ICCJ. Decizia nr. 185/2011. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 185/2011
Dosar nr. 3930/110/2009
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 66 din 20 ianuarie 2010, pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 3930/110/2009, s-a admis excepţia netimbrării cererii de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulaţie în Belgia formulată de Direcţia Generală de Paşapoarte, în contradictoriu cu pârâtul P.P.C. şi s-a anulat aceasta în consecinţă.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că la primul termen de judecată a dispus citarea reclamantei cu menţiunea de a timbra acţiunea, cu 8 lei taxă judiciară de timbru şi 0,3 lei timbru judiciar.
Reclamanta, deşi a primit citaţia, nu s-a conformat celor dispuse de instanţă.
Faţă de această situaţie, avându-se în vedere şi faptul că aceste acţiuni se judecă în regim de urgenţă, instanţa a făcut aplicarea art. 20 din Legea nr. 146/2007 privind taxele de timbru.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri, a declarat apel reclamanta, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr. 3930/110/2009.
Criticând hotărârea apelată pentru nelegalitate şi netemeinicie, reclamanta a susţinut că deşi a solicitat acordarea unui termen prin adresa nr. 3722440 din 8 ianuarie 2010 pentru îndeplinirea obligaţiei timbrării, aşa cum i s-a comunicat de către prima instanţă, Tribunalul Bacău nu i-a analizat cererea anulând acţiunea: a mai arătat că o dată cu termenul solicitat a argumentat şi motivul pentru care nu a achitat taxa, neavând aprobat bugetul pe anul 2010.
În susţinerea apelului nu s-au depus copii după înscrisurile menţionate în cererea de apel.
Intimatul pârât, legal citat şi prin procurator, nu s-a prezentat personal în instanţă, ci a fost reprezentat de mandatar care a formulat concluzii scrise în sensul respingerii apelului ca nefondat faţă de faptul că obligaţia de plată a taxei de timbru este anticipată promovării acţiunii, iar din septembrie 2009 până în 2010 avea suficient timp să achite taxa.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul Ministerul Administraţiei şi Internelor – Direcţia Generală de Paşapoarte iar prin Decizia civilă nr. 39 din 14 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bacău s-a respins ca nefondat apelul reţinându-se următoarele considerente:
Este adevărat că la termen ul din 4 noiembrie 2009 instanţa de fond a dispus citarea reclamantei Direcţia Generală de Paşapoarte din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor cu menţiunea de timbrare cu timbru judiciar de 0,3 lei şi taxă timbru de 8 lei pentru termenul din 20 ianuarie 2009, sub sancţiunea anulării cererii ca netimbrată, iar prin concluziile scrise din 14 ianuarie 2010 partea a solicitat şi un termen, în condiţiile art. 103 alin. (1), (2) C. proc. civ. pentru îndeplinirea obligaţiei, justificând cererea prin neaprobarea bugetului pe anul 2010 şi imposibilitatea efectuării plăţilor prin trezorerie;
Este de asemenea adevărat că instanţa de fond nu a analizat expres cererea, însă prin rămânerea în deliberare pe excepţia netimbrării se deduce că cererea de acordare a termenului a fost respinsă implicit; Nici un text procedural nu obligă instanţa de a informa partea că i s-a respins cererea de acordare a unui termen, cu atât mai mult cu cât se solicitase de aceeaşi parte judecarea în lipsă. Prin urmare aceste susţineri nu vor putea justifica admiterea apelului.
Însă pentru ca în apel să se justifice reformarea sentinţei pe motiv că respingerea cererii de acordare a termenului solicitat la 14 ianuarie 2010 a fost neîntemeiată, apelanta trebuia să dovedească atât vătămarea pricinuită de neprimirea acestei cereri de acordare termen [în condiţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.], cât şi faptul că nu se află în situaţia prevăzută de art. 108 alin. (4) C. proc. civ. (respectiv că neregularitatea invocată nu este consecinţa propriului său act), cumulativ cu dovedirea faptului că împiedicarea plăţii taxei s-a datorat unei împrejurări mai presus de voinţa ei (în condiţiile art. 103 C. proc. civ.) şi a plăţii în termenul prevăzut de art. 103 alin. (2) C. proc. civ.
Ori din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului în raport de susţinerile apelantei şi în verificarea întrunirii condiţiilor enunţate se constată că:
- prin neacordarea unui termen pentru timbrare s-a produs părţii o vătămare constând în anularea acţiunii ca netimbrată; prin urmare, chiar dacă nu s-a invocat expres această consecinţă şi nici nu este prevăzută expres de lege, se poate reţine că aceasta a existat, fiind întrunită prima condiţie;
- neacordarea termenului a fost însă consecinţa exercitării de către reclamantă a drepturilor sale procesuale într-un mod culpabil, respectiv fără diligenţa unei părţi de bună credinţă;
Astfel, deşi a cunoscut despre obligaţia plăţii taxei, dacă nu de la data promovării acţiunii (10 iulie 2009) – în condiţiile în care are foarte multe acţiuni de acest gen -, cel puţin de la 9 noiembrie 2009 când a primit citaţia purtând acea menţiune (fl. 73), nu a justificat în nici un mod neefectuarea nici unui demers pentru îndeplinirea acestei sarcini procesuale în termen util în cadrul exerciţiului financiar pe 2009; Ori, din punctul de vedere al instanţei, nimic nu o împiedica să facă acest demers până la sfârşitul anului 2009 din moment ce:
- cuantumul taxei nu era împovărător - ci chiar modic;
- nu s-a susţinut şi nici dovedit că nu putea fi suportat din bugetul pe 2009;
- în noiembrie 2009 partea cunoştea că bugetul pe 2010 nu fusese încă votat (în octombrie a anului în curs pentru anul următor), şi nici nu era cert un astfel de moment;
Mai mult, pentru anul 2010 nu s-a dovedit că plata taxei era strict şi exclusiv condiţionată de aprobarea bugetului pe anul 2010, deşi sarcina probei îi revenea, conform art. 1169 C. civ., coroborat cu art. 103 alin. (1) C. proc. civ.; prin urmare, nu este îndeplinită nici cea de-a treia condiţie.
De asemenea, dacă adoptarea bugetului pe anul 2010 a fost cauza neîndeplinirii obligaţiei de plată a taxei judiciare pentru fond, ca parte diligentă şi de bună credinţă, apelanta trebuia să facă dovada achitării sale în 15 zile de la încetarea împiedicării (adoptarea bugetului), probă neprodusă până în prezent conform art. 103 alin. (2) C. proc. civ., dispoziţii ce îi erau cunoscute din moment ce pe aceste norme şi-a întemeiat cererea la fond.
Prin urmare, chiar dacă s-ar fi justificat admiterea apelului prin înlăturarea sancţiunii aplicate (anularea acţiunii promovate), reclamanta tot nu mai era în termen pentru îndeplinirea obligaţiei, astfel încât să fie repusă în termen şi să fie trimisă cauza spre rejudecare la fond.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Ministerul Administraţiei şi Internelor – Direcţia Generală de Paşapoarte.
Recurentul a fost citat cu menţiunea achitării taxei de timbru aferente căii de atac a recursului.
Cum recurentul nu şi-a îndeplinit nici în această cale de atac obligaţia de plată a taxei de timbru aferentă recursului, sunt incidente dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, motiv pentru care urmează a se anula ca netimbrat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamantul Ministerul Administraţiei şi Internelor – Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 39 din 14 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 186/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 184/2011. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs → |
|---|
