ICCJ. Decizia nr. 2024/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2024/2011
Dosar nr. 10101/1/2008
Şedinţa publică din 4 martie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 620 din 01 februarie 2005 pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă reclamantele T.E., M.S. şi G.A. au formulat contestaţie împotriva deciziei civile nr. 306 din 17 decembrie 2004 emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând instanţei anularea acesteia şi obligarea Statului Român la restituirea prin echivalent a bunurilor preluate în mod abuziv de la autorul lor, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 385 din 12 aprilie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis contestaţia, a anulat Decizia menţionată emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, a dispus obligarea acesteia la restituirea prin echivalent a fostei Uzine de Cherestea din satul Păpăuţi, comuna Zagon, judeţul Covasna, astfel cum a fost identificată şi evaluată de expertul K.N. din Târgu Mureş către reclamantă, cu respectarea dispoziţiilor art. 34 şi urm. din Legea nr. 10/2001 şi plata sumei de 3.000.000 lei (ROL), reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantele sunt persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, în sensul art. 3.
La data preluării Uzinei de Cherestea de către stat, aceasta era proprietatea societăţii în nume colectiv I.L.P. Dr. K.Z. & C., reprezentată de Dr. K.Z. şi B.B., coproprietarii firmei, fiind de necontestat calitatea de asociat a bunicului reclamantelor. Fată de împrejurarea că reclamantele nu au depus la dosar o dovadă a acceptării exprese a succesiunii de pe urma bunicului lor, tribunalul a făcut aplicarea art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
S-a înlăturat apărarea pârâtei în sensul că aceasta nu poate acorda despăgubiri băneşti, aşa cum s-a solicitat prin notificare, având în vedere dispoziţiile art. 32 alin. (8) din Lege nr. 10/2001 potrivit cărora conţinutul măsurilor reparatorii prin echivalent urmează a se stabili de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului prin negociere cu reclamantele.
Apelul formulat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 1477/A din 31 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
S-a reţinut de către instanţa de apel că legitimarea procesuală pasivă a pârâtei rezultă din calitatea sa de emitentă a deciziei a cărei anulare se cere şi este susţinută şi de dispoziţiile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005.
Instanţa a apreciat ca nefondată şi critica privind tardivitatea depunerii actelor doveditoare de către reclamante, în raport de dispoziţiile art. 22 ŞI art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia nr. 8999 din 08 noiembrie 2006 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de Proprietate Intelectuală a admis recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva deciziei instanţei de apel, decizie pe care a casat-o şi a trimis cauza pentru rejudecare la aceeaşi instanţă.
S-a reţinut prin Decizia de casare că, în speţa dedusă judecăţii, nu s-a stabilit dacă patrimoniul fostei Uzine de cherestea a fost preluat de una din societăţile privatizate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Potrivit art. 32 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001, în forma aplicabilă la data introducerii acţiunii, persoanele care aveau calitatea de asociat al persoanelor juridice naţionalizate prin Legea nr. 119/1948 sau prin alte acte normative, au dreptul la măsuri reparatorii constând în acţiuni acordate cu precădere la societatea comercială care a preluat patrimoniul persoanei juridice naţionalizate sau la o altă societate comercială tranzacţionată pe piaţa de capital, iar acţiunile se vor acorda, la cererea persoanei îndreptăţite, de către instituţia publică implicată în privatizarea societăţii comerciale.
Alin. (3) din art. 32 din Legea nr. 10/2001 a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, în sensul că măsurile reparatorii prin echivalent se vor propune, după stabilirea valorii recalculate a acţiunilor, prin Decizia motivată a instituţiei publice implicate în privatizarea societăţii comerciale care a preluat patrimoniul persoanei juridice sau, după caz, prin ordin al Ministrului Finanţelor Publice, în situaţia în care societatea comercială care a preluat patrimoniul persoanei juridice naţionalizate nu mai există, nu poate fi identificată, ori nu a existat o asemenea continuitate.
Prin urmare, casarea deciziei pronunţate în apel, s-a impus pentru ca, în rejudecare, să se stabilească cine este unitatea deţinătoare care a preluat patrimoniul persoanei juridice naţionalizate, precum şi dacă aceasta a fost privatizată de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Rejudecând cauza, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 315 C. proc. civ., instanţa de apel a solicitat apelantei şi intimatelor înscrisuri în dovedirea modalităţii de preluare a patrimoniului S.N. I.L.P., comuna Zagon judeţul Covasna, dacă acest patrimoniu a fost preluat de vreo societate privatizată de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în sensul dispus prin Decizia de casare, însă, apelanta a învederat instanţei că nu deţine date şi documente cu privire la preluarea patrimoniului fostelor întreprinderi naţionalizate în afara celor depuse deja la dosar, acelaşi fiind şi răspunsul intimatelor contestatoare prin care solicitau instanţei să-i pună în vedere apelantei să indice dacă patrimoniul fostei Uzine de Cherestea Păpăuţi a trecut în patrimoniul unor societăţi privatizate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Drept urmare, prin Decizia civilă nr. 685/A din 29 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, apelul formulat de pârâtă a fost admis, sentinţa apelată a fost schimbată în tot, iar pe fond, contestaţia a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că prin notificarea din 29 septembrie 2003 adresată Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, intimatele au solicitat despăgubiri pentru imobilul de natură industrială, respectiv Uzina de Cherestea Păpăuţi, comuna Zagon, judeţul Covasna, iar prin Decizia nr. 306 din 17 decembrie 2004 Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a soluţionat notificarea, respingând cererea intimatelor de acordare de măsuri reparatorii pentru imobilul fabrica Cherestea – clădiri, reţinându-se că intimatele nu au făcut dovada calităţii de asociat a autorului, respectiv, a antecesorilor, la momentul naţionalizării societăţii.
Faţă de această soluţie, intimatele au depus în faţa primei instanţe actele de stare civilă, contractul de vânzare - cumpărare din 09 martie 1934, procesul - verbal de preluare din 13 martie 1945 din care rezultă calitatea de asociat al autorului lor, K.Z., al societăţii în nume colectiv în al cărei patrimoniu figurau imobilele pentru care intimatele contestatoare au solicitat despăgubiri.
Potrivit dispoziţiilor art. 32 din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii persoanele fizice, asociaţi ai persoanelor juridice care deţineau imobilele şi alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv.
Măsurile reparatorii prin echivalent se vor propune, în condiţiile art. 32 alin. (3) din Legea nr. 247/2005, după stabilirea valorii recalculate a acţiunilor, prin Decizia motivată a instituţiei publice implicate în privatizarea societăţii comerciale care a preluat patrimoniul persoanei juridice sau, după caz, prin ordin al Ministrului Finanţelor Publice.
Prin urmare, având în vedere aceste texte de lege, instanţa de apel a constatat că reclamantele nu au identificat, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 1169 C. civ., persoana juridică care, după naţionalizare, a preluat patrimoniul S.N. Păpăuţi, comuna Zagon, jud. Covasna la care antecesorul lor a fost asociat şi nu au dovedit că patrimoniul acestei societăţi a fost preluat de societăţi care au fost privatizate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului sau care se află încă în portofoliul Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului.
În aceste condiţii, instanţa de apel a apreciat că în cauză nu sunt întrunite cerinţele legii speciale de restituire respectiv, cele prevăzute de dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 10/2001, astfel cum acesta a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 şi, văzând dispoziţiile art. 296 C. proc. civ., s-a dispus admiterea apelului, cu consecinţa schimbării sentinţei, în sensul respingerii contestaţiei ca neîntemeiate.
Celelalte critici invocate prin memoriul de recurs, şi asupra cărora instanţa de casare a stabilit că vor fi avute în vedere la soluţionarea apelului, relativ la raportul de expertiză extrajudiciară din data de 12 decembrie 2002 privind evaluarea fostei Uzine de Cherestea din judeţul Covasna, la cuantumul despăgubirilor şi atribuţiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, nu au mai fost cercetate de instanţa de apel, faţă de soluţia dată cu privire la contestaţia reclamantelor.
În termen legal, împotriva acestei decizii, reclamantele au promovat recurs, prevalându-se de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantele învederează că până în prezent nu au reuşit să producă dovezi suplimentare în legătura cu modalitatea de transfer a patrimoniului fostei Uzine de Cherestea Păpăuţi, jud. Covasna în patrimoniul unor societăţi privatizate de A.V.A.S. sau aflate încă în portofoliul acesteia.
Deşi au formulat nenumărate cereri către registrul comerţului de pe lângă Tribunalul Covasna pentru a le indica ce s-a întâmplat cu patrimoniul fostei uzine I.L.P., aceste cereri au rămas fără răspuns până în prezent.
Recurentele consideră că trebuia a se pune în vedere intimatei să indice dacă patrimoniului fostei Uzine de Cherestea Păpăuţi a trecut in patrimoniul unor societăţi privatizate de A.V.A.S. sau aflate încă în portofoliul acesteia, deoarece recurentele nu sunt în măsură să precizeze acest aspect.
Totodată, recurentele precizează că din extrasele de carte funciară depuse la dosarul cauzei, reiese că o parte din patrimoniul fostei Uzine de Cherestea, mai exact terenul acesteia, a trecut la fosta S.M.A. din localitate, societăţi care s-au aflat în portofoliu antecesoarelor A.V.A.S.
În privinţa construcţiilor care au aparţinut Uzinei de Cherestea, acestea au trecut, conform Legii nr. 91/1945 şi Decretului nr. 228/1948, în patrimoniul Statului Roman şi în administrarea autorităţilor locale. Ulterior, acestea au fost distruse sau demolate.
În aceste condiţii, recurentele susţin că au făcut dovada pe parcursul soluţionării prezentei cauze că sunt persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii prin echivalent, aşa cum au reţinut şi instanţele care au judecat anterior prezenta speţă, ca urmare a naţionalizării fostei Uzine de Cherestea din localitatea Păpăuti, jud. Covasna, la care autorul lor a fost asociat la data naţionalizării, astfel încât, li se cuvin măsuri reparatorii prin echivalent, astfel cum prevede art. 32 şi urm. din Legea nr. 10/2001.
Măsurile reparatorii prin echivalent dispuse de instanţele de judecată, nu înseamnă acordarea de despăgubiri băneşti, cum a indicat instanţa supremă, ci restituirea în forma şi condiţiile impuse de lege.
La fila 36 a dosarului de recurs, recurentele reclamante au depus anumite precizări sub aspectul înscrisurilor pe care le consideră relevante pentru dovedirea circuitului fostei uzine la care autorul lor a avut calitatea de asociat, susţinându-se că patrimoniul fostei uzine de cherestea Păpăuţi a fost preluat de IFET Secuiesc, iar arhiva acestei societăţi se află la SC B. SA Braşov.
Intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare la motivele de recurs.
Recursul formulat este fondat, potrivit celor ce succed.
Deşi prin Decizia anterioară de casare s-a stabilit în sarcina instanţei de rejudecare obligaţia de a verifica dacă patrimoniul fostei Uzine de Cherestea Păpăuţi, com. Zagon, jud. Covasna a fost preluat de una dintre societăţile comerciale privatizate de A.V.A.S. sau care se mai află încă în portofoliul intimatei, în îndeplinirea acestei îndrumări, date fiind dispoziţiile art. 315 C. proc. civ., instanţa de apel a procedat la emiterea a două adrese: una către reclamante şi una către pârâta A.V.A.S.
Dacă A.V.A.S. a răspuns că nu deţine asemenea date prin adresa ce se regăseşte la fila 13 dosar apel, reclamanta intimată M.S., prin adresa înaintată la dosarul de apel (fila 38) a semnalat instanţei că la prima instanţă au fost depuse extrasele de Carte Funciară din care reiese că cel puţin o parte din patrimoniul fostei Uzine de Cherestea (terenul) a fost trecut în patrimoniul societăţii de mecanizare a agriculturii din localitate, societate care s-a aflat în portofoliul antecesoarelor A.V.A.S. - ului. În privinţa construcţiilor, aceeaşi reclamantă a precizat că acestea au trecut în patrimoniul Statului Român, în baza Legii nr. 91/1945 şi a Decretului nr. 228/1948, fiind în prezent distruse sau demolate.
În consecinţă, faţă de aceste precizări ale reclamantei, dar şi având în vedere că aceste susţineri se coroborau cu înscrisurile cauzei, anume, cu menţiunile din Cartea funciară ce se regăseşte la fila 11 dosar fond, se poate constata că instanţa de apel avea indicii temeinice cu privire la preluarea terenului ce a aparţinut fostei societăţi în nume colectiv Uzinele de Cherestea Păpăuţi, pentru a dispune cercetări în vederea lămuririi situaţiei de fapt şi a verificării situaţiei juridice actuale a imobilului ce a aparţinut firmei la care autorul reclamantelor a avut calitatea de asociat şi, în consecinţă, pentru a îndeplini cele stabilite în sarcina sa, prin decizie de casare.
Astfel, din copia înscrisurilor cauzei reiese cu certitudine că autorul reclamantelor a avut calitatea de asociat la fosta Uzină de Cherestea Păpăuţi, jud. Covasna, imobil înscris iniţial în CF (dosar fond), că ulterior, după naţionalizare, aceeaşi proprietate se transnotează în CF, Jud. Covasna (dosar fond), pentru ca în iunie 1994, după emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, terenul să se transnoteze în CF, nou înfiinţată, în favoarea SC A. SA (poz. 4 din CF).
În consecinţă, astfel cum reclamantele au pretins, în cauză există probe certe privind circuitul juridic al imobilului ulterior naţionalizării, instanţa de rejudecare urmând să verifice situaţia la zi, solicitând în acest sens relaţii de la pârâta A.V.A.S. cu privire la patrimoniul SC A. SA şi eventuala privatizare a acesteia, dar şi Primăriei localităţii Zagon, Jud. Covasna care este în măsură să furnizeze relaţii referitoare la societatea care a preluat Uzina de Cherestea, dar şi în ce priveşte soarta juridică a construcţiilor ce se aflau pe teren.
Se constată, totodată, că din adresa emisă către una dintre reclamante de Primăria com. Zagon la 5 iulie 2002, cercetările au privit în mod greşit imobilele înscrise în altă Carte Funciară, respectiv, cum era corect; în plus, se va observa că reclamantele prin cererea depusă în prezentul dosar de recurs la fila 36 oferă alte indicii cu privire la preluarea patrimoniului fostei Uzine de Cherestea de către IFET Secuiesc, sens în care se va stabili dacă SC A.C. SA este aceeaşi persoană juridică cu IFET Secuiesc, ori o altă societate căreia i-a fost transmis o parte din patrimoniul aceleiaşi Uzine de Cherestea, ş.a.m.d.
Având în vedere că prin Decizia anterioară de casare s-au stabilit ca obiective ale rejudecării identificarea unităţii care a preluat patrimoniul fostei Uzine de Cherestea şi dacă această societate face parte dintre cele care au fost sau vor fi privatizate de A.V.A.S., se constată că aspectele ţinând de calitatea reclamantelor de moştenitoare ale autorului lor (K.Z.) care a avut calitatea de asociat la fosta Uzină de Cherestea, ca şi cele privind existenţa în patrimoniul acestei societăţi în nume colectiv a unui imobil ce a fost preluat abuziv de stat prin naţionalizare (în sensul art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001), sunt chestiuni care au intrat în puterea lucrului judecat, după epuizarea primului ciclu procesual; astfel, din contractul de vânzare cumpărare din 12 august 1939 (dosar fond) reiese că însăşi societatea în nume colectiv (având doi coproprietari, autorul reclamantelor – K.Z. şi B.B., ceea ce oferă indicii cu privire la întinderea măsurilor reparatorii ce s-ar cuveni reclamantelor) a avut calitatea de cumpărătoare, care figurează, de altfel, în calitate de proprietară tabulară în CF.
Prin urmare, la acest moment se impune verificarea cerinţelor specifice prevăzute de art. 31, potrivit celor anterior arătate; totodată, urmează a se observa că după modificarea acestui text prin Legea nr. 302/2009, A.V.A.S. este entitate învestită cu soluţionarea notificării şi în ipoteza în care actuala societate deţinătoare a imobilului nu ar putea fi identificată, nu mai există sau nu a existat o asemenea continuitate (forma anterioară a art. 31 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, prevăzând că, în aceste ipoteze, măsurile reparatorii se propuneau prin ordin al ministrului finanţelor publice).
Faţă de cele anterior redate, Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (3) rap. la art. 304 pct. 9, observând şi cele prevăzute de art. 314 C. proc. civ., va admite recursul reclamantelor, sens în care va dispune casarea deciziei recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, situaţia de fapt nefiind pe deplin lămurită, astfel cum s-a arătat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantele M.S., T.E. şi G.A., împotriva deciziei civile nr. 685/A din 29 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare instanţei de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2064/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2029/2011. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
