ICCJ. Decizia nr. 2122/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2122/2011
Dosar nr. 1315/83/2009
Şedinţa publică din 9 martie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29 aprilie 2009, reclamanţii P.M.M., H.E.I., P.Z.T. şi P.T.I., succesori ai defunctului P.Z. (decedat la data de 9 ianuarie 2004) au chemat în judecată pe pârâtul Primarul municipiului Satu Mare pentru a fi obligat să le acorde despăgubiri pentru imobilul notificat în condiţiile Legii nr. 10/2001 de către antecesorul lor, ori atribuirea în proprietate, prin compensare, a unui alt teren intravilan de suprafaţă şi valoare identică cu imobilul notificat, solicitând în subsidiar ca instanţa să stabilească valoarea despăgubirilor cuvenite.
În motivarea acţiunii reclamanţii au susţinut că notificarea formulată de antecesorul lor în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul înscris în C.F. nr. 14265 Satu Mare sub nr. top 4720/5, a fost soluţionată prin dispoziţia emisă de pârât, pe care o consideră nelegală întrucât prin soluţia dispusă nu-şi va vedea dreptul realizat în viitorul apropriat.
În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Prin sentinţa nr. 970/D din 18 noiembrie 2009, Tribunalul Satu Mare a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamanţilor întrucât, potrivit art. 21 şi art. 29 din Legea nr. 10/2001, calitate de unitate deţinătoare/entitate investită cu soluţionarea notificării are A.V.A.S. Bucureşti, cum corect a dispus pârâtul prin dispoziţia contestată, întrucât bunurile pentru care se pretind măsuri reparatorii se află în patrimoniul unei societăţi comerciale (SC T. SA Satu Mare) integral privatizată.
În această situaţie, excede competenţelor legale stabilite în favoarea pârâtului să se pronunţe asupra fondului notificării, astfel încât soluţia declinării acesteia în favoarea entităţii implicate în procesul de privatizare a societăţii deţinătoare a bunurilor, este legală, considerente în raport cu care s-a reţinut netemeinicia pretenţiilor solicitate prin cererea dedusă judecăţii.
Prin Decizia nr. 48/2010 – A din 18 mai 2010, Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, a fost admis apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei tribunalului, care a fost desfiinţată iar cauza trimisă spre rejudecare Tribunalului Satu Mare.
Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că notificarea formulată de antecesorul reclamanţilor a fost soluţionată de către pârât abia în anul 2009 prin declinarea competenţei de soluţionare în favoarea A.V.A.S. Bucureşti, aşa încât, în raport de pretenţiile solicitate în cauză - acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale - precum şi de temporizarea excesivă a procedurii, se impunea soluţionarea fondului pretenţiilor prin stabilirea corectă a cadrului procesului, obligaţie ce-i incumbă instanţei şi care nu a fost îndeplinită.
Împotriva susmenţionatei hotărâri a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Satu Mare, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susţinut că nu are calitate de unitate deţinătoare în accepţiunea legii speciale şi că, deşi asistaţi de un avocat, reclamanţii nu au înţeles să extindă cadrul procesul şi faţă de A.V.A.S., context în care prima instanţă s-a pronunţat în limitele sesizării.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ. „judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a prevenit orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
Iar alin. (4) al aceluiaşi articol dispune „cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă în susţinerea pretenţiilor şi apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicaţii, oral sau în scris, precum şi să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare".
Dispoziţiile legale evocate consacră principii fundamentale ale procesului civil - principiul aflării adevărului şi principiul rolului activ al judecătorului - aflate în conexiune şi nu în conflict cu principiul disponibilităţii procesuale, în scopul justei soluţionări a cauzei.
Prin urmare, în raport de pretenţiile solicitate prin cererea de sesizare a instanţei, în scopul menţionat, judecătorul fondului avea îndatorirea, astfel cum legal a dispus curtea de apel, să stăruie pentru lămurirea împrejurărilor de fapt şi de drept ale pricinii şi stabilirea corectă a cadrului procesual, justificat şi de temporizarea excesivă a procedurii administrative, dar şi de nerealizarea dreptului subiectiv invocat de reclamanţi şi recunoscut de dispoziţiile legii speciale.
Ca urmare, faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul dedus judecăţii urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Satu Mare împotriva deciziei nr. 48/A din 18 mai 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2119/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2083/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
