ICCJ. Decizia nr. 3677/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3677/2011
Dosar nr. 41681/3/2006
Şedinţa publică din 5 mai 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 529 din 09 aprilie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis, în parte, acţiunea precizată a contestatorilor R.Ş.M.C. şi SC I. SRL, în contradictoriu cu pârâţii Primăria Comunei Voluntari, prin Primar, Consiliul Local al Oraşului Voluntari şi Primarul Oraşului Voluntari, a anulat dispoziţia nr. AA/2006 emisă de Primăria Oraşului Voluntari, a obligat pârâţii să emită dispoziţie motivată prin care să restituie în natură, reclamanţilor, terenul în suprafaţă de 8.943 m.p., situat în Voluntari, strada D.P., judeţul Ilfov şi terenul în suprafaţă de 2.436 m.p. situat în Voluntari, strada D.P., judeţul Ilfov, astfel cum sunt identificate cu denumirea lot liber în schiţa anexă nr. 4 la completarea la raportul de expertiză topografică nr. BB/2007 întocmit de expert C.N., a obligat pârâţii să emită dispoziţie motivată prin care să propună reclamanţilor măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafaţă de 79.453,83 m.p. situat în Voluntari, strada D.P., judeţul Ilfov, constând în despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, a respins cererea de intervenţie accesorie, ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că, prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantul R.Ş.M.C. şi numitul R.M.I.Ş. au solicitat restituirea în natură a proprietăţii tatălui lor, R.C., situată în comuna Voluntari, strada D.P., judeţul Ilfov, preluată în anul 1947 în baza Legii nr. 139/1940, prin rechiziţie.
Prin dispoziţia nr. AA din 09 octombrie 2006 emisă de Primăria Oraşului Voluntari, s-a dispus respingerea notificării nr. CC/2001, cu motivarea că nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001 terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat de Legea nr. 18/1991.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite se restituie, de regulă, în natură, în condiţiile prezentei legi, iar în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
Din conţinutul actelor de vânzare-cumpărare depuse la dosarul cauzei, autentificate de Tribunalul Ilfov, secţia notariat, sub nr. XX/1932, ZZ/1932, YY/1932, RR/1933, GG/1933 şi HH/1933, Tribunalul a reţinut că autorul reclamanţilor a dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de teren totale de 18 ha., situată pe moşia P., judeţul Ilfov, cu amplasamentele menţionate în aceste acte de vânzare-cumpărare.
Potrivit procesului-verbal din 11 noiembrie 1947, întreaga fermă deţinută de către autorul reclamanţilor, situată în comuna Băneasa, a fost rechiziţionată şi predată U.F.A.R. sector 1 G.
Terenul a fost, ulterior, administrat de către Ministerul Apărării Naţionale, însă prin HG nr. 994/2002 s-a dispus transmiterea unui imobil în suprafaţă totală de 49,52 ha., situat în comuna Voluntari, de la Ministerul Apărării Naţionale către Primăria Comunei Voluntari, în vederea soluţionării cererilor de restituire formulate în baza Legii nr. 10/2001.
Potrivit certificatului de moştenitor din anul 1975 emis de Notariatul de Stat sector 4, de pe urma defunctului R.C. au rămas ca moştenitori reclamantul R.Ş.M.C., cu o cotă de ½, şi numitul R.M.I.Ş., cu o cotă de ½.
Potrivit certificatului de moştenitor din anul 2003, de pe urma defunctului R.M.I.Ş. au rămas ca moştenitori foştii reclamanţi R.A.C., R.M., R.R. care, la rândul lor, au vândut drepturile litigioase către SC I. SRL, prin contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase din 03 aprilie 2007.
În speţa dedusă judecăţii, imobilul a fost rechiziţionat, astfel încât confirmarea acestui fapt prin procesul-verbal de rechiziţie, face dovada dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra imobilului solicitat, conform art. 23 din HG nr. 250/2007.
Din conţinutul raportului de expertiză tehnică topografică nr. BB/2007 efectuat de ing. C.N., precum şi din completarea la acest raport de expertiză, a rezultat că terenul în suprafaţă de 9.8 ha., situat în comuna Voluntari, strada D.P., judeţul Ilfov, ce face obiectul dispoziţiei contestate nr. AA/2006, se identifică la această adresă având laturile şi vecinătăţile menţionate în anexele 1 şi 2 la raport şi că face parte din suprafaţa de 18 ha. deţinută de autorul reclamanţilor C.R.
Expertul a mai concluzionat că pe teren sunt amplasate construcţiile reprezentate în anexa 3 şi care sunt de regulă locuinţe tip D+P+E+M, iar zonele care apar virane este posibil să facă obiectul unor acte de proprietate.
Expertul a precizat în mod expres că atât la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, cât şi la data efectuării raportului de expertiză, terenul se afla în intravilanul localităţii Voluntari.
Prin completarea la raportul de expertiză, expertul a concluzionat că pe terenul în litigiu există cu certitudine doar 2 loturi libere pe care nu sunt avizate documentaţii cadastrale în suprafaţă totală de 11.379 m.p. (8.943+2.436 m.p.).
În consecinţă, Tribunalul a apreciat că suprapunerea parţială a imobilului teren ce face obiectul notificării peste terenurile pe care sunt amplasate construcţiile reprezentate în anexa 3 şi care sunt de regulă locuinţe tip D+P+E+M, constituie impedimente la restituirea în natură a imobilului (terenul nefiind liber în sens juridic, iar persoanele care deţin dreptul de proprietate asupra terenurilor şi asupra construcţiilor nu au fost chemate în judecată şi nu s-a formulat capăt de cerere cu privire la anularea acestor acte de proprietate), astfel încât, în raport de dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi art. 1 alin. (2), precum şi art. 10 din Legea nr. 10/2001, Tribunalul a apreciat că pentru suprafaţa ocupată nu se pot acorda decât măsuri reparatorii prin echivalent.
Totodată, Tribunalul a apreciat că singurele terenuri care se pot restitui în natură sunt terenul în suprafaţa de 8.943 m.p., situat în Voluntari, strada D.P., judeţul Ilfov şi terenul în suprafaţă de 2.436 m.p., situat în Voluntari, strada D.P., judeţul Ilfov, astfel cum sunt identificate cu denumirea lot liber în schiţa anexă nr. 4 la completarea la raportul de expertiză topografică nr. BB/2007, întocmit de expert C.N., având în vedere că pentru loturile 1, 2, 3, 4 şi 5, menţionate în aceeaşi completare la raportul de expertiză, expertul a concluzionat că sunt avizate documentaţii cadastrale pe aceste terenuri, deşi nu sunt edificate construcţii.
Având în vedere că prin raportul de expertiză, expertul a precizat în mod expres că atât la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, cât şi la data efectuării raportului de expertiză, terenul se afla în intravilanul localităţii Voluntari, Tribunalul a constatat că motivarea dispoziţiei contestate nr. AA/2006, în sensul că reclamanţii nu ar fi îndreptăţiţi la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, întrucât terenul este extravilan şi face obiectul Legii nr. 18/1991, este nelegală şi netemeinică, motiv pentru care a admis, în parte, acţiunea precizată şi a anulat dispoziţia nr. AA/2006 emisă de Primăria Oraşului Voluntari.
Mai mult decât atât, potrivit art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001, intră sub incidenţa acestui act normativ inclusiv imobilele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi care nu au fost restituite proprietarilor.
Prin Decizia civilă nr. 412A din 30 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a obligat pârâţii să emite dispoziţie motivată prin care să restituie în natură, reclamanţilor, numai terenul de 8.943 m.p. situat în Voluntari, strada D.P., judeţul Ilfov, iar pentru terenul în suprafaţă de 2.436 m.p., să emită dispoziţie motivată prin care să propună, reclamanţilor, măsuri reparatorii prin echivalent, a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
S-a apreciat că s-a dovedit de către reclamanţi, prin expertiza tehnică topografică întocmită în cauză, că terenul în litigiu s-a aflat în intravilanul localităţii Voluntari, atât la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, cât şi la data efectuării raportului de expertiză. Această probă nu a fost răsturnată de către pârâta-apelantă nici în fond şi nici în apel.
A constatat că din actele depuse la dosar rezultă faptul că parcela de 2.436 m.p nu mai poate fi restituită reclamanţilor, întrucât aceasta nu se mai află în proprietatea pârâţilor-apelanţi, fiind parte din terenul de 5.000 m.p. reconstituit numitei S.R., prin titlul de proprietate din anul 1999. Ca atare, pentru această suprafaţă urmează ca pârâţii să propună reclamanţilor măsuri reparatorii prin echivalent.
Cu privire la suprafaţa de 8.943 m.p, Curtea a constatat că apelul nu este fondat. Pe de o parte, nu s-a dovedit de către apelanţi că acest teren are categoria de folosinţă „baltă". Având în vedere că prin expertiza întocmită la fond, acest teren nu se suprapune cu balta şi având în vedere că apelanţii, deşi aveau sarcina probei, nu au dovedit contrariul, Curtea a menţinut sentinţa pentru acest teren.
Mai mult, s-a reţinut că acest teren a intrat în proprietatea publică a comunei Voluntari, prin HG nr. 994/2002, în vederea atribuirii lui persoanelor îndreptăţite la restituire în baza Legii nr. 10/2001. Acest fapt rezultă din cuprinsul HG nr. 994/2002 şi din nota de fundamentare pentru această hotărâre de guvern.
Împotriva deciziei instanţei de apel au formulat cerere de recurs la data de 02 august 2010, pârâţii Primarul Oraşului Voluntari şi Consiliul Local Voluntari, prin care au criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:
În ceea ce priveşte suprafaţa de 8.943 m.p., pentru care instanţa de apel a dispus restituirea în natură, s-a susţinut în continuare că aceasta are categoria de folosinţă „baltă", aşa cum rezultă din registrul cadastral 1990, parcela LL, precum şi din HG nr. 994/2002 care atestă că acest teren a intrat în proprietatea publică a comunei Voluntari.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, respectiv ale art. 2 lit. c) din Legea nr. 18/1991, în raport de care s-a concluzionat că terenul în suprafaţă de 8.493 m.p. nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, motiv pentru care nu se poate dispune restituirea în natură a acestui teren în temeiul Legii nr. 10/2001.
Recursul este întemeiat pentru considerentele ce urmează:
În fapt, instanţele fondului au reţinut o situaţie necontestată, anume că, din conţinutul actelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. XX/1932, ZZ/1932, YY/1932, RR/1933, GG/1933 şi HH/1933, autorul reclamanţilor a dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de teren totale de 18 ha., situată pe moşia P., judeţul Ilfov, cu amplasamentele menţionate în aceste acte de vânzare-cumpărare.
S-a lămurit totodată situaţia juridică a imobilului în litigiu (dintr-o anumită perspectivă), imobilul în litigiu a fost rechiziţionat, confirmarea fiind dată chiar de procesul-verbal de rechiziţie, care, în aprecierea instanţelor fondului, face dovada dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra imobilului solicitat, conform art. 23 din HG nr. 250/2007.
În drept, potrivit art. 1 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite se restituie, de regulă, în natură, în condiţiile prezentei legi, iar în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată nu intră sub incidenţa prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare.
Conform art. 2 lit. c) din Legea nr. 18/1991, sunt supuse prevederilor acestei legi şi terenurile aflate permanent sub ape, şi anume: albiile minore ale cursurilor de apa, cuvetele lacurilor la nivelurile maxime de retenţie, fundul apelor maritime interioare şi al mării teritoriale.
Din interpretarea coroborată a acestor dispoziţii legale care constituie, de principiu, fundamentul acţiunilor de restabilire a situaţiilor anterioare pentru foştii proprietari (sau moştenitorii acestora) în modalităţile prescrise de legea specială - restituirea în natură, iar în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, măsurile reparatorii prin echivalent - rezultă că obligaţia instanţelor fondului este aceea de a clarifica toate aspectele de fapt şi de drept ale imobilului în litigiu care face posibilă incidenţa deplină a legii de reparaţie civilă.
Stabilirea situaţiei de fapt este atributul suveran al instanţelor fondului, ceea ce înseamnă, în concret, în accepţiunea conturată în mod constant de doctrina şi jurisprudenţa naţională, dreptul acestor instanţe de a constata faptele şi de a aprecia forţa probantă a dovezilor administrate în cauză.
Aşadar, obligaţia instanţei de recurs este aceea de a verifica şi de a se asigura ca hotărârea judecătorească cuprinde „motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor", în considerarea faptului că trebuie realizată situaţia-premisă pentru o judecată concretă şi efectivă în recurs - împrejurările de fapt să fi fost pe deplin stabilite.
Instanţele fondului, cu privire la suprafaţa de 8.943 m.p., au reţinut că s-a dovedit prin expertiza tehnică topografică că terenul în litigiu s-a aflat în intravilanul localităţii Voluntari, atât la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, cât şi la data efectuării raportului de expertiză, fără însă a răspunde, printr-o argumentaţie juridică adecvată, apărărilor părţii adverse care susţineau cu consecvenţă ideea că această suprafaţă de teren are categoria de folosinţă „baltă" (în acest sens, fiind invocat registrul cadastral 1990, parcela LL, precum şi HG nr. 994/2002, care atestă că acest teren a intrat în proprietatea publică a comunei Voluntari), împrejurare care ar putea însemna incidenţa dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu toate consecinţele inerente situaţiei patrimoniale a reclamanţilor.
S-a impus aşadar soluţia de casare, cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se clarifica, printr-o probaţiune adecvată, înscrisuri, expertiză tehnică de specialitate, care să lămurească chestiunea identificării exacte a imobilului în litigiu, conjugată cu o motivaţie elocventă, situaţia de fapt şi de drept a imobilului în litigiu, în raport de care s-ar putea configura, cu aspect preliminar, incidenţa legii speciale, respectiv, în mod subsecvent, conţinutul concret al măsurilor reparatorii prescrise de legea specială.
Pentru toate aceste considerente de fapt şi de drept, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., art. 314 C. proc. civ., coroborat cu 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul pârâţilor, va casa Decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâţii Primarul Oraşului Voluntari şi Consiliul Local Voluntari împotriva deciziei nr. 412A din 30 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3680/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3649/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
