ICCJ. Decizia nr. 3466/2011. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3466/2011
Dosar nr. 10238/3/2009
Şedinţa publică din 14 aprilie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 16 martie 2009 reclamanta M.I.E. a solicitat Tribunalului Bucureşti ca prin hotărârea ce o va pronunţa în contradictoriu cu pârâţii SC M. SA, Primăria Municipiului Bucureşti prin Primar General şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice să fie obligaţi să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 991 m.p. situat în Bucureşti strada S., să se constate nulitatea parţială a titlului de proprietate al pârâtei SC M. SA, respectiv certificatul de proprietate nr. PP/1996 emis de Ministerul Industriilor în sensul de a se diminua suprafaţa înscrisă în acest titlu cu 1.591 m.p.
În subsidiar, reclamanta a solicitat compararea celor două titluri de proprietate şi obligarea pârâtei să-i lase în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de teren revendicată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, prin actul de vânzare-cumpărare din 9 mai 1940 de către Tribunalul Ilfov, secţia notariat, bunicul său, I.M. a cumpărat două suprafeţe de teren, respectiv 991 m.p., şi 600 m.p., în comuna suburbană B.H., teren identificat în acest act prin măsurătorile şi vecinii indicaţi în act.
Terenul în litigiu a fost preluat de Statul Român prin Decretul nr. 338/1980 fără ca proprietarii de la momentul preluării să fi fost despăgubiţi.
După anul 1989 terenul a fost atribuit pârâtei SC M. SA, aceasta din urmă pretinzând că deţine asupra terenului un certificat de atestare a dreptului de proprietate.
În ceea ce priveşte Statul Român, reclamanta a susţinut că acesta nu a devenit proprietar în condiţiile art. 644-645 C. civ., şi ale Decretului nr. 338 din 1 noiembrie 1980 întrucât acest act normativ nu a fost publicat, iar pe de altă parte, exproprierea trebuia să aibă loc în condiţiile art. 482 C. civ.
La data de 28 aprilie 2009 pârâta SC M. SA a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, întrucât aceasta din urmă nu a făcut dovada dreptului său de proprietate.
Prin aceeaşi întâmpinare a invocat şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii prin raportare la dispoziţiile cuprinse în Decizia nr. 33 din 9 iunie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite.
Prin sentinţa civilă nr. 924 din 25 iunie 2009 Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a respins acţiunea formulată de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă, a reţinut că, la dosar nu există dovezi care să ateste că M.I. cumpărător al terenului în litigiu în baza actului de vânzare cumpărare din 9 mai 1940 este una şi aceeaşi persoană cu M.I., bunicul reclamantei (chiar dacă asemănătoare, diferă atât numele cât şi prenumele).
De asemenea, nu există dovezi că reclamanta este moştenitoarea bunicului său, în lipsa certificatului de moştenitor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta susţinând că este moştenitoarea legală a mamei sale şi a tatălui acesteia (bunicul său), nu numai prin acceptarea succesiunii dar şi în baza art. 653 C. civ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 393 A din 24 iunie 2010 a admis apelul formulat de reclamanta E.M.I., a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel, a reţinut în raport de actele depuse în apel, respectiv, certificatul de legatar din 16 aprilie 2009 eliberat de Biroul Notarilor Publici S.M.Ş. şi C.N.D., certificatul de moştenitor din 9 martie 1992 eliberat de Notariatul de Stat sector 5 Bucureşti şi declaraţiile din 7 mai 2010 şi din 21 iunie 2010 ambele autentificate de Biroul Notarului Public M.D., aparţinând numiţilor F.A. şi O.H. că, ele fac dovada calităţii de moştenitor al reclamantei în raport cu defunctul M.I. şi a identităţii între persoana cumpărătorului indicat în actul de vânzare-cumpărare eliberat de reclamantă şi autorul acesteia.
Sub acest aspect Curtea a reţinut că, prima instanţă a soluţionat greşit excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.
Curtea, a apreciat ca nefondate susţinerile din apel referitoare la greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale active, prin raportare la prevederile art. 653 C. civ., urmând ca reclamanta să facă dovada legăturilor sale de rudenie cu proprietarul deposedat de stat, a faptului că a acceptat succesiunea cât şi a şirului transmisiunilor succesive a drepturilor astfel dobândite.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând criticile de nelegalitate recurentul a susţinut că, prima instanţă, în mod corect a soluţionat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei pe baza actelor aflate la dosarul cauzei fără a mai fi necesară cercetarea fondului.
A mai arătat că, instanţa de fond a analizat excepţia şi din perspectiva dispoziţiilor art. 700 C. civ. şi în modalităţile prevăzute de art. 689 C. civ., astfel că nu se mai impune trimiterea cauzei spre rejudecare.
În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate în sensul respingerii apelului reclamantei şi a menţinerii sentinţei primei instanţe ca temeinică şi legală.
Examinând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate ce fac posibilă încadrarea în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Motivul pentru care instanţa de apel a procedat la desfiinţarea hotărârii primei instanţe a fost greşită dezlegarea dată în fond excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.
Aşa cum rezultă din actele aflate la dosarul cauzei intimata-reclamantă are calitate procesuală activă, făcând dovada calităţii de moştenitor în raport cu defunctul M.I. şi a identităţii între persoana cumpărătorului indicat în actul de vânzare-cumpărare exhibat de reclamantă şi autorul acesteia.
Întrucât prima instanţă nu a cercetat fondul cauzei în mod corect a procedat la desfiinţarea sentinţei cu trimiterea cauzei, întrucât nu ar putea proceda ea însăşi la judecată deoarece s-ar încălca un grad de jurisdicţie şi implicit dreptul la apărare al părţilor.
În aceste condiţii, apare ca nefondată critica că instanţa de apel a soluţionat corect excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.
Faţă de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român Prin Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. a Municipiului Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 393 A din 24 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3469/2011. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 3465/2011. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
