ICCJ. Decizia nr. 2750/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2750/2011
Dosar nr. 36289/3/2009
Şedinţa din camera de consiliu
de la 24 martie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad sub nr. 1745/108/2009, reclamanţii D.E., M.V. şi C.D.F. au chemat-o în judecată pe pârâta SC P. SA ca prin hotărârea ce se va pronunţa, aceasta să fie obligată la plata sumei de 9598,03 lei pentru D.E., 8997,76 pentru M.V., 8397,62 pentru C.D.F., reprezentând cota parte din profitul realizat pe anii 2005, 2006 şi 2007 precum şi daune conform coeficienţilor de inflaţie comunicat lunar la Institutul Naţional de Statistică.
Prin sentinţa civilă nr. 1208 din 21 iulie 2009, Tribunalul Arad a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti reţinând că, deşi problematica instanţei competente teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă este reglementata atât prin dispoziţiile art. 284 alin. (2) C. muncii care stabileşte că cererile prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau sediul, cât şi prin dispoziţiile art. 72 din Legea nr. 168/1999 conform cărora cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are sediul unitatea, prevalente sunt aceste din urma prevederi care reprezintă legea speciala, derogatorie de la legea generală, conform principiului consacrat de drept.
S-a mai argumentat că nu prezintă relevanta împrejurarea că legea specială este mai veche iar cea generală mai noua, întrucât aceasta din urma nu o mai poate modifica ori abroga pe cea dintâi în absenţa unei prevederi neechivoce care presupune, sub aspectul tehnicii legislative şi în lipsa unei enumerări a dispoziţiilor legale abrogate, cel puţin o sintagma precum "chiar daca prin legea speciala se prevede altfel", dar în niciun caz una cu un înalt grad de generalitate precum cea de la art. 298 alin. (2) pct. 10 C. muncii unde se arată că pe data intrării în vigoare a codului se abroga orice alte dispoziţii contrare.
In sfârşit, instanţa care s-a dezinvestit, a făcut referire la faptul că deşi prin Legea nr. 261/2007 s-au adus modificări si completări Legii nr. 168/1999, acestea nu vizează si prevederile art. 72 în discuţie, neexistând nicio raţiune pentru care acestea să fi fost păstrate în aceeaşi formă dacă legiuitorul ar fi considerat ca trebuie să fie înlăturate de la aplicare.
Pe rolul Tribunalului Bucureşti, cauza a fost înregistrată sub nr. 36289/3/2009, iar reclamanţii au invocat printr-un document intitulat „întâmpinare", excepţia necompetentei teritoriale a Tribunalului Bucureşti şi declinarea competentei în favoarea Tribunalului Arad în circumscripţia căruia ei îşi au domiciliul.
Prin sentinţa civilă nr. 368 din 18 ianuarie 2010, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad. S-a considerat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că dispoziţiile art. 72 din Legea nr. 168/1999 au fost abrogate implicit prin Legea nr. 53/2006 care a stabilit că la data intrării în vigoare a Codului muncii, adică la 01 martie 2003, orice dispoziţii contrare conţinute în respectivul cod se abrogă.
Potrivit art. 284 C. muncii, competenţa materială şi teritorială în soluţionarea conflictelor de muncă aparţine instanţei în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa, ori după caz, sediul.
Investită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând actele şi lucrările dosarului urmează a stabili competenţa în favoarea Tribunalului Arad pentru următoarele considerente:
Obiectul acţiunii reclamanţilor, persoane fizice îl constituie obligarea pârâtei la plata unor sume de bani, reprezentând cotă parte din profit şi daune cuvenite potrivit contractului colectiv de muncă, acţiune ce se circumscrie prevederilor legale ce reglementează materia conflictelor de muncă aşa cum este definită de art. 281 C. muncii.
Prevederile art. 284 alin. (2) C. muncii statuează că judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţei în a cărei circumscripţie îşi are sediul sau reşedinţa reclamantul, ori după caz, sediul.
Dispoziţiile art. 72 din Legea nr. 168/1999 (reţinute de Tribunalul Arad în sentinţa de dezinvestire) au fost abrogate implicit prin Legea nr. 53/2003, care a stabilit că la data intrării în vigoare a Codului muncii, orice dispoziţii contrare se abrogă.
Prin art. 284 alin. (2) C. muncii se instituie o derogare de la regula de drept comun privitoare la competenţa teritorială, stipulată în art. 5 C. proc. civ., dar şi o abrogare implicită a art. 72 din Legea nr. 168/1999 stabilindu-se astfel o competenţă teritorială absolută, în favoarea instanţei a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa.
Având în vedere aceste considerente şi faptul că reclamanţii îşi au domiciliul în raza teritorială a Tribunalului Arad, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa în favoarea Tribunalului Arad.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2726/2011. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 2681/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
