ICCJ. Decizia nr. 3476/2011. Civil. Suspendare executare silită. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3476/2011
Dosar nr. 6152/2/2011
Şedinţa publică de la 4 noiembrie 2011
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată la data de 4 iulie 2011, reclamanta SC A.L.A. România SA Bucureşti a solicitat ca pe cale de ordonanţă preşedinţială în temeiul art. 280 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 581 C. proc. civ. suspendarea provizorie a executării sentinţei civile nr. 2625 din 16 martie 2011, împotriva căreia a declarat apel.
Reclamanta a justificat măsura urgenţei suspendării executării silite prin aceea că ar crea un prejudiciu acesteia (91.590,17 lei cu titlu de comision pentru încheierea contractului, 7.000 comision şi 8.912,8 lei cheltuieli de judecată), iar întoarcerea executării în cazul admiterii apelului ar fi greu de obţinut câtă vreme pârâta se află în întreruperea temporară a activităţii.
Prin sentinţa comercială nr. 109 din 10 august 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI, s-a admis cererea formulată de SC A.L.A. România SA în contradictoriu cu pârâta SC M.C.A.A. SRL şi s-a dispus suspendarea executării vremelnice a sentinţei comerciale nr. 2625 din 16 martie 2011, până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în apel.
Pentru a lua această măsură urgentă, instanţa a dat eficienţă dispoziţiilor art. 280 alin. (5) C. proc. civ. cu respectarea cerinţei prevăzute de art. 280 alin. (4) C. proc. civ., dar şi de art. 581 C. proc. civ.
S-a reţinut că, suspendarea executării silite este justificată de prejudiciul ce ar putea fi creat în patrimoniul reclamantei urmare a faptului că în prezent situaţia pârâtei care şi-a întrerupt temporar activitatea, ar face imposibilă întoarcerea eventuală a executării.
Împotriva acestei sentinţei în termen legal a declarat recurs pârâta SC M.C.A.A. SRL criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală întrucât instanţa a apreciat greşit că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 581 alin. (1) C. proc. civ. motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a mai susţinut că, în motivarea sentinţei instanţa nu arată cazurile grabnice prevăzute de lege care să impună măsura suspendării executării vremelnice.
O altă critică vizează faptul că în examenul sumar al litigiului, instanţa a încălcat dispoziţiile art. 581 alin. (3) C. proc. civ. în sensul că a trecut nepermis la prejudecarea fondului.
În ce priveşte întoarcerea executării se susţine că instanţa nu a avut în vedere actele de la dosar cu care s-a făcut dovada că recurenta-pârâtă este solvabilă.
Recursul este fondat.
Cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat invocat de recurenta-pârâtă potrivit art. 166 C. proc. civ., se susţine că, prin sentinţa din 9 iunie a Curţii de Apel Bucureşti s-a respins cererea de suspendare vremelnică a executării silite a aceleiaşi sentinţe comerciale nr. 2625 din 16 martie 2011, sentinţă ce face obiectul recursului de faţă, aceasta este nefondată atâta vreme cât motivele invocate în prima cerere de suspendare nu sunt aceleaşi cu cele invocate în cererea de suspendare a executării silite ce formează obiectul sentinţei recurate.
Se constată astfel că nu există tripla identitate care să justifice admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat.
Conform art. 581 C. proc. civ. „instanţa va putea ordona măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Potrivit textului mai sus citat, cererea de suspendare vremelnică a hotărârii trebuie să îndeplinească trei condiţii, respectiv, urgenţa, vremelnicia şi neprejudecarea fondului.
Vremelnicia suspendării executării silite este satisfăcută întrucât măsura s-a solicitat a fi luată până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în apel.
Cât priveşte urgenţa, motivată de prejudiciul ce s-ar crea în patrimoniul reclamantei şi greutăţile pe care le-ar întâmpina aceasta în situaţia în care s-ar ajunge la întoarcerea executării, nu este de natură să justifice suspendarea executării silite.
Nici faptul că pârâta a întreprins măsuri de executare silită a hotărârii a cărei suspendare se solicită nu justifică urgenţa, atâta vreme cât potrivit dispoziţiilor art. 7208 „Hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile comerciale sunt executorii”.
Mai mult, cu înscrisurile depuse de pârâtă la dosar, respectiv certificatul fiscal, se face dovada că, recurenta-pârâtă nu are datorii, iar împrejurarea susţinută de reclamantă în sensul că temporar aceasta şi-a întrerupt activitatea nu este de natură a considera că suspendarea executării silite are caracter urgent cu atât mai mult cu cât, cu aceleaşi înscrisuri s-a făcut dovada că pârâta are în continuare personalitate juridică.
Cât priveşte condiţia neprejudecării fondului, în analiza care se face prin sentinţa recurată, se constată că au fost încălcate dispoziţiile art. 581 alin. (3) C. proc. civ. atunci când se face o analiză fie şi sumară a motivelor de apel cu trimitere la probe şi se concluzionează sub aspectul aparenţei dreptului.
Considerentele ce preced demonstrează că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 581 C. proc. civ. astfel încât constatându-se incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmează să se admită recursul declarat de pârâta SC M.C.A.A. SRL şi să se modifice sentinţa recurată în sensul respingerii cererii de ordonanţă preşedinţială potrivit art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de recurentă.
Admite recursul declarat de pârâta SC M.C.A.A. SRL BUCUREŞTI. Modifică în tot sentinţa comercială nr. 109/2011 din 10 august 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în sensul că respinge cererea de ordonanţă preşedinţială, formulată de reclamanta SC A.L.A. ROMÂNIA SA BUCUREŞTI, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3416/2011. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3475/2011. Civil. Actiune în daune... → |
|---|
