ICCJ. Decizia nr. 3407/2011. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3407/2011
Dosar nr. 86/104/2009
Şedinţa publică din 12 aprilie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Balş la data de 22 septembrie 2008, reclamantul C.I. a chemat în judecată pe pârâta SC S. SA Balş, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată să-i plătească sumele de 3.720 euro reprezentând daune morale, 100.000 euro contravaloarea unei proteze la antebraţul drept şi o prestaţie periodică în cuantum de 10.000 euro lunar cu începere de la data introducerii acţiunii şi până la încetarea sa din viaţă.
Motivându-şi acţiunea, reclamantul a arătat că la data de 15 octombrie 1977, când era angajatul pârâtei, care este succesoarea I.O.B. - Balş, a suferit un accident de muncă, în urma căruia i-a fost amputat antebraţul drept.
Competenţa soluţionării cauzei a fost declinată în favoarea Tribunalului Olt, prin sentinţa civilă nr. 2776 din 12 decembrie 2008, pronunţată de Judecătoria Balş.
Fiind astfel învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Olt, secţia civilă, a pronunţat sentinţa nr. 1163 din 2 decembrie 2009, prin care a fost constatat prescris dreptul la acţiune privind prestaţia periodică pe perioada octombrie 1989 - 22 septembrie 2005 şi contravaloarea protezei bionice, a fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului o prestaţie periodică lunară de 135 RON, reprezentând diferenţa dintre salariul lunar şi dreptul de asigurări sociale în cuantum de 585 RON, începând cu data de 22 septembrie 2008 şi până la încetarea stării de nevoie, a fost respins capătul de cerere privind plata daunelor morale, ca neîntemeiat, precum şi cererea pârâtei de arătare a titularului obligaţiei, ca nefondată.
Apelul declarat de reclamant a fost admis, prin Decizia nr. 93 din 29 martie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost schimbată sentinţa Tribunalului, în sensul că a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune cu privire la contravaloarea protezei bionice, a fost obligată pârâta la plata sumei de 100.000 euro reprezentând contravaloarea protezei, au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de pârâtă şi a fost obligată aceasta din urmă la plata sumei de 300 RON, cheltuieli de judecată către stat.
Schimbând parţial sentinţa Tribunalului, instanţa de apel a reţinut că deşi accidentul de muncă a avut loc în urmă cu 31 de ani, cursul prescripţiei a fost întrerupt, că tipul de proteză necesară reclamantului a fost omologat în anul 2009 şi că, în anul 2003, pârâta a suportat din proprie iniţiativă contravaloarea unei proteze.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC S. Balş, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 din C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă că prin sentinţa penală nr. 799/1978 pronunţată de Judecătoria Slatina nu a fost stabilită nicio obligaţie privitoare la plata unei proteze, că faptul că în 2003, recurenta a suportat plata contravalorii unei proteze nu este de natură a crea în sarcina sa o obligaţie permanentă, ci a constituit un ajutor umanitar, situaţie în care a fost greşit soluţionată de instanţa de apel excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi că nu se justifică obligarea sa la plata prestaţiei periodice.
Recursul este parţial fondat.
Prescripţia extinctivă reprezintă modul de stingere al dreptului la acţiune, prin neexercitarea acestuia în termenul stabilit de lege, conform art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, iar potrivit art. 3 alin. (1) din acelaşi decret, termenul general de prescripţie este de 3 ani.
Termenul de prescripţie se întrerupe, printre altele, în conformitate cu art. 16 alin. (1) lit. a) din Decretul nr. 167/1958, prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia.
Instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a acestor texte de lege, stabilind că termenul de prescripţie s-a întrerupt prin aceea că în anul 2003, pârâta a suportat din proprie iniţiativă contravaloarea unei proteze, în lipsa unei obligaţii stabilite în sarcina acesteia.
Astfel, prin sentinţa penală nr. 359 din 19 mai 1978, pronunţată de Judecătoria Slatina s-a luat act că inculpatul M.N. a achitat reclamantului din prezenta cauză contravaloarea unei proteze, iar prin sentinţa penală nr. 799 din 13 octombrie 1978 a aceleiaşi instanţe, a fost admisă acţiunea formulată de partea vătămată C.I. şi au fost obligaţi inculpatul M.N., în solidar, cu partea responsabilă civilmente I. Balş, în prezent SC S. SA Balş, la plata sumei de 1.363 RON reprezentând despăgubiri pentru perioada octombrie 1977 - ianuarie 1978, când s-a aflat în incapacitate de muncă şi la plata unei prestaţii periodice lunare de 470 RON, începând cu data de 1 februarie 1978 şi până la încetarea stării de nevoie.
Prin niciuna dintre aceste hotărâri judecătoreşti nu a fost stabilită în sarcina recurentei-pârâte obligaţia de a-i plăti reclamantului contravaloarea unei proteze.
Chiar dacă plata benevolă de către pârâtă a contravalorii unei proteze în anul 2003 ar fi considerată o cauză de întrerupere a cursului prescripţiei, la data de 22 septembrie 2008, când a fost introdusă acţiunea, termenul de prescripţie de 3 ani era expirat.
Aşa fiind, se constată că este fondată critica vizând excepţia prescripţiei dreptului la acţiune cu privire la contravaloarea protezei bionice.
Cel de-al doilea motiv de recurs este însă nefondat.
Aşa cum s-a arătat, prin sentinţa penală nr. 799 din 13 octombrie 1978, pronunţată de Judecătoria Slatina a fost stabilită în sarcina pârâtei obligaţia de a-i plăti reclamantului o prestaţie periodică lunară, în cuantum de 470 RON, cu începere de la data de 1 februarie 1978 şi până la încetarea stării de nevoie.
Cum starea de nevoie în privinţa reclamantului nu a încetat, în mod corect a fost obligată pârâta să-i plătească acestuia suma de 9.072 RON, reprezentând prestaţia periodică pe ultimii 3 ani anteriori datei introducerii acţiunii, precum şi la plata unei prestaţii periodice lunare în cuantum de 135 RON, reprezentând diferenţa dintre salariul lunar de 720 RON şi dreptul de asigurări sociale de 585 RON, începând cu data de 22 septembrie 2008 şi până la încetarea stării de nevoie.
În consecinţă, conform art. 314 din C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, a fi modificată în parte Decizia Curţii de Apel, în sensul că va fi respins, ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei Tribunalului şi vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC S. SA Balş împotriva deciziei nr. 93 din 29 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Modifică în parte Decizia recurată, în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul C.I. împotriva sentinţei civile nr. 1163 din 02 decembrie 2009 a Tribunalului Olt.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei Curţii de Apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 12 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3409/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3405/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
