ICCJ. Decizia nr. 3425/2011. Civil. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3425/2011
Dosar nr. 2116/2/2010
Şedinţa publică din 13 aprilie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 11/F din 10 iunie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare, formulată de contestatoarea P.L. în contradictoriu cu intimatul Biroul Executorului Judecătoresc M.M., în favoarea Judecătoriei sector 6.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat, procedând la calificarea juridică a cererii, în acord cu dispoz. art. 129 alin. (4) şi (6) C. proc. civ. raportate la art. 84 C. proc. civ., că a fost învestită cu soluţionarea unei contestaţii la executare, iar nu a unei contestaţii la titlu (ţinând seama în realizarea acestei calificări şi de precizarea făcută de către contestatoare).
Potrivit art. 400 C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare care, conform art. 373 C. proc. civ., este judecătoria în raza căreia se va face executarea.
În speţă, potrivit actelor din dosarul de executare ataşate, instanţa de executare este Judecătoriei sector 6, căreia i-a fost declinată competenţa de soluţionare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea, care a susţinut că în mod greşit i-a fost calificată cererea ca fiind contestaţie la executare întrucât, în realitate, este contestaţie la titlu şi vizează Decizia nr. 296 din 3 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti.
Ulterior, contestatoarea a precizat că renunţă la judecata recursului, precum şi la judecata contestaţiei la executare (conform încheierii de dezbateri din 13 aprilie 2011).
În legătură cu acest act de dispoziţie al părţii, Înalta Curte urmează să-i dea eficienţă în limitele permise de manifestarea principiului disponibilităţii în această fază procesuală.
Astfel, recursul exercitat în cauză are ca obiect o hotărâre de declinare a competenţei, ceea ce înseamnă că judecata în cadrul lui nu putea viza decât aspecte de ordin procedural, referitoare la caracterul legal sau nu, al dezînvestirii primei instanţe.
În aceste condiţii, renunţarea contestatoarei la judecata recursului nu poate decât să valideze hotărârea de declinare a competenţei, fără posibilitatea de a fi luate în examinare aspecte legate de contestaţia la executare, chiar dacă privesc renunţarea la judecata acesteia.
Contestatoarea are însă posibilitatea să reitereze cererea de renunţare la judecata contestaţiei în faţa instanţei de executare.
Potrivit considerentelor arătate, Înalta Curte va lua act şi va da eficienţă, în acord cu prevederile art. 316, cu referire la art. 298 şi 246 C. proc. civ., actului de renunţare al părţii doar cu privire la judecata recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de renunţarea la judecata recursului declarat de contestatoarea P.L. împotriva sentinţei nr. 11F din 10 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3429/2011. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 3426/2011. Civil. Excepţie de... → |
|---|
