ICCJ. Decizia nr. 1380/2011. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.1380/2011
Dosar nr. 43980/3/2007
Şedinţa publică din 17 februarie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Hotărârea instanţei de apel
Prin Decizia nr. 670/ A din 9 decembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul declarat de reclamanta M.J. împotriva sentinţei civile nr. 1751 din 4 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă. A schimbat în tot sentinţa în sensul că a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că reclamanta nu a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 pentru redobândirea imobilului, imobilul nu a fost înstrăinat de stat unor terţi şi acţiunea a fost înregistrată la instanţă ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Acţiunea în revendicare este inadmisibilă întrucât persoanele cărora le sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001 nu au posibilitatea de a opta între calea prevăzută de acest act normativ şi aplicarea dreptului comun în materia revendicării, respectiv dispoziţiile art. 480 C. civ.
Aceasta este şi regula instituită prin Decizia în interesul Legii nr. 33/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a reţinut că numai persoanele exceptate de la procedura Legii nr. 10/2001, precum şi cele care, din motive independente de voinţa lor, nu au putut să utilizeze această procedură în termenele legale, au deschisă calea acţiunii în revendicare.
2. Recursul
2.1. Motive
Reclamanta a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 6-9 C. proc. civ., critica vizând următoarele aspecte:
În mod greşit a considerat instanţa de apel că acţiunea în revendicare exercitată de către reclamantă este inadmisibilă, în temeiul Deciziei nr. 33/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Instanţa de apel nu a avut în vedere întocmai dispozitivul acestei decizii, pe care a interpretat-o greşit, întrucât s-a stabilit că atunci când există neconcordanţe între legea internă şi Convenţie, trebuie să se verifice pe fond dacă şi pârâtul în acţiunea în revendicare nu are, la rândul său, un bun în sensul Convenţiei.
Instanţa de apel a invocat retroactiv Decizia nr. 33/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care, de altfel, este favorabilă reclamantei. La data înregistrării acţiunii în revendicare Decizia nr. 33/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu fusese publicată în M. Of. al României.
A fost interpretată eronat jurisprudenţa C.E.D.O. atunci când instanţa de apel a statuat că reclamanta nu deţine un bun actual şi nici o speranţă legitimă.
2.2. Analiza recursului
Recursul este întemeiat şi va fi admis pentru următoarele considerente:
Acţiunea în revendicare prin care se urmăreşte redobândirea unui imobil preluat de stat în perioada de referinţă a Legii nr. 10/2001, introdusă după intrarea în vigoare a acestei legi, trebuie să fie soluţionată, în egală măsură, prin compararea titlurilor, însă, în aplicarea criteriilor de comparare nu se poate face abstracţie de existenţa legii speciale care prevede în ce condiţii aceste imobile se pot restitui în natură persoanelor îndreptăţite.
Astfel, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil îşi păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătoreşti de restituire, conform prevederilor acestei legi. Aceasta înseamnă că persoanele menţionate pot să exercite acţiunea în revendicare, pentru că şi-au păstrat calitatea de proprietar, dar nu oricând ci după primirea deciziei sau a hotărârii judecătoreşti de restituire, şi conform prevederilor legii speciale.
În egală măsură, în soluţionarea acţiunii trebuie să se determine care este partea ce poate fi considerată că are un bun în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la C.E.D.O.
Or, pentru determinarea tuturor aspectelor arătate, se impune o analiză a fondului pricinii, fără ca acţiunea în revendicare să fie respinsă ca inadmisibilă.
Faţă de cele ce preced, criticile formulate întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., recursul va fi admis în sensul reţinut prin dispozitiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta M.J. împotriva deciziei nr. 670/ A din 9 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1384/2011. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 1376/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
