ICCJ. Decizia nr. 3508/2011. Civil. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3508/2011
Dosar nr. 20424/3/2010
Şedinţa publică de la 8 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 311din 30 ianuarie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 7204/3/2003 a fost admisă cererea precizată şi completată a reclamantului D.F., dispunându-se obligarea în solidar a pârâţilor Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Fondul Naţional de Investiţii şi SC S.O.V.I. SA la plata sumei de 2.552.124.580 ROL în favoarea reclamantului, reprezentând contravaloarea unităţilor de fond actualizate cu rata inflaţiei, plus obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată. Premergător pronunţării soluţiei pe fond, potrivit art. 137 C. proc. civ., instanţa a soluţionat excepţiile invocate de către pârâţi vizând lipsa calităţii procesuale active şi pasive şi a prematurităţii cererii în sensul respingerii şi a admis excepţia lipsa calităţii procesuale pasive în privinţa pârâţilor, Comisiei Naţionale de Valori Mobiliare şi Ministerului Finanţelor Publice.
Prin contestaţia la executare formulată, contestatorul D.F. a solicitat lămurirea dispozitivului evocatei sentinţe în sensul precizării momentului de la care debitul urmează a fi reactualizat cu rata inflaţiei, care în opinia contestatorului este data introducerii acţiunii, respectiv 30 mai 2003.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 12984 din 13 decembrie 2010, a respins cererea ca nefondată.
În pronunţarea acestei soluţii, instanţa reţinând, în esenţă, pe de o parte, că dispoziţia la care s-a referit contestatorul nu este susceptibilă de completări sau explicitări, fiind clară sub aspectul pretenţiilor admise şi pe de altă parte că reclamantul putea exercita apel pentru o eventuală cenzurare a hotărârii instanţei de fond în sensul arătat de reclamant.
Apelul declarat de contestator împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 195 din 4 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa de control judiciar a reţinut în esenţă, legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate din perspectiva criticilor formulate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul D.F., solicitând admiterea recursului şi lămurirea înţelesului sentinţei comerciale nr. 311 din 30 ianuarie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în sensul precizării că suma acordată trebuie actualizată cu rata inflaţiei începând cu data introducerii acţiunii, respectiv 30 mai 2009.
Recurentul îşi subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304.9 C. proc. civ., cu următoarea argumentaţie:
· În condiţiile în care instanţa a acordat suma de bani solicitată cu precizarea că ea va fi actualizată cu rata inflaţiei, era ilogică atacarea cu apel a respectivei hotărâri din moment ce însăşi suma acordata era rezultatul adunării unui debit cu actualizarea sa până la data introducerii acţiunii.
· În aceste condiţii, neprecizarea faptului că suma va fi actualizată de la data introducerii acţiunii, nu este decât o interpretare greşită a hotărârii întrucât hotărârea a prevăzut actualizarea sumei, dar nu a detaliat acest aspect. Precizează recurentul că actualizarea cu rata inflaţiei, se referă la suma de 2.552.124.580/ROL, sumă care rezulta la 31 mai 2003 iar clarificarea acestei fraze este necesară pentru executorul judecătoresc şi acest aspect îl solicită instanţei.
· Interpretarea frazei, ”actualizată cu rata inflaţiei” poate fi clarificată pe calea contestaţiei la executare, având ca obiect lămurirea înţelesului dispozitivului hotărârii, chiar dacă, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel consideră că această cale nu este cea legală, acest lucru este greşit, întrucât recurentul, ca justiţiabil, a ales singura cale de atac pe care legea o permite la acest moment. Mai arată recurentul că din cauza unei interpretări greşite a formulării hotărârii unei instanţe, se află în situaţia de a pierde actualizarea pe perioada cuprinsă între data introducerii acţiunii şi data pronunţării hotărârii, cauzată de interpretări ale hotărârii menţionate.
Înalta Curte, examinând cererea de recurs din perspectiva criticilor invocate, astfel cum acestea au fost circumscrise temeiului de drept indicat de parte, reţine nemotivarea în drept a acestora în raport de reglementarea cuprinsă în art. 3021 lit. c) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în situaţiile prevăzute expres şi limitativ la punctele 1-9.
Deşi recurentul a invocat în susţinerea recursului său dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că nicio ipoteză prevăzută de aceste texte legale nu a fost demonstrată, simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţiile pronunţate atât de prima instanţă, cât şi de instanţa de apel, precum şi succinta relatare a situaţiei de fapt neputând constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs, soluţionând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. În speţă nu se poate exercita un control efectiv de legalitate în lipsa indicării motivelor prevăzute de dispoziţiile mai sus menţionate, obligaţie care revine sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.
În consecinţă, constatând că recurentul nu s-a conformat obligaţiei prevăzută de dispoziţiile art. 3021 lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va aplica acestei cereri de recurs sancţiunea nulităţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii privind recursul declarat de recurentul – reclamant D.F. împotriva deciziei nr. 195 din 4 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, în temeiul art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3510/2011. Civil. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3506/2011. Civil. Contestaţie la executare.... → |
|---|
