ICCJ. Decizia nr. 3678/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3678/2011
Dosar nr.3291/110/2007
Şedinţa publică din 5 mai 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 693/D din 7 septembrie 2008, Tribunalul Bacău, secţia civilă, a admis contestaţia formulată de contestatorii B.E., P.V., J.I.I. şi V.N.I.; a anulat Dispoziţia nr. 3373 din 02 octombrie 2007 emisă de Primarul municipiului Oneşti; a dispus restituirea în natură, către contestatori, a suprafeţei de teren de 1600 mp situată în Oneşti, judeţul Bacău, ca parte componentă a suprafeţei de 22401 mp, identificată în planul scară 1:500 anexă la raportul de expertiză tehnică întocmit de expert C.P.; a dispus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru suprafaţa de 28.588 mp teren situată în Oneşti, jud. Bacău şi identificată în planul scară 1:1000, anexă la raportul de expertiză întocmit de expert C.P. şi a obligat intimata să plătească contestatorilor suma de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, prin Dispoziţia nr. 3373 din 02 octombrie 2007 emisă de Primarul municipiului Oneşti, s-a respins cererea ce a făcut obiectul Notificării nr. 253/N din 13 noiembrie 2001 depusă de reclamanţi la Prefectura Bacău, prin care aceştia au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1600 mp. şi despăgubiri băneşti pentru imobilul teren delimitat de fosta Gârla Morii, râul Trotuş, râul Caşin şi fostul abator, pe motiv că reclamanţii nu au făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite în sensul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001; că reclamanţii nu au făcut dovada că preluarea imobilului s-a făcut în mod abuziv şi că nu au dovedit dreptul de proprietate cu privire la imobilul solicitat, şi nici calitatea de moştenitor.
În ceea ce priveşte primul motiv reţinut ca temei al soluţiei de respingere a notificării, s-a reţinut că prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 nu instituie în sarcina solicitanţilor stabilirea cotelor - părţi ideale din dreptul de proprietate asupra imobilului solicitat, aceasta putându-se face şi ulterior, potrivit dreptului comun în materia succesiunilor.
Referitor la faptul că solicitanţii nu au făcut dovada că imobilul a fost preluat abuziv, s-a reţinut că însăşi intimata a precizat, prin adresa nr. 17082 din 10 septembrie 2007, că : „... corpul de proprietate a făcut obiectul unui decret de naţionalizare de aceea nu este identificat prin număr de parcelă pe planul cadastral XVI/1960, scara 1/500." Pe de altă parte, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor A.B.C. şi P.M., autorii contestatorilor, respectiv soţii T., au deţinut terenul solicitat până în jurul anilor 1953-1954, când T.G. a fost trecut în rândul chiaburilor de către regimul totalitar comunist şi a fost deposedat abuziv de teren. În aceste condiţii devin incidente prevederile art. 2 lit. i) din Legea nr. 10/2001, în sensul că imobilul a fost preluat fără temei legal.
Cu privire la motivul referitor la dovada dreptului de proprietate, s-a reţinut că, potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001, dreptul de proprietate se dovedeşte cu înscrisuri, sintagma acte doveditoare făcând trimitere la orice înscris constatator al uni act juridic civil, jurisdicţional sau administrativ, cu efect translativ sau declarativ de proprietate, care generează o prezumţie relativă de proprietate în favoarea persoanei care îl invocă, aceasta fiind şi interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 1938 din 21 februarie 2006.
În cauză, extrasul de rol agricol pentru anul 1954, din care rezultă că T.G. figurează cu o suprafaţă totală de 3,6 ha pe raza comunei Oneşti (în prezent Municipiul Oneşti), este un act administrativ cu efect declarativ de proprietate, care nu a putut fi combătut de către intimată.
Contestatorii au făcut dovada prin actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei şi asupra calităţii de moştenitori, aceştia având vocaţie succesorală la succesiune deschisă după defunctul T.G.
S-a mai reţinut, că în contradicţie cu susţinerile intimatei, s-a făcut dovada de către contestatori cu privire la preluarea abuzivă a imobilului, precum şi a dreptului de proprietate şi a calităţii de moştenitori; că, din raportul de expertiză efectuat în cauză, a rezultat că suprafaţa solicitată a fi restituită în natură este liberă de construcţii, astfel că nu există impedimente la restituire, restul suprafeţei deţinute de autorii contestatorilor fiind ocupată de două stadioane, terenuri de tenis, parcări, iar cu privire la această din urmă suprafaţă, se impune acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Prin Decizia civilă nr. 42 din 19 aprilie 2010, Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, cauze cu minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţii P.V., B.E., J.I.I., V.N.I.; a admis apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Oneşti; a schimbat în tot sentinţa apelată în sensul că a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de reclamanţi; a obligat apelantul - pârât să plătească expertului tehnic T.M. suma de 225 lei reprezentând supliment de onorariu şi a obligat pe oricare dintre apelanţii-reclamanţi să plătească apelantului-pârât suma de 725 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată ( onorariu expert) aferente apelului.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că hotărârea primei instanţe este nelegală, deoarece a fost dată cu încălcarea legii, respectiv a dispoziţiilor pct. 22.1 din HG nr. 498/2003 şi a pct. 23.1 din HG nr. 250/2007, şi netemeinică, deoarece s-a întemeiat pe o greşeală gravă de fapt decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate în cauză.
Astfel, prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, contestatorii au solicitat o suprafaţă de 7 ha de teren agricol situată în intravilanul Municipiului Oneşti , alta decât cea de 7 ha şi 9200 mp care le-a fost reconstituită prin Titlul de proprietate nr. 87459 din 01 iunie 1994 ( a se vedea în acest sens precizările formulate oral de apelanta B.E. în faţa instanţei de apel la termenul de judecată din 02 februarie 2009 - fila 34 verso dosar).
Pentru suprafaţa de teren pe care contestatorii pretind că au avut-o în proprietate autorii lor şi care a făcut obiectul notificării la Legea nr. 10/2001, nu există însă acte doveditoare ale dreptului de proprietate în sensul legii, respectiv HG nr. 498/2001 şi HG nr. 250/2007.
Toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către contestatori, inclusiv extrasele din rolul agricol, se referă doar la suprafaţa de teren care le-a fost reconstituită la Legea nr. 18/1991. Conform registrului agricol, autorii contestatorilor au deţinut ulterior anilor 1951, 1952 o suprafaţă totală de 7.64 ha , din care doar 0,13 ha sunt individualizate ca fiind teren curţi-construcţii.
Sintagma „acte doveditoare ale dreptului de proprietate" prevăzută de Legea nr. 10/2001 este clar definită de pct. 22.1 din HG nr. 498/2003 şi de pct. 23.1 din HG nr. 250/2007.
Conform acestor texte de lege, dovada dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat se poate face cu înscrisuri, nu şi cu martori. Or, în cauză, reclamanţii înşişi au recunoscut că nu deţin nici un alt act pentru suprafaţa de teren solicitată prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001.
Dovada dreptului de proprietate constituie o condiţie esenţială pentru a putea beneficia de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, iar, în lipsa acestei dovezi, cei care au formulat notificările nu pot obţine măsurile reparatorii prevăzute de acest act normativ.
Prin înscrisurile noi depuse în apel, reclamanţii au făcut doar dovada calităţii de moştenitori legali ai defuncţilor T.G. şi T.S.
Prima instanţă nu a modificat obiectul acţiunii, ci doar a calificat obiectul acesteia, respectiv a luat act de precizările formulate de reclamanţi în legătură cu acest element al cererii de chemare în judecată.
În faţa primei instanţe, primarul a semnat toate întâmpinările şi obiecţiunile la expertiză, astfel că nu se poate reţine că prima instanţă i-ar fi încălcat în vreun mod dreptul la apărare.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, în termen legal, reclamanţii B.E., P.V., J.I. şi V.N.I., indicând ca temei legal al criticilor formulate art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., iar în dezvoltarea acestora au arătat că, în considerentele deciziei recurate, se susţine că, prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, reclamanţii au solicitat o suprafaţa de 7 ha de teren, situată în intravilanul Municipiului Oneşti, situată între râul Caşin, râul Trotuş, Gârla Morii şi vecinul funciar M.P. pe latura de sud, alta decât cea de 7 ha si 9200 mp, ce le-a fost reconstituita prin Titlul de proprietate nr. 87439 din 01 iunie 1994, pentru care însă nu au depus acte doveditoare ale dreptului de proprietate in sensul legii.
În realitate au depus la dosarul cauzei înscrisuri care dovedesc dreptul lor de proprietate pentru suprafaţa de teren solicitată în baza Legii nr. 10/2001, şi anume: extras de pe tabloul colectiv de impunere a gospodăriilor agricole pe anul 1949, comuna Oneşti, plasa Targu Ocna, emis de către Arhivele Naţionale - Direcţia Jud. Bacău la data de 16 septembrie 2003; copie după registrul agricol pe anii 1951-1955, unde la capitolul 3 se identifica terenul cu o suprafaţă de 2,68 ha din totalul de 8 ha-restul de teren aflându-se în vatra satului la categoria păşune si neproductiv; copie după Hotărârea Comisie Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor nr. 735 din 28 februarie 1994 unde, la articolul 2, se admite propunerea Comisie locale Oneşti si atribuie urmaşilor lui T.G. si T.S. 1,68 ha teren intravilan liber de construcţii pe vechiul amplasament, care nu a fost expropriat si care face parte din suprafaţa de 7 ha solicitata la Legea nr. 10/2001; adresa Primăriei Oneşti nr. 17082 din 11 septembrie 2007(fila 49) către petenta B.E., prin care se confirmă că defuncţii T.G. şi T.S. au deţinut aproximativ 7ha teren situat intre Gala Morii, râul Trotuş, râul Caşin şi locuitorul H.P.; extras de pe registrul agricol pentru anii 1948-1951, emis de către Arhivele Naţionale - Direcţia Jud. Bacău la data de 23 iulie 2007 şi o declaraţie notarială pe proprie răspundere dată de către A.C., P.M. şi H.P., vecin funciar cu T.G., la data de 17 martie 2003.
S-a mai arătat, că ulterior pronunţării deciziei recurate, la data de 3 aprilie 2010, le-a fost emisă de către Arhivele Naţionale - Direcţia Judeţeană Bacău copie legalizata a actului de vânzare-cumpărare transcris sub nr. 2216 din 01 martie 1930 de Tribunalul Bacău, prin care, G.M. şi soţia sa, O.M., confirma că vând lui G.T. suprafaţa de 7 ha teren în schimbul sumei de 10000 lei. Această suprafaţă se afla în Oneşti, Jud. Bacau şi este mărginită de apa Caşinului, apa Trotuşului, Gârla Morii şi cu Obştea locuitorilor clacaşi din Oneşti.
S-a conchis, că toate aceste înscrisuri, precum si raportul de expertiza tehnica judiciara întocmit de către T.M., evidenţiază faptul ca autorii constatatorilor, T.G. si T.S., au deţinut o suprafaţă de teren de aprox. 15 ha, din care le-a fost retrocedată suprafaţa de 7 ha si 9200 mp, prin reconstituirea dreptului de proprietate, conform Titlului de Proprietate nr. 87459 din 01 iunie 1994, în baza Legii nr. 18/1991, iar în baza Legii nr. 10/2001 s-a solicitat diferenţa de teren.
Examinând Decizia în limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa constată următoarele:
Potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite.
În speţă, prin Decizia recurată, urmare a admiterii apelului pârâtului Primarul municipiului Oneşti, a fost respinsă , ca nefondată, contestaţia formulată de reclamanţi împotriva Dispoziţiei nr. 3373 din 20 octombrie 2010 emisă de Primarul municipiului Oneşti, cu motivarea că reclamanţii nu au făcut dovada „cu acte doveditoare, în sensul art. 23.1 din HG nr. 250/2007 privind Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 10/2001", a dreptului de proprietate asupra terenului ce a făcut obiectul notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001, astfel că aceştia nu pot obţine măsurile reparatorii prevăzute de acest act normativ şi că toate actele depuse la doar se referă doar la suprafaţa de teren pentru care le-a fost reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991.
Ulterior pronunţării deciziei recurate, recurenţii-reclamanţi au intrat în posesia actului de vânzare-cumpărare transcris sub nr. 2216 din 1 martie 1930 la Tribunalul Judeţean Bacău, depus la fila 6 dosar recurs, din care rezultă că „G.T." a cumpărat suprafaţa de „7 ha teren" situată în „com. Oneşti", act care, în condiţiile art. 23.1 lit. a) din HG nr. 250/2007 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, potrivit căruia prin acte doveditoare se înţelege „orice acte juridice translative de proprietate, care atestă deţinerea proprietăţii de către o persoană fizică sau juridică (act de vânzare-cumpărare, tranzacţie, donaţie, extras de carte funciară, act sub semnătură privată încheiat înainte de intrarea în vigoare a Decretului nr. 221/1950 privitor la împărţirea sau înstrăinarea terenurilor cu sau fără construcţii şi la interzicerea construirii fără autorizare, în măsura în care acesta se coroborează cu alte înscrisuri sau altele asemenea", face dovada dreptului de proprietate.
În atare situaţie, trebuie să se stabilească dacă există identitate între G.T., cumpărătorul din actul de vânzare-cumpărare transcris sub nr. 2216 din 01 martie 1930 la Tribunalul Judeţean Bacău, depus de recurenţi în recurs şi G.T., autorul reclamanţilor, iar în caz afirmativ să se verifice dacă terenul pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate reclamanţilor, în temeiul Legii nr. 18/1991, prin titlul de proprietate nr. 87459 din 1 iunie 1994, în suprafaţă de 7 ha şi 9200 mp este identic cu terenul dobândit de autorul acestora prin contractul de vânzare-cumpărare transcris sub nr. 2216 din 1 martie 1930 la Tribunalul Bacău, sau cele două suprafeţe sunt distincte, aşa cum susţin recurenţii-reclamanţi, verificare ce urmează a fi făcută doar printr-o expertiză tehnică de specialitate, probă incompatibilă cu structura recursului potrivit art. 305 C. proc. civ.
Dacă se va constata că terenul dobândit prin actul de vânzare-cumpărare depus de recurenţii-reclamanţi în recurs este altul decât cel pentru care acestora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, trebuie să se stabilească regimul juridic al acestuia, respectiv dacă autorul reclamanţilor sau reclamanţi au făcut sau nu acte de dispoziţie asupra sa, dacă a fost preluat de stat în perioada de referinţă prevăzută de Legea nr. 10/2001, 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, şi în măsura în care se va constata că terenul intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, să se stabilească măsurile reparatorii la care sunt îndreptăţiţi reclamanţii în temeiul acestui act normativ.
Pentru aceste considerente, instanţa, în baza art. 312 C. proc. civ., va admite recursul, va casa Decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de reclamanţi şi pârâtul Primarul municipiului Oneşti aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării va fi administrat probatoriul necesar, în sensul celor mai sus expuse şi, se va ţine seama de mijloacele de apărare invocate de părţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii B.E., P.V., J.I. şi V.N.I. împotriva deciziei nr. 42 din 19 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3690/2011. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 3550/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
