ICCJ. Decizia nr. 321/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.321/2011
Dosar nr. 43255/3/2008
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 43225/3/2008 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamantul E.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul SC S.C. SRL recunoaşterea pe teritoriul României a efectelor hotărârii judecătoreşti irevocabile pronunţate de Tribunalul din Scoţia, secţia litigii de muncă, la data de 30 aprilie 2007, în dosarul nr. S/117285/06 şi încuviinţarea executării în România a acestei hotărâri.
În motivarea cererii se arată că reclamantul a formulat o acţiune pe rolul instanţei competente din Marea Britanie în vederea recuperării sumei de 36.648,86 lire sterline, sumă datorată de pârâţi cu titlu de plăţi salariale. Hotărârea pronunţată de tribunalul specializat în litigii de muncă din Glasgow – Scoţia a rămas irevocabilă conform adresei emise la data de 29 mai 2008. Ulterior, a fost emis şi certificatul de recunoaştere în conformitate cu dispoziţiile art. 54 din R.C.E. nr. 44/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 361 din 13 martie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a III–a civilă, a admis excepţia lipsei interesului cu privire la capătul de cerere având ca obiect recunoaşterea efectelor hotărârii judecătoreşti pe teritoriul României şi a respins acest capăt de cerere ca lipsit de interes. A admis în parte cererea reclamantului şi a încuviinţat executarea silită în România a hotărârii judecătoreşti pronunţată de Tribunalul din Glasgow, Tribunalul Conflictelor de Muncă, Scoţia la data de 30 aprilie 2004 în dosarul S/117285/06.
În motivarea cererii s-a reţinut că nu se impune formularea unui capăt de cerere distinct legat de recunoaştere, urmând ca în cadrul verificării condiţiilor pentru constatarea caracterului executoriu, să fie analizate şi condiţiile de formă pentru recunoaşterea hotărârii ca situaţie permisă pentru executorialitate şi că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 171 din Legea nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internaţional.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC S.C. SRL arătând că hotărârea ce face obiectul apelului este în contradicţie cu dispoziţiile art. 171 din Legea nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internaţional, acţiunea nefiind însoţită de toate înscrisurile impuse de lege.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV–a civilă, prin Decizia nr. 584 din 17 noiembrie 2009, a respins apelul ca nefondat.
În considerentele deciziei s-a reţinut că, în speţa supusă analizei s-au respectat întocmai dispoziţiile art. 171 din Legea nr. 105/1992, că pârâtul a avut cunoştinţă de existenţa procesului ce a avut loc pe rolul Tribunalului de Muncă din Scoţia, iar o copie a deciziei pronunţată în cauză a fost transmisă fiecărei părţi la data de 30 aprilie 2007. S-a mai reţinut, de asemenea, că litigiul purtat între părţi în faţa instanţei străine nu este unul dintre cele pentru care dispoziţiile art. 151 din Legea nr. 105/1992 prevăd competenţa exclusivă a instanţelor române.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta SC S.C. SRL, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta critică hotărârea invocând următoarele:
- Hotărârea a fost pronunţată în contradicţie cu dispoziţiile art. 171 din Legea nr. 105/1992.
- Au fost încălcate dispoziţiile art. 167 din Legea nr. 105/1992, în sensul că nu s-a verificat dacă instanţa străină a fost competentă şi dacă pârâtul a fost citat în condiţiile legii pentru a-şi formula apărarea, încălcându-se astfel principiul dreptului la apărare.
În şedinţa publică din 20 ianuarie 2011, având în vedere că una din părţi a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanţa din oficiu a invocat excepţia netimbrării cererii de recurs.
Cu privire la excepţia invocată.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997 modificată, cu privire la taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, cu excepţiile prevăzute de lege, se timbrează în raport cu criteriile stabilite de art. 2 şi art. 3.
Art. 11 din aceeaşi lege, statuează criteriile de stabilire a taxei judiciare de timbru pentru cererile prin care se exercită căile ordinare de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti.
În fine art. 20 din Legea privind taxele judiciare de timbru prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea cererii.
În speţa supusă analizei recurentei i s-a comunicat odată cu citaţia obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru şi cuantumul acesteia precum şi cuantumul timbrului judiciar, dar nu s-a conformat acestei obligaţii, aşa că recursul declarat urmează a fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta SC S.C. SRL împotriva deciziei civile nr. 584 din 17 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 322/2011. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 320/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
