ICCJ. Decizia nr. 2993/2011. Civil. Atragerea răspunderii administratorilor. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2993/2011
Dosar nr. 507/1/2011
Şedinţa publică de la 6 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ prin Sentinţa nr. 609/PI din 9 septembrie 2008 a respins excepţia inadmisibilităţii cererii cât şi cea de nulitate absolută a expertizei contabile şi a admis în parte acţiunea în răspundere, precizată, formulată de reclamanta SC O. SA în contradictoriu cu pârâţii SC C.M. SA şi S.C.C. în sensul că a obligat pârâţii la plata sumei de 5.838.985.271 RON cu titlu de despăgubiri, prejudiciu cauzat societăţii reclamante, existent la data de 30 decembrie 2003, sumă ce va fi actualizată cu indicii de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală raportat la rata de scont a BNR până la data plăţii efective.
De asemenea a fost respinsă cererea de suspendare, respectiv de revocare a pârâtului S.C.C. din funcţia de Preşedinte al Consiliului de administraţie a SC C.M. SA.
S-a mai constatat că reclamanta datorează taxă judiciară de timbru în cuantum de 10.966 RON, sumă cu care va fi dată în debit prin emiterea adresei către Administraţia Finanţelor Publice Timişoara.
S-a reţinut, în principal, că SC C.M. SA a fost constituită cu aportul acţionarilor SC T. SRL şi SC C.T. SA, iar ca urmare a fuziunii prin absorbţie a acesteia din urmă prin preluarea de către SC O. SA, reclamanta a devenit acţionarul pârâtei SC C.M. SA.
Pârâtul S.C.C. în calitate de administrator şi asociat al SC T. SRL a fost numit preşedinte al Consiliului de Administraţie al SC C.M. SA.
În cadrul Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor din 15 iunie 2007 reclamanta a propus să se discute şi să se aprobe atragerea răspunderii Preşedintelui Consiliului de Administraţie S.C.C., în temeiul art. 155 din Legea nr. 31/2009 pentru daunele aduse societăţii, propunere respinsă prin vot.
În această situaţie reclamanta a promovat acţiune în răspundere, în baza art. 1551 din Legea nr. 31/1990, motivat că prin pasivitate voită şi-a adjudecat în contul unor creanţe datorate de SC C.M. SA trei terenuri aparţinând acesteia, cu a cărei valoare patrimoniul său a fost diminuat.
Vinovăţia pârâtului apare evidentă, întrucât în calitatea de administrator nu a întreprins nici o măsură pentru diminuarea pagubei, fiind astfel obligat la plata prejudiciului.
Excepţia de inadmisibilitate a acţiunii a fost respinsă deoarece în situaţia în care prin neîntrunirea majorităţii adunarea generală nu a hotărât tragerea la răspundere a administratorului, reclamanta îl poate acţiona în temeiul art. 157 din legea societăţilor comerciale sau poate promova o acţiune în anularea hotărârii AGA conform art. 132 din aceiaşi lege.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială prin Decizia civilă nr. 25 din 9 februarie 2009 a admis apelurile declarate de reclamanta SC O. SA şi pârâţii S.C.C. şi SC C.M. SA împotriva Sentinţei nr. 609 din 9 septembrie 2008 a Tribunalului Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a decide astfel, s-a stabilit că din dispozitivul sentinţei rezultă că prima instanţă s-a pronunţat asupra a ceea ce nu s-a cerut, respectiv obligarea la plata unor sume de bani şi nu s-a pronunţat asupra a ceea ce s-a cerut şi anume atragerea răspunderii Preşedintelui Consiliului de Administraţie în baza prevederilor art. 155 şi 1551 din Legea nr. 31/1990.
Reclamanta nu a solicitat nici iniţial şi nici prin precizarea la acţiune sumele la care a fost obligată pârâta.
Mai mult, apar contrarietăţile dintre dispozitiv şi considerente, ce vizează obligaţia la plata despăgubirilor a ambilor pârâţi ce se regăseşte numai în dispozitiv, în timp ce considerentele evidenţiază că acţiunea faţă de pârâta SC C.M. SA este neîntemeiată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială prin Decizia nr. 2489 din 20 octombrie 2009 a respins ca nefondate recursurile declarate de pârâţii S.C.C. şi SC C.M. SA.
Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ prin Sentinţa civilă nr. 552/PI din 4 mai 2010, rejudecând cauza, a luat act de renunţarea reclamantei la judecarea cererii privind obligarea pârâtului S.C.C. la repararea prejudiciului cauzat SC C.M. SA.
A mai respins şi restul acţiunii formulate de reclamanta SC B.I. SA (fostă SC O. SA) aşa cum a fost precizată împotriva pârâţilor SC C.M. SA şi S.C.C.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut că deşi reclamanta a formulat iniţial două petite distincte şi anume acela al atragerii răspunderii preşedintelui consiliului de administraţie şi al obligării acestuia la plata prejudiciului cauzat SC C.M. SA, de fapt, observând dispoziţiile art. 155 şi art. 1551 din Legea nr. 31/1990, suntem în prezenţa unui singur petit şi anume acela al obligării pârâtului S.C.C. la plata unor despăgubiri.
Prima cerere inserată de reclamantă în cuprinsul acţiunii introductive nu este un petit veritabil, de sine stătător, deoarece se confundă cu a doua cerere a atragerii răspunderii vizând tocmai obligarea la plata unor despăgubiri pentru eventuala pagubă cauzată societăţii.
În speţă reclamanta renunţând la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri a renunţat practic la cererea privind atragerea răspunderii pârâtului.
Cererea de încetare/revocare a mandatului de Preşedinte al Consiliului de administraţie a fost respinsă fiind dată eficienţă excepţiei invocate de pârâtul S.C.C., deoarece potrivit art. 1551 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 o astfel de iniţiativă o poate avea doar adunarea generală a acţionarilor.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială prin Decizia civilă nr. 198 din 16 noiembrie 2010 a respins apelul declarat de reclamanta SC B.I. SA (fostă SC O. SA) împotriva Sentinţei civile nr. 552/PI din 4 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, fiind preluate în esenţă argumentele expuse anterior.
Împotriva Deciziei civile nr. 198 din 16 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială a promovat recurs reclamanta SC B.I. SA care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. admiterea recursului, în principal casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond iar în subsidiar admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată şi precizată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că prin faptele sale administratorul S.C.C. a efectuat acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice, a dispus continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, pentru reclamantă la încetarea de plăţi, a făcut să dispară unele documente contabile şi a deturnat în interesul societăţii deţinute de acesta a întreg activului SC C.M. SA.
Intimatul-pârât S.C.C. a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de recurenta-reclamantă, constată că sunt nejustificate, urmând a respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente.
Din verificarea întregii documentaţii existente la dosarul cauzei, rezultă că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 4 septembrie 2007 sub nr. 6237/30/2007 pe rolul Tribunalului Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamanta SC O. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâţii S.C.C. şi SC C.M. SA atragerea răspunderi Preşedintelui Consiliului de Administraţie al SC C.M. SA în persoana lui S.C.C. şi încetarea mandatului acestuia, fiind precizat ca temei legal dispoziţiile art. 155 şi 1551 din Legea nr. 31/1990.
La termenul din 20 noiembrie 2007 reclamanta a depus o precizare la acţiune prin care a mai cerut, pe lângă cele două capete de cerere iniţiale şi obligarea pârâtului S.C.C. la plata prejudiciului adus societăţii prin actele încheiate de către acesta şi prin rămânerea acestuia în pasivitate fapt ce a condus la pierderea activelor în favoarea societăţii deţinute de pârât, respectiv SC T. SRL.
În al doilea ciclu procesual, după casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei la instanţa de fond, la termenul din 16 martie 2010 aceiaşi reclamantă a înţeles că ceară atragerea răspunderii Preşedintelui Consiliului de Administraţie al SC C.M. SA în persoana lui S.C.C., obligarea acestui pârât la plata prejudiciului adus societăţii, sumă actualizată cu indicii de inflaţie şi dobânda legală până la data plăţii efective şi încetarea/revocarea mandatului pârâtului ca urmare a atragerii răspunderii lui.
Relevanţă în corecta stabilire a situaţiei de fapt şi de drept o reprezintă cererea de renunţare la judecarea petitului referitor la obligarea pârâtului S.C.C. la plata prejudiciului adus societăţii prin actele încheiate de către acesta, cerere formulată în scris de reclamanta SC B.I. SA prin reprezentantul său legal la data de 31 martie 2010.
Din această perspectivă corect instanţele au făcut aplicarea dispoziţiilor art. 246 C. proc. civ. şi anume că reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă, luând act de poziţia procesuală a reclamantei în acest sens.
Amplu argumentat şi bine documentat, atât instanţa de fond cât şi cea de apel după casare, au apreciat că deşi reclamanta a formulat două petite distincte, aşa cum s-a expus în evoluţia cronologică a cererii de chemare în judecată urmată de precizările corespunzătoare, în realitate s-a urmărit ca finalitate atragerea răspunderii circumscrisă la obligarea pârâtului S.C.C. la plata unor despăgubiri în contul SC C.M. SA.
În acest context nu pot fi primite criticile recurentei reclamante, urmând a fi respinsă excepţia nulităţii raportat la calificarea juridică a acţiunii precum şi recursul îndreptat împotriva Deciziei civile nr. 198 din 16 noiembrie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, nefiind îndeplinită nici o cerinţă din cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii raportat la calificarea juridică a acţiunii.
Respinge recursul declarat de reclamanta SC B.I. SA Timişoara împotriva Deciziei nr. 198 de la 16 noiembrie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 6 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2994/2011. Civil. Rezoluţiune contract. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2990/2011. Civil. Alte cereri. Recurs → |
|---|
