ICCJ. Decizia nr. 186/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 186/2011
Dosar nr. 11/103/2005
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 160 din 5 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Neamţ, a fost respinsă ca nefondată excepţia privind lipsa calităţii procesuale active a contestatorilor T.G.M., P.M.V.F. şi P.M.D.D., a fost admisă în parte contestaţia formulată de reclamanţii P.D.E., P.I.R., S.C.L., E.A.C., P.E.E., T.I. şi M.D. împotriva deciziei nr. 7/1 din 14 aprilie 2005 emisă de intimata SC A.C. SA - Piatra Neamţ, s-a constatat nevalabilitatea titlului statului asupra imobilelor revendicate (construcţia situată în Piatra Neamţ şi terenul aferent).
S-a stabilit că reclamanţii sunt îndreptăţiţi să primească măsuri reparatorii pentru parterul construcţiei în suprafaţă de 75,92 mp, constând în diferenţa dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele de inflaţie şi valoarea corespunzătoare a imobilului, prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau prin acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, în cotă de 1/3 împreună pentru contestatorii P.D.E., P.I.R., S.C.L. , E.A.C. şi P.R.E.; în cotă de 1/3 pentru contestatoarea T.I. şi în cotă de 1/3 pentru contestatorul M.D., acesta din urmă condiţionat de restituirea sumei de 106.317.840 lei vechi, reprezentând despăgubirile acordate prin Hotărârea nr. 98 din 3 decembrie 1996 a fostei Comisii Judeţene Neamţ pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 defunctei sale mame P.L.
Intimata a fost obligată să soluţioneze pe fond notificarea înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc C.C. sub nr. 249 din 7 august 2001 cu privire la stabilirea cuantumului acestor despăgubiri.
Au fost respinse ca nefondate capetele de cerere referitoare la constatarea existenţei unor datorii reciproce între părţi, acordarea de despăgubiri pentru terenul aferent construcţiei şi obligarea intimatei SC A.C. SA Piatra Neamţ la plata de daune pentru refuzul cu rea-credinţă de a soluţiona în termen legal notificările nr. 249 din 7 august 2001 şi nr.19 din 15 aprilie 2004.
Contestaţia a fost respinsă în ce priveşte pe contestatorii T.G.M., P.M.V.F. şi P.M.D.D., întrucât aceştia nu îndeplinesc cerinţele art. 3 alin. (1), lit. a) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, pentru a fi considerate persoane îndreptăţite la acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele preluate în mod abuziv, iar celelalte dispoziţii ale deciziei contestate au fost menţinute, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 903,40 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că reclamanta P.D.E. a solicitat în contradictoriu cu intimata SC A.C. SA restituirea în natură a imobilelor constând în construcţia situată în Piatra Neamţ, şi terenul aferent de 300 mp şi plata sumei de 2.000.000 lei vechi începând cu data de 15 aprilie 2003 până la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu titlu de daune pentru refuzul cu rea credinţă de a soluţiona în termen legal notificarea privind restituirea acestor imobile.
S-a solicitat, în ipoteza imposibilităţii restituirii în natură, acordarea de despăgubiri în echivalent, în sumă de 5 miliarde lei vechi şi să se constate preluarea imobilelor de către stat, fără titlu valabil.
Acţiunea a fost completată şi precizată arătându-se că au calitatea de reclamanţi şi P.E., T.I., M.D., iar în privinţa obiectului cererii s-a precizat că se contestă Decizia nr.7 din 14 aprilie 2005 emisă de intimata SC A.C. SA în sensul restituirii în natură a imobilelor teren şi construcţie situate în Piatra Neamţ, al acordării de despăgubiri băneşti pentru partea din imobile ce nu poate fi restituită în natură şi al constatării că părţile au datorii reciproce conform art. 111 din OUG nr. 184/2002, cu menţinerea capetelor de cerere referitor la constatarea nevalabilităţii titlului statului asupra imobilelor şi plata de daune pentru refuzul soluţionării în termen a notificării.
Prima instanţă, raportat la dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001 a reţinut că în cauză a fost dovedit dreptul de proprietate al autorului reclamanţilor asupra imobilelor în litigiu, prin anexa la Decretul nr. 92/1952, act prin care aceste imobile au fost expropriate.
Faţă de actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei s-a reţinut că având în vedere dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. a) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 reclamanţii (cu excepţia lui T.G.M., P.M.V.F. şi P.M.D.D.) sunt moştenitori ai autorului S.C.V. deposedat abuziv şi sunt persoane îndreptăţite la restituirea imobilelor.
Cu privire la ceilalţi trei contestatori s-a reţinut că sunt renunţători la succesiune.
Referitor la exproprierea autorului reclamanţilor s-a reţinut că a fost abuzivă, iar titlul statului asupra imobilului nu a fost valabil deoarece dispoziţiile art. 1 din Decretul nr. 92/1950 contraveneau prevederilor Constituţiei din 13 aprilie 1948. S-a reţinut că autorul reclamanţilor a fost lipsit de dreptul la pensie, printr-o măsură abuzivă, iar printr-o altă dispoziţie abuzivă a fost expropriat fără a primi nicio despăgubire, tocmai pentru că nu avea calitatea de pensionar.
In ce priveşte restituirea imobilelor către reclamanţi s-a reţinut că etajul imobilului construcţie nu a fost înstrăinat conform Legii nr. 112/1995 astfel încât în mod corect s-a stabilit prin dispoziţia nr. 7/1 din 14 aprilie 2005 emisă de intimată restituirea în natură. Parterul construcţiei a fost înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 22/1997 încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995, situaţie faţă de care prima instanţă, raportat la prevederile art. 20 şi art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 a reţinut dreptul contestatorilor la măsuri reparatorii prin echivalent.
Prima instanţă a reţinut totodată că terenul aferent şi partea de construcţie înstrăinată în temeiul Legii nr. 112/1995 nu se mai află în patrimoniul intimatei, astfel încât acesta nu s-a pronunţat prin Decizia contestată, notificarea fiind înaintată la Primăria municipiului Piatra Neamţ.
S-au stabilit cotele cuvenite reclamanţilor în raport de dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 determinându-se în funcţie de acestea despăgubirile cuvenite.
S-a reţinut în temeiul Hotărârii nr. 98 din 3 decembrie 1996 a Comisiei Judeţene Neamţ pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 suma plătită cu titlu de despăgubiri de către Ş.P.L. (mama contestatorului M.D.) şi s-a stabilit, în aplicarea art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, că acest contestator urmează a primi despăgubiri pentru diferenţa dintre valoarea imobilului şi valoarea actualizată a despăgubirilor încasate de mama sa.
Referitor la capătul de cerere privind constatarea datoriilor reciproce ale părţilor, raportat la dispoziţiile art. III OUG nr. 184/2002 faţă de abrogarea acestui text de lege, prima instanţă a respins cererea, având în vedere procedura specială reglementată în materia acestei compensări de art. 22 Titlul VII Legea nr. 247/2005.
Capătul de cerere referitor la plata de daune pentru refuzul cu rea-credinţă de a soluţiona în termen legal notificările a fost respins, instanţa reţinând că în cauză nu s-a făcut dovada prejudiciului cauzat.
Împotriva acestei sentinţe reclamanţii au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că în mod greşit prima instanţă a analizat aspecte vizând notificarea nr. 249/2001, în condiţiile în care a fost contestată Decizia nr. 7/2005, care a soluţionat notificarea nr. 19/2004. S-a arătat că imobilul cuprins în notificare nu a fost menţionat în anexa la Decretul nr. 92/1950, astfel încât preluarea la stat s-a realizat fără titlu. Cu privire la soluţionarea capătului de cerere referitor la constatarea datoriilor reciproce reclamanţii au invocat greşita aplicare a legii, întrucât la data emiterii deciziei de către unitatea deţinătoare dispoziţiile Legii nr. 247/2005 nu erau în vigoare.
Prin Decizia nr. 94 din 4 iunie 2008 Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, minori şi familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins apelul ca nefondat.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa a reţinut că din cuprinsul considerentelor şi dispozitivului sentinţei apelate rezultă că aceasta a analizat şi s-a pronunţat cu privire la Decizia intimatei SC A.C. SA nr. 7/2005 chiar dacă în dispozitiv este menţionată notificarea nr. 249/2001, adresată Primăriei municipiului Piatra Neamţ.
Critica vizând preluarea abuzivă a imobilului în proprietatea statului a fost găsită nefondată. Apelanţii au susţinut că imobilul din Piatra Neamţ, nu apare menţionat în anexa la Decretul nr. 92/1950, astfel încât preluarea în proprietatea statului s-a realizat fără titlu. Prima instanţă a analizat întreg probatorul administrat şi a reţinut îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 10/2001. Valabilitatea ridului statului nu are relevanţă decât sub aspectul verificării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, iar prima instanţă a reţinut că apelanţii sunt persoane îndreptăţite în sensul Legii nr. 10/2001 să solicite restituirea imobilului preluat.
Referitor la motivul de apel vizând constatarea datoriilor reciproce instanţa a reţinut că prin dispoziţia contestată intimata a procedat la restituirea în natură a părţii din imobil ce nu fusese înstrăinată, condiţionat de restituirea despăgubirilor primite în temeiul Legii nr. 112/1995. Apelanţii au solicitat aplicarea prevederilor art. 3 din titlul II al OUG nr. 184/2002 în sensul compensării unor obligaţii reciproce de plată.
Prin Decizia nr. 7/2005 intimata nu a stabilit în sarcina statului obligaţia de plată a unor despăgubiri în sensul textului legal menţionat.
Ulterior această dispoziţie legală a fost abrogată, astfel că în mod corect prima instanţă a reţinut la data pronunţării inaplicabilitatea dispoziţiilor OUG nr. 184/2002 invocate de apelanţi, procedura de compensare fiind cea prevăzută de art. 22 din Titul VII din Legea nr. 247/2005.
Sub aspectul cuantumului sumei reprezentând despăgubirile primite în temeiul Legii nr. 112/1995 şi cu privire la nesoluţionarea notificării vizând terenul aferent construcţiei instanţa a reţinut că valoarea despăgubirilor din dispoziţia emisă de intimată nu a făcut obiectul contestaţiei formulată la prima instanţă, iar cu privire la teren, acesta nu se află în patrimoniul intimatei SC A.C. SA, astfel încât nu putea fi cuprins în dispoziţia emisă de aceasta şi contestată de reclamanţi.
Critica privind respingerea contestaţiei cu privire la T.G.M., P.M.V.F. şi P.M.D.D., a fost găsită neîntemeiată faţă de cuprinsul certificatului de moştenitor nr. 67 din 7 mai 1996 şi dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Motivul de apel privind nelegala obligare la plata despăgubirilor primite în temeiul Legii nr. 112/1995 în condiţiile în care pentru parterul imobilului nu s-a procedat la restituirea în natură, a fost găsit neîntemeiat având în vedere dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii reclamanţii au formulat recurs solicitând în principal casarea deciziei şi trimiterea spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea în tot a deciziei recurate şi admiterea apelului aşa cum a fost formulat şi precizat.
Au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 4 şi 5 C. proc. civ. sens în care s-a criticat Decizia pentru neanalizarea tuturor motivelor de apel, a neanalizării capătului de cerere referitor la anularea deciziei SC A.C., a capătului de cerere referitor la despăgubiri ca măsuri reparatorii alternative, precum şi neanalizarea petitului referitor la teren.
Recurenţii mai invocă incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susţinând că au fost aplicate acte normative care nu erau incidente în momentul emiterii deciziei contestate.
In fine, din perspectiva art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ., recurenţii mai critică Decizia arătând că prin respingerea ca nefondat a capătului de cerere privitor la restituirea terenului aferent construcţiei sau obligarea pârâtei la pronunţarea unei decizii privind despăgubirile băneşti au fost încălcate dispoziţiile Legii nr. 10/2001. Se mai susţine că T.G.M., P.M.V.F. şi P.M.D.D. au calitatea de persoane îndreptăţite potrivit dispoziţiilor art. 3, alin. (1) lit. a) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
In legătură cu obligarea la restituirea sumei de 106.317.840 lei recurenţii arată că această valoare nu coincide cu cea calculată de expert şi nu datorează nimic deoarece operează compensaţia, ea fiind de alt fel prevăzută de lege doar în situaţia restituirii în natură.
Recurenţii mai arată că în mod greşit a fost respins capătul de cerere privitor la constatarea existenţei datoriilor reciproce între părţi şi cel privitor la acordarea de daune de către pârâtă pentru soluţionarea cu întârziere a notificării.
Judecarea cauzei a fost suspendată prin încheierea din data de 5 octombrie 2009 în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dosarul fiind repus pe rol din oficiu pentru discutarea excepţiei de perimare.
De la data suspendării judecării niciuna din părţi nu a mai depus diligente pentru repunerea pe rol a cauzei şi continuarea judecăţii.
Cum de la data suspendării a trecut mai mult de un an, sunt incidente dispoziţiile art. 248 C. proc. civ.
Astfel, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii, timp de un an, în materie civilă.
Termenul perimării fiind astfel împlinit, urmează a se constata perimarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamanţii P.D.E., T.(Ş.)I., M.D., T.G.M., P.M.D.D., P.M.V.F., P.I.R., E.A.C., împotriva deciziei nr. 94 din 4 iunie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă minori şi familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 187/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 185/2011. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
