ICCJ. Decizia nr. 2160/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2160/2011
Dosar nr. 4729/99/2010
Şedinţa din camera de consiliu de la 9 martie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 11 septembrie 2008, contestatoarea M.T. a solicitat instanţei să i se încuviinţeze executarea prin poprire a sumei de 2.265 lei cuveniţi ca drepturi salariale - prime de Paşti şi de Crăciun. În fapt, contestatorul consideră că expertiza contabilă realizată în cadrul dosarului de executare deschis la BEJ P.C.G. a ţinut cont de adresa nr. 812/2008 a intimatei SC P. SA, deşi trebuia să aibă în vedere adresele nr. 167/2004, 313/2005, 713/2006 şi 504/2007, astfel, suma rezultată din expertiză, respectiv 4.849 lei, este mai mică decât cea cuvenită, respectiv 7.115 lei. În drept au fost invocate art. 399 şi urm. C. proc. civ.
Prin precizarea depusă la 09 octombrie 2008, contestatoarea a arătat că taxa de timbru nu este datorată, fiind vorba despre un litigiu derivat din raporturile de muncă şi a arătat că înţelege să conteste raportul de expertiză contabilă întocmit în faza executării silite. A fost anexată suplimentar şi adresa nr. 831/2008.
Intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării, excepţia de inadmisibilitate şi excepţia lipsei de interes a cererii. Asupra excepţiilor instanţa s-a pronunţat prin încheierea de şedinţă din 06 martie 2009, respingând excepţia netimbrării şi excepţia lipsei de interes şi unind cu fondul excepţia inadmisibilităţii.
Prin sentinţa civilă nr. 7203 din 29 mai 2009, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetentei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Iaşi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în cazul de faţă titlul executoriu este sentinţa civilă nr. 740 din 23 mai 2008 a Tribunalului Iaşi. Potrivi acestei sentinţe, contestatoarei i s-au acordat drepturi salariale constând în prime de Paşti şi Crăciun pentru perioada decembrie 2004-iulie 2006. În, considerente instanţa a reţinut că drepturile cuvenite începând cu decembrie 2004 nu au fost cuprinse în expertiza judiciară administrată. Dat fiind faptul că în prezenta cauza contestatoarea se declară nemulţumită de modul de calcul al drepturilor sale, instanţa consideră că a fost învestită de fapt cu o contestaţie la titlu, menită să lămurească aplicarea titlului.
Potrivit art. 400 alin. (2) C. proc. civ. „contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută"
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs intimata SC P. SA, MEMBRU OMV GRUP, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ., recursul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. 16220/299/2008, la data de 28 august 2009.
Prin Decizia nr. 72 din 15 ianuarie 2010 Tribunalul Bucureşti a admis excepţia tardivităţii şi a respins recursul ca tardiv.
Prin sentinţa nr. 1976 din 13 octombrie 2010, Tribunalul Iaşi şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că acţiunea reprezintă o contestaţie la executare propriu-zisă şi nu o contestaţie la titlu întrucât se contestă cuantumul sumelor astfel cum au fost calculate prin expertiza efectuată în cadrul executării silite, nefiind invocate aspecte legate de înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori faptul că acesta ar cuprinde dispoziţii potrivnice.
Înalta Curte sesizată cu conflictul de competenţă şi pronunţarea regulatorului de competenţă urmează a stabili competenţa în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti pentru următoarele considerente:
Se constată că în cauză conflictul negativ de competenţă a fost determinat ca urmare a calificărilor diferite date de către instanţe naturii pretenţiilor deduse în justiţie.
Calificarea unor litigii, a obiectului judecăţii întâmpină uneori serioase dificultăţi însă instanţele trebuie să se orienteze după natura dreptului şi scopul urmărit prin exercitarea acţiunii în justiţie - art. 844 art. 129 C. proc. civ.
În mod fondat a reţinut Tribunalul Iaşi că nu se invocă pe calea contestaţiei aspecte legate de înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului, care să impună necesitatea unor lămuriri sau interpretări, în funcţie de care să se realizeze executarea.
În fapt, nemulţumirea contestatoarei nu vizează conţinutul titlului, ci modalitatea în care s-a procedat în executarea acestuia, ceea ce reprezintă o contestaţie la executare propriu-zisă, în condiţiile art. 399 alin. (1) Teza 1 C. proc. civ. cu instanţa competentă determinată de art. 400 alin. (1) C. proc. civ.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza dispoziţiilor art. 22 C. proc. civ. a se stabili competenţa în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 4729/99/2010 în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2178/2011. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 2168/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
