ICCJ. Decizia nr. 3001/2011. Civil. Nulitate act juridic. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3001/2011
Dosar nr. 31442/3/2009
Şedinţa publică de la 6 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială prin Sentinţa comercială nr. 6401 din 25 mai 2010 a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii SC A. SRL Cluj-Napoca, SC A.I.SRL Cluj-Napoca şi D.V.D.P. în contradictoriu cu pârâta SC T.L. IFN Bucureşti, cu motivarea că în speţă reclamanta, ca utilizator nu are calitatea de consumator, iar clauza penală inserată în contract nu este o clauză abuzivă în sensul dispoziţiilor Legii nr. 193/2000.
De asemenea nu s-a putut reţine un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile ce decurg din contract în condiţiile art. 15 din O.G. nr. 51/1997.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială prin Decizia comercială nr. 84 din 23 februarie 2011 a anulat ca insuficient timbrat apelul formulat de apelaţii SC A. SRL, SC A.I. SRL şi D.V.D.P. împotriva Sentinţei comerciale nr. 640 din 25 mai 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială în Dosarul nr. 31442/3/2009.
În fundamentarea acestei soluţii s-a reţinut că apelanţii au fost citaţi pentru primul termen cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 34 RON şi de a depune timbru judiciar în valoare de 0,60 RON.
La primul termen de judecată, conform art. 11 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 s-a pus în vedere apelanţilor să completeze taxa judiciară de timbru până la concurenţa sumei de 2.967 RON şi timbru judiciar în valoare de 5 RON, sens în care s-au acordat mai multe termene de judecată, fără însă ca părţile să se conformeze dispoziţiei instanţei.
Împotriva Deciziei comerciale nr. 84 din 23 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială au promovat recurs reclamanţii SC A. SRL, SC A.I. SRL şi D.V.D.P. care au criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului, având în vedere că nu s-a intrat în cercetarea fondului.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanţii au evocat împrejurarea că nu au fost prezenţi la niciunul dintre termenele de judecată, nici personal şi nici prin apărător sau mandatar şi nu au fost citaţi niciodată cu menţiunea de a completa taxa de timbru.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse de recurenţii-reclamanţi, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente.
Din verificarea întregii documentaţii rezultă că în faza procesuală a apelului reclamanţii au fost citaţi pentru termenul din 6 octombrie 2010 cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 34 RON şi timbru judiciar în valoare de 0,6 RON.
Potrivit încheierii de şedinţă din 6 octombrie 2010 s-a pus în vedere apelanţilor reclamanţi completarea taxei de timbru cu diferenţa până la suma totală de 2.987 RON şi timbru judiciar de 5 RON, fiind acordat termen de 3 noiembrie 2011.
Nu poate fi acreditată teza reclamanţilor potrivit căreia nu au fost niciodată citaţi cu menţiunea completării taxei judiciare de timbru şi a depunerii de timbru judiciar în condiţiile expuse anterior, deoarece există procesele-verbale din data de 14 octombrie 2010 care dovedesc îndeplinirea procedurii de citare pentru termenul din 3 noiembrie 2010, cu precizarea că trebuie plătită taxa judiciară de timbru până la suma totală de 2.987 RON şi depus timbru judiciar de 5 RON.
Mai mult, aceiaşi apelanţi reclamanţi au depus, prin corespondenţă, la data de 2 noiembrie 2011 o cerere prin care au solicit în principal scutirea de la plata taxei de timbru în temeiul art. 21 din Legea nr. 146/1997 şi acordarea ajutorului public judiciar prevăzut de art. 6 lit. d) din O.U.G. nr. 51/2008, iar în subsidiar reducerea taxei de timbru şi eşalonarea acesteia.
Cererile de asistenţă formulate de apelanţii reclamanţi au fost respinse prin încheierea din 26 ianuarie 2011, ca neîntemeiate.
A mai fost respinsă ca tardiv formulată şi cererea de reexaminare a taxei de timbru formulată de aceiaşi reclamanţi, aşa cum reiese din încheierea dată în şedinţa camerei de consiliu de la 11 noiembrie 2010.
De remarcat că şi pentru termenele de la 26 ianuarie 2011 şi 23 februarie 2011 apelanţii au fost legal citaţi ca şi în precedent cu menţiunea de a îndeplinii obligaţia timbrajului în materie, însă nu s-au conformat.
Din această perspectivă, corect a procedat instanţa de apel atunci când a anulat ca insuficient timbrat apelul reclamanţilor şi a dat eficienţă juridică dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii SC A. SRL, SC A.I. SRL şi D.V.D.P. împotriva Deciziei nr. 84 din 23 februarie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerinţă din cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii SC A. SRL Cluj-Napoca, SC A.I. SRL Cluj-Napoca şi D.V.D.P. împotriva Deciziei nr. 84 de la 23 februarie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 6 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3002/2011. Civil. Acţiune în anulare a... | ICCJ. Decizia nr. 2997/2011. Civil. Obligatia de a face. Recurs → |
|---|
