ICCJ. Decizia nr. 2114/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2114/2011
Dosar nr. 5961/315/2010
Şedinţa din camera de consiliu de la 8 martie 2011
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria sector 3 Bucureşti la data de 4 februarie 2010 reclamanta R.E., domiciliată în Bucureşti, sector 3 a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A.D., domiciliat în Bucureşti, sector 3, ca prin hotărârea ce se va pronunţa acesta să fie obligat la plata sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în dosarul nr. 11425/301/2008 al Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi la cheltuieli de judecată.
În drept reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1073 C. civ. şi art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
In fapt s-a susţinut că urmare unui litigiu avut cu pârâtul, în baza deciziei civile nr. 936 R din 11 mai 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a fost respins recursul declarat de pârât, instanţa omiţând să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată ale reclamantei, pe care aceasta le-a solicitat.
Urmare acestei omisiuni, în temeiul art. 2812 C. proc. civ., reclamanta a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei solicitând obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Cererea a fost respinsă ca inadmisibilă prin Decizia nr. 1957 R din 23 noiembrie 2009 a Tribunatului Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Prin sentinţa civilă nr. 6119 din 27 aprilie 2010 Judecătoria sector 3 Bucureşti şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Târgovişte, Judeţul Dâmboviţa, reţinând că, din înscrisurile de la dosar rezultă că pârâtul şi-a stabilit reşedinţa în Comuna Nucet, Jud. Dâmboviţa, care se află pe raza Judecătoriei Târgovişte şi că potrivit art. 5 C. proc. civ. cererea de chemare în judecată se face la domiciliul pârâtului. Prin domiciliu urmează a se înţelege şi acela pe care pârâtul şi 1-a stabilit în fapt în localitatea unde trăieşte şi îşi desfăşoară activitatea
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgovişte la data de 15 iunie 2010, iar la termenul de judecată din data de 30 septembrie 2010 reclamanta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Târgovişte în temeiul dispoziţiilor art. 5, art. 6 şi art. 12 C. proc. civ. şi arătând că atât reclamanta cât şi pârâtul au domiciliul stabil în Bucureşti şi tot acolo s-a născut pretenţia dedusă judecăţii.
Prin sentinţa civilă nr. 4675 din 30 septembrie 2010 Judecătoria Târgovişte şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei sector 3 Bucureşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, potrivit art. 20 pct. 2 C. proc. civ., a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că, potrivit art. 5 coroborat cu art. 19 C. proc. civ., în cererile privitoare la bunuri este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului, ce reprezintă dreptul comun în materie.
Reprezentând dreptul comun în materia competenţei teritoriale, regula înscrisă în art. 5 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă din punct de vedere teritorial, în consecinţă se aplică şi cauzei de faţă întrucât nu există o normă specială în materie care să deroge de la regula înscrisă în textul legal citat.
S-a mai reţinut că urmând regula înscrisă în art. 5 C. proc. civ., potrivit principiului actor sequitur forum rei, respectiv reclamantul este cel care trebuie să se deplaseze la domiciliul pârâtului, acţiunea în pretenţii formulată de reclamantă, trebuie adresată instanţei în raza căreia se află domiciliul pârâtului.
Noţiunea de „domiciliu" trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuinţa statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuieşte efectiv, însă pentru stabilirea competenţei teritoriale prezintă interes domiciliul privit în sens larg pe care pârâtul îl avea în momentul introducerii cererii de chemare în judecată, o schimbare ulterioară a domiciliului de către pârât neinfluenţând competenţa.
Reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată a pârâtului pe care a adresat-o Judecătoriei sector 3 Bucureşti la data de 4 februarie 2010, primind termen de judecată la data de 27 aprilie 2010. La data introducerii cererii reclamantul avea domiciliul în Bucureşti, sector 3.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanţa a reţinut că a rezultat că pârâtul şi-a stabilit reşedinţa în comuna Nucet jud. Dâmboviţa la data de 12 aprilie 2010, potrivit vizei de reşedinţă aplicată pe cartea de identitate ulterior datei introducerii acţiunii cât şi datei la care pârâtului i-a fost comunicată citaţia. întâmpinarea a fost formulată la data de 10 aprilie 2010, ulterior obţinerii vizei de reşedinţă.
Faptul că pârâtul, după primirea citaţiei, şi-a stabilit reşedinţa în altă localitate aflată în raza teritorială a Judecătoriei Târgovişte nu influenţează competenţa şi nu determină declinarea competenţei în favoarea acestei instanţe.
Art. 98 C. proc. civ. prevede numai înştiinţarea instanţei şi a părţii de schimbarea de domiciliu, sub pedeapsa neluării în seamă, dar nu şi faptul că această schimbare de domiciliu atrage o competenţă de soluţionare a altei instanţe.
In consecinţă instanţa a reţinut pe baza înscrisurilor depuse la dosar că la data formulării cererii de chemare în judecată pârâtul avea domiciliul în sector 3 Bucureşti, stabilindu-şi reşedinţa în comuna Nucet, Jud. Dâmboviţa, ulterior introducerii acţiunii şi primirii citaţiei. Aşa fiind, cu toate că noţiunea de domiciliu o include şi pe aceea de reşedinţă (locuinţă de fapt)aceasta interesează din punctul de vedere al competenţei numai în cazul în care aceasta exista la data introducerii acţiunii şi nu când această reşedinţă a fost stabilită ulterior introducerii cererii de chemare în judecată. Câtă vreme la data introducerii acţiunii (4 februarie 2010) pârâtul avea doar domiciliul în Bucureşti, sector 3, reşedinţa în comuna Nucet stabilind-o la data de 12 aprilie 2010 competenţa de soluţionare aparţine Judecătoriei sector 3 şi nu Judecătoriei Târgovişte, în raza căreia se află comuna în care pârâtul şi-a stabilit ulterior reşedinţa.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă de faţă urmează a se constata că instanţa competentă în soluţionarea cererii de chemare în judecată este Judecătoria sector 3 Bucureşti pentru următoarele considerente:
Sediul materiei îl reprezintă art. 5 şi art. 6 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 5 C. proc. civ. „Cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului. Dacă pârâtul are domiciliul în străinătate sau nu are domiciliu cunoscut, cererea se face la instanţa reşedinţei sale din ţară, iar dacă nu are nici reşedinţa cunoscută, la instanţa domiciliului sau reşedinţei reclamantului."
Art. 6 C. proc. civ. dispune: „Când pârâtul, în afară de domiciliul său, are în chip statornic o îndeletnicire profesională ori una sau mai multe aşezări agricole, comerciale sau industriale, cererea se poate face şi la instanţa locului acelor aşezări sau îndeletniciri, pentru obligaţiile patrimoniale şi care sunt născute sau care urmează să se execute în acel loc".
Regula potrivit căreia reclamantul trebuie să se deplaseze la instanţa domiciliului pârâtului îşi are justificarea în aceea că pârâtul beneficiază - în cazul acţiunilor personale - de prezumţia că nu datorează nimic. In cazul acţiunilor reale, se consideră că aparenţele trebuie să fie prezumate, până la proba contrară, ca fiind conforme cu realitatea. In acest fel, pârâtul este protejat de eventuala rea-credinţă a reclamantului şi potrivit dispoziţiilor art. 1169, trebuie să dovedească susţinerile din cererea de chemare în judecată („Cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească").
Articolul 5 şi art. 6 C. proc. civ. statuează şi cu privire la excepţiile când cererea de chemare în judecată se face la reşedinţa pârâtului, domiciliul sau reşedinţa reclamantului şi respectiv la instanţa locului unde pârâtul are o îndeletnicire profesională ori una sau mai multe aşezări agricole, comerciale sau industriale.
Aşa cum rezultă de la fila 22 a dosarului nr. 3227/30/2010 al Judecătoriei sector 3 Bucureşti, pârâtul şi-a stabilit reşedinţa de la data de 12 aprilie 2010 la 11 aprilie 2011 în Comuna Nucet, Sat Nucet, nr. 673, Judeţul Dâmboviţa.
Schimbarea domiciliului părţilor pe parcursul procesului nu are drept consecinţă modificarea instanţei legal învestită, art. 98 C. proc. civ. fiind explicit: „Schimbarea domiciliului uneia din părţi în timpul judecăţii trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoştinţa instanţei prin petiţie la dosar, iar părţii potrivnice prin scrisoare recomandată //".
Cum dispoziţiile art. 5 C. proc. civ. sunt fără echivoc în sensul că cererea de chemare în judecată se face la domiciliul pârâtului şi nu s-a dovedit în cauză existenţa condiţiilor care să atragă altă competenţa teritorială a instanţei potrivit art. 5 şi art. 6 C. proc. civ., rezultă că stabilirea reşedinţei în com.Nucet, jud. Dâmboviţa de către pârât ulterior chemării sale în judecată reprezintă exerciţiul dreptului său subiectiv de a-şi stabili locuinţa temporară, în conformitate cu dispoziţiile legale, fără ca această împrejurare să aibă consecinţe asupra competenţei teritoriale a instanţei.
Aşa fiind, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. proc. civ., se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 3 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta R.E. în contradictoriu cu pârâtul A.D. în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2087/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2038/2011. Civil. Plângere împotriva... → |
|---|
