarat de pârâta Primăria comunei Zemeş, casată Decizia civilă nr. 77 din 16 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bacău şi sentinţa civilă nr. 244 din 09 mai 2003 a Tribunalului Bacău, în sensul că a fost înlăturată obligaţia Primăriei comunei Zemeş de a restitui în natură reclamantului suprafaţa de 1.255,03 mp teren intravilan.
În considerentele instanţei de recurs, s-a stabilit că imobilul sala de festivităţi - cămin cultural din comuna Zemeş face parte din categoria aşezămintelor social - culturale necesar continuării activităţilor obşteşti sau social-cultural din localitate, exceptata de la restituirea în natură, potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
La data de 22 iulie 2005, a fost publicată în M. Of. Legea nr. 247/2005, prin titlul I din acest act normativ aducându-se modificări şi completări Legii nr. 10/2001.
Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (republicată), astfel cum a fost completată şi modificată prin Legea nr. 247/2005, în situaţia imobilelor având destinaţiile arătate în anexa 2 lit. a), foştilor proprietari sau, după caz, moştenitorilor acestora, li se restituie imobilul cu menţiunea de a fi menţinută afectaţiunea acestora pe o perioadă de până la trei ani pentru cele arătate la pct. 3 şi 4 din anexa 2 lit. c).
Art. 2 Titlul I din Legea nr. 247/2005 prevede astfel că: „dispoziţiile. având ca obiect acordarea de măsurii reparatorii în echivalent pentru imobilele prevăzute la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, cu modificările aduse de prezentul titlu.pot fi atacate la secţia civilă a tribunalului" în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
S-a acordat, astfel, posibilitatea formulării unei noi contestaţii, dispoziţiile menţionate înlăturând şi autoritatea de lucru judecat cu privire la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
După cum rezultă din raportul de expertiză şi planul de situaţie întocmite de expert B.M. a fost identificată suprafaţa de 2.834 mp din suprafaţa de 3.039 mp preluată în mod abuziv de autorităţile statului comunist de la autoarea reclamantului F.E., a fost identificată suprafaţa de 2.834 mp.
Din această suprafaţă, reclamantul stăpâneşte în prezent 1.310 mp (această suprafaţă fiind restituită prin sentinţa civilă nr. 244/2003 a Tribunalului Bacău) astfel cum a fost modificată prin Decizia 6585/2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), pe suprafaţa de 268,97 m.p. este edificat sediul primăriei comunei Zemeş, pentru această suprafaţă s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, prin sentinţa civilă nr. 244/2003 a Tribunalului Bacău, dispoziţie menţinută prin Decizia nr. 6585/2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar pe restul suprafeţei de 1.244 mp se afla un garaj, curte, precum si un imobil denumit sală de festivităţi, cu privire la care prin Decizia nr. 6585/2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit că intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Rezultă aşadar că, în raport de împrejurările mai sus menţionate, se impune restituirea în natură a suprafeţei de 1.244 mp, astfel cum aceasta a fost individualizată în planul de situaţie anexă la raportul de expertiză.
Având în vedere prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 referitoare la necesitatea păstrării afectaţiunii imobilului pe o durată de 3 ani, au fost respinse capetele de cerere privind ridicarea construcţiei şi aducerea terenului la starea iniţială, contestatorul având posibilitatea să reitereze cererea după expirarea termenului de 3 ani.
A fost respins şi capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor materiale şi morale de către reclamant, apreciindu-se că nu s-a făcut dovada existenţei şi întinderii prejudiciului.
Pe cale de consecinţă, a fost anulată în parte dispoziţia din 11 februarie 2002, respectiv art. 1, emisă de Primarul comunei Zemeş şi a fost obligată pârâta să restituie reclamantului în natură suprafaţa de 1.244 mp, astfel cum a fost individualizată în planul de situaţie anexă la raportul de expertiză întocmit de expert B.M.
Prin Decizia civila nr. 65 din 3 iunie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte muncă, asigurări sociale, au fost respinse ambele apeluri ca nefondate, promovate de reclamanţii R.M. şi primarul comunei Zemeş.
Pentru a pronunţa aceasta decizie, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente de fapt şi de drept:
Apelantei Primăria comunei Zemeş i s-a răspuns cu următoarele argumente:
Prin Decizia civilă nr. 6585 din 24 noiembrie 2004 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul de fond, s-a stabilit, din perspectiva dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, că „sala de festivităţi-cămin cultural din comuna Zemeş face parte din categoria unui aşezământ social-cultural necesar continuării activităţilor obşteşti sau social - culturale din localitate, exceptat de la restituirea în natură".
Modificarea art. 16 alin (1) din Legea nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005, a dat posibilitatea legală contestatorului să formuleze o nouă notificare şi prima instanţă să dispună obligarea pârâtei să restituie în natură terenul în litigiu.
Pentru suprafaţa de 268,97 mp teren, pe care este edificat sediul Primăriei comunei Zemeş s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent prin sentinţa civilă nr. 244/2003 a Tribunalului Bacău, dispoziţie menţinută prin Decizia civilă nr. 6585/2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru terenul de 1.244 mp, s-a stabilit prin aceeaşi decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie că intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 244 din 9 mai 2003, Tribunalul Bacău a condiţionat restituirea în natură a terenului de rambursarea despăgubirii încasată de autoarea contestatorului în condiţiile art. 11 pct. 2 şi 7 din Legea nr. 10/2001.
Această dispoziţie a fost menţinută în apel de Curtea de Apel Bacău, prin Decizia civilă nr. 77 din 16 octombrie 2003, şi în recurs de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia civilă nr. 6585/2004.
Apelantului contestator, instanţa de apel i-a răspuns cu următoarele argumente:
Acţiunea în anularea autorizaţiei de construcţie nu poate face obiectul judecăţii în cadrul legal instituit restrictiv de Legea nr. 10/2001.
În altă ordine de idei, apelantul solicită în apel ceea ce nu a solicitat nici prin notificarea din 25 august 2005, şi nici prin acţiunea introductivă de instanta.
Cu privire la celelalte motive de nemulţumire ale apelantului - contestator vizând plata daunelor morale şi materiale s-a constatat, pe de o parte, că nu s-a făcut dovada acestor daune şi, pe de altă parte, că există autoritate de lucru judecat faţă de sentinţa civilă nr. 244/2003 a Tribunalului Bacău, hotărâre neapelată de contestator.
Conform art. 16 alin (1) din Legea nr. 10/2001 în situaţia imobilelor având destinaţiile arătate în anexa 2 lit. a), foştilor proprietari sau, după caz, moştenitorilor acestora li se restituie imobilul cu obligaţia de a-i menţine afectaţiunea pe o perioadă de până la 3 ani, respectiv până la 5 ani.
Faţă de aceste dispoziţii, solicitarea apelantului - contestator de obligare a primăriei la ridicarea construcţiilor edificate pe terenul în litigiu a fost apreciata ca fiind lipsită de temei legal.
Împotriva deciziei instanţei de apel a formulat cerere de recurs la data de 03 iulie 2009, reclamantul R.M., prin care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pe temeiul dispoziţiilor art. 299-316 C. proc. civ.
Prin încheierea de şedinţă din data de 3 februarie 2010, Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe rol pentru a se pune în discuţia contradictorie a părţilor, ca motiv de ordine publica, calificarea căii de atac, respectiv competenta materiala de solutionare a acesteia, faţă de dispoziţiile exprese si imperative ale art. 2 titlul I din Legea nr. 247/2005.
Înalta Curte va admite recursul, si, drept consecinta, va casa decizia civila anterioara, cu trimiterea cauzei la aceeaşi curte de apel pentru judecata recursului, pentru considerentele ce urmează:
În drept, conform art. 2 din Legea nr. 247 din 19 iulie 2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, (1) Deciziile sau dispoziţiile ori, după caz, ordinele conducătorilor autorităţilor administraţiei publice centrale, având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele prevăzute la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările aduse de prezentul titlu, emise până la data intrării în vigoare a prezentei legi, şi nevalorificate, pot fi atacate la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul unităţii deţinătoare, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi;(2) Hotărârea pronunţată de prima instanţă poate fi atacată cu recurs la curtea de apel.
Recurentul-reclamant a precizat in mod clar in cuprinsul cererii introductive de instanta temeiul de drept al pretentiei deduse judecatii, respectiv, contestaţie întemeiată pe dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 247/2005.
Fata de cadrul procesual concret de investire, Înalta Curte, retinand acest motiv de ordine publica, pe temeiul dispozitiilor art. 304 pct. 5 si art. 312 alin. (1) si (3) din C. proc. civ., a admis recursul reclamantului, si, drept consecinta, a casat decizia civilă anterioara, cu trimiterea cauzei la aceeaşi curte de apel pentru judecata recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul R.M. împotriva Deciziei nr. 65 din 3 iunie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori,familie,conflict de muncă, asigurări sociale.
Casează decizia și trimite cauza la aceeași Curte de Apel pentru judecata recursului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 martie 2010
| ← Constatare nevalabilitate titlul stat. Imobil. Punere în posesie. | Contestaţie formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 în... → |
|---|
