ICCJ. Decizia nr. 3468/2011. Civil. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3468/2011
Dosar nr. 656/86/2010
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 10 din 11 februarie 2008 a Curţii de Apel Suceava a soluţionat conflictul de competenţă intervenit între Judecătoria Suceava şi Tribunalul Suceava şi a stabilit competenţa în favoarea Tribunalului Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, cauza fiind înregistrată sub nr. 1395 /86/2008 la această din urmă instanţă.
Prin sentinţa comercială nr. 925 din 11 martie 2009, s-au respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive ale pârâţilor Municipiul Suceava şi Statul Român; a admis acţiunea şi a stabilit în favoarea reclamantei, o servitute, de trecere asupra suprafeţei de 154 mp proprietatea Statului, situat în Suceava, identică cu parte din p.f. 485 din C.F. 763 a comunei cadastrale, identificat cu parcela a,b,c,d,e,f în planul de situaţie (anexă la raportul de expertiză).
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că suprafaţa de teren asupra căreia reclamanta SC F.C.T. SRL a solicitat instituirea unei servituţi de trecere este proprietatea statului şi se află în administrarea Consiliului Local Suceava, astfel că acestea au calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei s-a reţinut că reclamanta are în proprietate suprafaţa de 342 mp teren situat în municipiul Suceava, care are natura de loc înfundat, neavând cale de acces auto, fiind îndeplinite dispoziţiile art. 616 C. civ. dar şi art. 618 C. civ. potrivit cărora, proprietarul unui loc înfundat poate reclama o trecere pe locul vecinului prin locul prin care ar pricinui cea mai mică pagubă pentru cel pe al cărui teren se instituie servitutea.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel statul prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava şi pârâta SC F.C.T. SRL.
În apelul Statului Român se critică încălcarea dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, potrivit cărora instituirea servituţilor asupra bunurilor din domeniul public sunt valabile numai în măsura în care sunt compatibile cu uzul sau interesul public.
În subsidiar, s-au solicitat despăgubiri conform art. 616 C. civ. potrivit raportului de expertiză care face o evaluare a pagubei.
În apelul SC F.C.T. SRL, s-a criticat sentinţa susţinându-se că potrivit unor înscrisuri noi, respectiv contractul de vânzare-cumpărare, proprietara terenului este H.E.
Prin decizia nr. 128 din 19 noiembrie 2009, Curtea de Apel Suceava a admis apelurile iar sentinţa a fost desfiinţată şi cauza trimisă spre rejudecare la Tribunalul Suceava.
În rejudecare, prin sentinţa nr. 831 din 22 februarie 2010 a Tribunalului Suceava s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Suceava prin primar, s-a admis acţiunea reclamantei SC P.C. SA Suceava, şi au fost obligate pârâtele SC F.C.T. SRL, Municipiul Suceava şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice să permită reclamantei trecerea cu mijloace auto şi pietonal în limita de 3 m (reprezentând 154 mp) la calea publică.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că terenul pe care s-a solicitat instituirea unei servituţi de trecere este proprietatea Statului, şi în administrarea Municipiului Suceava, iar pe fond; urmare a administrării probei cu expertiza s-a demonstrat că terenul reclamantei este înfundat în sensul art. 616 C. civ. Prin aceeaşi expertiză s-au stabilit despăgubiri potrivit art. 618 C. civ., dar această cerere nu poate fi soluţionată date fiind neînţelegerile dintre părţi cu privire la modalitatea de achitare a despăgubirilor. S-a concluzionat că ele pot fi solicitate printr-o acţiune separată.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat apel pârâtele.
În apelul său Statul Român arată, în esenţă, că servitutea instituită în favoarea reclamantei afectează activitatea de utilitate publică a Municipiului Suceava astfel că reclamanta datorează despăgubiri proporţionale cu paguba ce s-ar putea produce.
Apelantul Municipiul Suceava, solicită să se constate lipsa capacităţii procesuale pasive, deoarece acest teren aparţine în prezent pârâtei S.C. F.C.T. S.R.L. conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 2814 din 3 septembrie 2009.
La rândul său, în apelul declarat de pârâta S.C. F.C.T. S.R.L., recunoaşte că este proprietara terenului aservit dar subliniază faptul că terenul reclamantei nu prezintă caracteristicile unui teren înfundat.
Prin decizia nr. 38 din 15 aprilie 2011, s-au admis apelurile pârâtelor Statul Român şi Municipiul Suceava în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC P.C. SA Suceava prin lichidator judiciar A.A.C.E.R. IPURL Suceava.
A fost schimbată în parte sentinţa în sensul că, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor Municipiul Suceava şi Statul Român.
S-a admis în parte acţiunea reclamantei în contradictoriu cu SC F.C.T. SRL Suceava, pe care a obligat-o să permită reclamantei să treacă cu mijloace auto pe suprafaţa de 154 mp cu o lăţime iniţială de 4,31 m, intermediară de 3 m şi finală de 3,41 m. S-a respins ca nefondată cererea privind stabilirea unei servituţi de trecere pietonală.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.2 814 din 3 septembrie 2009, s-a făcut dovada că numita H.E. a vândut imobilul constând în suprafaţă de 4900 mp din care face parte şi terenul aservit pârâtei SC F.C.T. SRL Suceava astfel că pârâtele Statul Român şi Municipiul Suceava nu au calitate procesuală pasivă în cauză.
Din ansamblul probelor administrate în fondul cauzei s-a reţinut că terenul pârâtei prezintă caracteristicile de teren înfundat, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 616 C. civ.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâta SC F.C.T. SRL, criticând-o ca fiind nelegală .
S-a susţinut că terenul reclamantei nu prezintă caracteristicile unui loc înfundat.
O altă critică se referă la faptul că reclamanta a închiriat imobilul respectiv terenul, astfel că nu are calitate procesuală activă în formularea unei acţiuni de instituire a unei servituţi.
Se mai susţine că reclamanta se află în procedura insolvenţei, astfel că există imposibilitatea de a obţine despăgubiri pentru pagubele suferite prin stabilirea servituţii respective.
Recursul este nefondat.
Încadrând motivele de recurs în cele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., se reţine că:
În cauză, instanţele au interpretat corect dispoziţiile art. 616 C. civ. atunci când au considerat că terenul reclamantei prezintă caracteristicile de loc înfundat al fondului dominant, în sensul în care acesta nu are ieşire la calea publică cu mijloace auto situaţie ce rezultă fără dubiu din ansamblul probelor administrate. Dispoziţiile art. 616 C. civ. devin aplicabile şi atunci când ieşirea la calea publică prezintă incoveniente grave, ceea ce echivalează cu o posibilitate de ieşire şi face ca locul să fie înfundat.
Astfel, faptul că prin sentinţa civilă nr. 2674 din 24 iulie 2006 a Judecătoriei Suceava în favoarea reclamantei se instituise o servitute pietonală particularităţile acesteia (dimensiuni reduse şi diferenţă de nivel de aproximativ 0,50 m între trotuarul căii publice şi traseul servituţii pietonale) impun concluzia la care au ajuns instanţele, respectiv imposibilitatea obiectivă şi absolută de ieşire a reclamantei la calea publică cu mijloace auto.
Referitor la motivul de recurs în care se invocă lipsa calităţii procesuale active a reclamantei, deşi textul art. 616 C. civ. prevede că proprietarul unui loc înfundat poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru explorarea fondului, doctrina şi jurisprudenţa au statuat asupra faptului că, exerciţiul dreptului revine oricărui posesor animo domini, respectiv care îşi fundamentează deţinerea bunului pe voinţa de a poseda pentru sine. Deţinerea bunului de către reclamantă respectiv a terenului în suprafaţă de 316 mp este dovedită cu contractul de închiriere nr. 1/3 din 15 ianuarie 2010 şi a actului adiţional la acesta nr. 1/11 din 1 iulie 2010 şi justifică calitatea procesuală activă a acesteia.
În ce priveşte susţinerea pârâtei în sensul că reclamanta se află în procedura insolvenţei ceea ce ar crea imposibilitatea de a obţine despăgubiri pentru servitutea stabilită, urmează a se constata că aceasta este invocată pentru prima dată în recurs cu încălcarea principiului omiso medio.
Din cele ce preced urmează a conchide că, decizia recurată este temeinică şi legală , iar recursul va fi respins conform art. 312 pct. 1 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC F.C.T. SRL SUCEAVA împotriva deciziei nr. 38 din 15 aprilie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3473/2011. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 3466/2011. Civil. Rezoluţiune contract. Recurs → |
|---|
