ICCJ. Decizia nr. 3672/2011. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3672/2011
Dosar nr. 6232/118/2006
Şedinţa publică de la 17 noiembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Constanţa, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2969/COM din 10 mai 2010 a respins excepţia prescrierii dreptului la acţiune faţă de cererea reconvenţională, excepţie invocată de reclamant.
A fost admisă în parte acţiunea principală formulată de reclamantul-pârât D.C. în contradictoriu cu pârâta reconvenţională SC C.S. SRL, în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamant a următoarelor sume:
- 91.628,39 lei, reprezentând diferenţă dividende cuvenite pentru anul 2002;
- 256,33 lei reprezentând dividende cuvenite pentru anul 2004;
- 73.577,92 lei reprezentând dobânda legală aferentă dividendelor neachitate pentru anul 2002 şi
- 156,82 lei reprezentând dobânda legală aferentă dividendelor neachitate pentru anul 2004.
A fost respins restul pretenţiilor reclamantului ca nefondate.
De asemenea a mai fost respinsă şi cererea reconvenţională formulată de pârâta reconvenţională SC C.S. SRL ca nefondată.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa a reţinut că prin notele de şedinţă depuse de reclamant la data de 13 iunie 2006 s-a invocat excepţia prescripţiei acţiunii faţă de cererea reconvenţională pentru sumele achitate în plus anului 2002, iar prin încheierea de la aceiaşi dată s-a dispus unirea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune cu fondul cauzei.
Potrivit art. 67 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 invocat de reclamant în susţinerea excepţiei şi de pârâtă în cererea reconvenţională, dreptul la acţiune în restituire a dividendelor plătite contrar prevederilor art. 2 şi art. 3 se prescrie în termen de 3 ani de la data distribuirilor.
Termenul de 3 ani începe să curgă efectiv de la momentul distribuirii, respectiv momentul virării sumelor către asociaţi. Din ordinele de plată nr. 1217 şi 1226 rezultă că plata dividendelor s-a făcut către reclamant la data de 22 mai 2003 şi respectiv 29 mai 2003, astfel că termenul de 3 ani se împlineşte la datele de 22 mai 2006 şi 29 mai 2006.
Pe fondul cauzei, s-a apreciat că din certificatul constatator nr. 106712 din 19 mai 2006 apare că au calitatea de asociaţi în cadrul SC C.S. SRL, T.D.G. (cota fiind de 35% cu un număr de 7 părţi sociale), D.C. (cu o cotă de 35% de participare la beneficii şi pierderi) şi B.C. (cu o cotă de 30% de participare la beneficii şi la pierderi).
Prin ordinele de plată nr. 1217 din 22 mai 2003 şi nr. 1226 din 29 mai 2003 s-au achitat reclamantului suma de 61.000 Ron cu titlu de dividende.
Prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor din data de 23 decembrie 2003 s-a hotărât majorarea capitalului social al SC C.S. SRL cu un număr de 10.000 noi părţi sociale. Întrucât până la data de 27 decembrie 2003 asociatul D.C. nu a subscris pentru noile părţi sociale ale majorării de capital, în timp ce ceilalţi doi asociaţi au participat la majorarea de capital, reclamantul a rămas doar cu cele 7 părţi sociale, diminuându-şi cota de participare la capitalul social de la 35% la 0,07%.
Această Hotărâre AGA din 23 decembrie 2003 a fost atacată cu acţiune în anulare, iar demersul juridic a fost respins prin hotărâri judecătoreşti irevocabile.
Prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor din data de 25 noiembrie 2004 s-a hotărât ca profitul net pe anul 2003 în cuantum de 6.790.853.718,33 Rol să fie repartizat la fondul de dezvoltare.
Faţă de caracterul obligatoriu al hotărârii asociaţilor prin care s-a stabilit repartizarea profitului către fondul de dezvoltare, s-a constatat că pentru anul 2003 asociaţii nu a avut dreptul de a beneficia de dividende.
Având în vedere raportul de expertiză contabilă şi răspunsul la obiecţiunile formulate de părţi s-a constatat că reclamantul are dreptul la dividende pe anul 2002 corespunzător cotei de 35% şi pe anul 2004 corespunzător cotei de 0,07% faţă de cele două hotărâri ale adunării generale a asociaţilor din 23 decembrie 2003 care a hotărât majorarea capitalului social ce a dus la micşorarea cotei reclamantului de participare la beneficii şi pierderi, precum şi hotărârea din 25 noiembrie 2004 prin care s-a hotărât repartizarea profitului pe anul 2003 la dezvoltare şi nu la dividende.
Astfel, în ce priveşte anul 2002, reclamantului i se cuveneau dividende în sumă de 152.628,38 lei din care s-a achitat suma de 41.000 lei prin O.P. nr. 1217 din 22 mai 2003 şi suma de 20.000 lei prin O.P. nr. 226 din 29 mai 2006 astfel încât acesta mai are de încasat diferenţa de 91.628,38 lei.
În ce priveşte anul 2004, în raport de cota de 0,07%, reclamantului i se cuvine suma de 256,33 lei.
Pârâta a fost obligată la plata dobânzilor legale pentru dividendele aferente anului 2002 şi 2004.
Cererea reconvenţională a fost respinsă deoarece reclamantul avea dreptul la dividende pe anul 2002, suma de 61.000 lei netrebuind a fi restituită.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia civilă nr. 174/COM din 9 decembrie 2010, cu opinie majoritară a respins apelul reclamantului D.C. şi apelul pârâtei SC C.S. SRL împotriva sentinţei civile nr. 2969/COM din 10 mai 2010 a Tribunalului Constanţa, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate, fiind preluate argumentele expuse anterior.
Cu opinie separată a fost respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul D.C. şi admis apelul SC C.S. SRL în sensul admiterii în parte a cererii reconvenţionale şi obligării pârâtului D.C. la plata către reclamantă a sumei de 24.425 lei reprezentând dividende acordate necuvenit pentru anul 2002.
Împotriva deciziei civile nr. 174/COM din 19 decembrie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială de contencios administrativ şi fiscal au promovat recurs atât reclamantul D.C. cât şi pârâta SC C.S. SRL, care au criticat pentru nelegalitate aceiaşi hotărâre, după cum urmează.
Astfel, recurentul-reclamant D.C. a solicitat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate în sensul admiterii apelului şi schimbării în parte a sentinţei instanţei de fond, cu consecinţa admiterii în totalitate a acţiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că Hotărârea AGA din 23 decembrie 2003 a fost înregistrată la ORC Constanţa abia la 31 octombrie 2009, astfel că drepturile cuvenite reclamantului trebuiesc calculate la 35% până la data înscrierii menţiunii şi în cota de 0,07% după acest moment.
Cu referire la dividendele cuvenite anului 2003 în procesul verbal al AGA din 25 noiembrie 2004 deşi se menţionează că suma de 6.790.853.718,33 lei să fie repartizată la fondul de dezvoltare al societăţii, nu rezultă componenţa acestei sume pentru a fi înregistrată ca profit nerealizat, nu rezultă cărei perioade îi corespunde şi în ce sumă.
De asemenea, în privinţa dividendelor cuvenite pe anul 2004, hotărârea este legală în partea de constatare a dreptului la dividende, dar nu şi la cuantumul lor.
La rândul ei, recurenta-pârâtă SC C.S. SRL în baza art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei criticate în sensul admiterii apelului, a modificării în parte a sentinţei şi cu finalitatea de a respinge ca introductivă de instanţă şi admiterii cererii reconvenţionale prin obligarea reclamantului la restituirea sumei de 61.000 lei încasată necuvenit cu titlu de dividende aferente 2002 şi a dobânzilor legale.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de recurenţi, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ambele recursuri ca nefondate, pentru următoarele considerente.
Este de necontestat, aşa cum rezultă din procesul verbal al Adunării Generale a Acţionarilor din data de 23 decembrie 2003, că a existat o unanimitate de voturi pentru adoptarea pct. 5 al AGA, care explicit a vizat majorarea capitalului social cu un număr de 10.000 noi părţi sociale, fiecare parte socială având o valoare de 100.000 lei vechi.
De remarcat că prin acţiunea înregistrată sub nr. 1711/118/2006 pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia comercială, reclamantul D.C. a cerut să se constate nulitatea absolută a Hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor SC C.S. SRL din data de 23 decembrie 2003, arătând printre altele că pentru pct. 5 i-a fost refuzat dreptul de a participa la deliberări şi la votul asociaţilor, deoarece ar fi avut interese contrare cu cele ale SC C.S. SRL.
Tribunalul Constanţa, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 109 din 20 iunie 2007 a respins ca nefondată acţiunea reclamantului D.C. în contradictoriu cu pârâta SC C.S. SRL reţinând că nu pot fi primite motivele de nulitate invocate prin aceea că asociaţii T.D. şi B.C. nu i-au permis reclamantului să participe la deliberări şi la vot determinat de faptul că acesta era asociat şi administrator la două societăţi concurente, cu reţele CATV, tot în municipiul Constanţa, având astfel interese contrare cu cele ale SC C.S. SRL.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia civilă nr. 286/COM din 21 decembrie 2007 a admis apelul reclamantului D.C., a schimbat în tot sentinţa apelată şi a admis acţiunea, constatând nulitatea absolută a Hotărârii AGA din 23 decembrie 2003.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin decizia nr. 3471 din 20 noiembrie 2008 a admis recursul declarat de pârâta SC C.S. SRL împotriva deciziei nr. 286/COM din 21 decembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, pe care a notificat-o în parte, în sensul că a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.
A fost stabilit irevocabil că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 79 din Legea nr. 31/1990 în legătură cu suprimarea dreptului la vot al reclamantului pentru pct. 5 de pe ordinea de zi corect s-a procedat astfel, reclamantul având interese contrare acelora ale societăţii în problema extinderii emisiei reţelei.
Din această perspectivă, de la data adoptării ei Hotărârea AGA analizată anterior a devenit obligarea pentru toţi asociaţii, iar publicarea ei în Monitorul Oficial produce efectele numai faţă de terţi, context în care instanţele judecătoreşti anterioare au luat în consideraţie cota de participare a reclamantului la constituirea capitalului social în concordanţă cu poziţia reclamantului care nu a înţeles să subscrie părţile sociale pentru un capital majorat.
Cum dividendele se calculează proporţional cu acea cotă parte corespunzătoare din capitalul social deţinut, pentru anul 2004 cota de participare a reprezentat un procent de numai 0,07%.
Din conţinutul procesului verbal al AGA din data de 8 aprilie 2004, apare fără echivoc, că la pct. 1, privitor la repartizarea profitului net în sumă de 6.790.853.718,33 lei s-a hotărât ca întreaga sumă să fie repartizată la fondul de dezvoltare, ţinându-se cont de necesitatea măririi volumului investiţional.
O justă soluţionare a fost dată şi drepturilor cuvenite reclamantului cu titlu de dividende şi daune interese – dobânda legală pentru perioada 2002 – 2004, prin aceea că pentru anul 2003, aşa cum s-a expus anterior, asociaţii nu au avut dreptul de a beneficia de dividende, iar pentru anul 2004, în concordanţă cu răspunsul expertului la obiecţiunile formulate la raportul de expertiză, dobânda legală calculată pentru sumele reprezentând dividende neplătite până la data de 28 februarie 2010, aferente anului 2004, în cota de 0,07% însumează 156,82 lei.
Tot din concluziile raportului de expertiză contabilă întocmită de expert S.A. şi pe baza consultării întregii documentaţii şi evidenţe contabile a SC C.S. SRL s-a evidenţiat că reclamantului i se cuvin dividende pentru anul 2002 şi raportat la încasările realizate nu se impune restituirea sumei de 61.000 lei, condiţii în care cererea reconvenţională se impunea a fi respinsă.
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge ca nefondate atât recursul reclamantului D.C. cât şi recursul pârâtei SC C.S. SRL împotriva deciziei civile nr. 174/COM din 19 decembrie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială de contencios administrativ şi fiscal, nefiind îndeplinită nici o cerinţă din cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul D.C. împotriva deciziei civile nr. 174/COM din 19 decembrie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C.S. SRL Constanţa împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 17 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3674/2011. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3579/2011. Civil. Constatare nulitate act.... → |
|---|
