ICCJ. Decizia nr. 1752/2011. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1752/2011
Dosar nr. 5456/1/2010
Şedinţa publică din 28 februarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia în anulare înregistrat sub nr. de mai sus contestatorii M.(A.)M., A.G. şi G.V. au solicitat anularea deciziei civile nr. 1045 din 15 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în temeiul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ. şi art. 2, art. 3, art. 4 şi art. 9 din Legea nr. 10/2001.
Astfel în susţinerea contestaţiei în anulare au fost învederate următoarele aspecte:
Contestatorii invocă faptul că instanţa de recurs nu a analizat toate motivele de recurs invocate, respectiv s-a omis examinarea motivelor 5 şi 6 din declaraţia de recurs.
Se învederează că s-a omis cercetarea motivului de recurs ce viza greşita aplicare a legii atunci când se reţine că terenul de 448 mp este de utilitate publică – trotuar – în condiţiile în care acest teren nu a fost expropriat şi nici nu a fost afectat unei amenajări de utilitate publică.
În aceeaşi idee se susţine că încadrarea terenului în noţiunea de trotuar contravine prevederilor legale în vigoare, respectiv atât Legea nr. 37/1995 cât şi Ordinului nr. 49 din 27 ianuarie 1998 al Ministrului Transporturilor pentru aprobarea Normelor tehnice privind proiectarea şi realizarea străzilor în localităţile urbane.
Ca atare susţin contestatorii motivul de recurs nr. 6 nu a fost analizat de instanţa de recurs deşi era esenţial pentru că norma legala sus arătată demonstrează (în opinia contestatorilor) că terenul de 448 mp este spaţiu public şi nu este trotuar.
Examinând contestaţia în anulare prin prisma dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 10115 din 15 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, s-a respins ca nefondat recursul declarat de contestatorii M.(A.)M., A.G. şi G.V. împotriva deciziei civile nr. 177 din 18 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, reţinându-se următoarele considerente:
Prin sentinţa civilă nr. 292 din 14 februarie 2008 a Tribunalului Bucureşti s-a respins ca nefondată acţiunea reclamanţilor M.(A.)M., A.G. şi G.V., reţinându-se că terenul solicitat nu poate fi retrocedat în natură. Aceasta hotărâre a fost menţinută in apel prin Decizia civilă nr. 177 din 18 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti.
Instanţa de recurs a reţinut că în speţă hotărârea instanţei de apel este legala nefiind incidente nici una din ipotezele la care se referă art. 304 pct. 7 C. proc. civ., iar considerentele hotărârii recurate sunt clare si neechivoce.
S-a mai reţinut ca, în ceea ce priveşte motivul de recurs formulat de contestatori, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., privind greşita aplicare, în speţă, a dispoziţiilor art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 10/2001, privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul în litigiu, instanţa constată următoarele:
Potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcţii, preluate în mod abuziv. s-au edificat noi construcţii, autorizate, persoana îndreptăţită va obţine restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă, iar pentru suprafaţa de teren ocupată de construcţii noi, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Sintagma „amenajări de utilitate publică" are în vedere acele suprafeţe de teren destinate nevoilor comunităţii, respectiv: străzi, alei, trotuare, amenajări de spaţii verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri şi alte asemenea, aşa cum corect au reţinut instanţele de fond şi apel.
Amenajările de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale sunt determinate de prevederile art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, potrivit cărora sunt avute în vedere suprafeţele de teren afectate unei utilităţi publice, respectiv suprafeţele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunităţii, şi anume căi de comunicare (străzi, alei, trotuare, etc.) dotări tehnico-edilitare subterane, spaţii verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri şi grădini publice şi altele".
Din ambele expertize aflate la dosar, atât expertiza extrajudiciară, cât şi expertiza efectuată în apel, se reţine că terenul în litigiu este ocupat de trotuar pietonal, permiţând accesul la clădirile şi spaţiile comerciale aflate în imediata vecinătate, toat-aceste amenajări fiind destinate să asigure buna funcţionalitate a construcţiilor respective.
Instanţa de recurs a mai reţinut ca nu este posibila restituirea in natura a terenului. Cum restituirea in natura nu este posibila acordarea masurilor reparatorii in echivalent constituie singura modalitate de rezolvare a cererii reclamanţilor. Această hotărâre a fost atacată pe calea contestaţiei în anulare specială în temeiul art. 318 C. proc. civ.
Dispoziţiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ. vizează omisiunea instanţei de recurs de a examina vreunul din motivele de casare, în sensul neexaminării vreunuia dintre motivele de casare susţinute de pârâte.
Aceasta nu înseamnă că instanţa de recurs este obligată să răspundă la toate argumentele ridicate de parte în dezvoltarea unui motiv de casare.
Astfel instanţa este îndreptăţită să grupeze aceste argumente şi să răspundă la motivul de casare printr-un argument comun.
Din perspectiva celor expuse nu este întemeiată contestaţia în anulare, dacă instanţa de recurs nu a răspuns fiecărui argument folosit de recurent în dezvoltarea unui motiv de recurs, ci grupând aceste argumente, a răspuns motivului de casare printr-un argument comun.
Astfel raportând cele expuse la hotărârea atacată pe calea extraordinară a contestaţiei în anulare, este de observat că instanţa de recurs a analizat toate motivele de recurs invocate, raportat la situaţia faptică şi natura juridică a terenului solicitat a fi retrocedat în natură.
Cum, instanţa de recurs a analizat toate motivele de recurs , legate de situaţia si natura juridica a juridica a terenului din litigiu, nu sunt incidente dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
Astfel, cum susţinerile contestatorilor, nu se circumscriu dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., contestaţia în anulare urmează a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatorii M.(A.)M., A.G. şi G.V. împotriva deciziei nr. 10115 din 15 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1783/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1745/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
