ICCJ. Decizia nr. 3674/2011. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3674/2011
Dosar nr. 1359/90/2008
Şedinţa publică de la 17 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Râmnicu Vâlcea prin sentinţa nr. 830/COM din 11 februarie 2008 a declinat competenţa de materială de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC I.F.C.A. SA Ploieşti în contradictoriu cu pârâta SC S.N.R.M. SRL Râmnicu Vâlcea în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia comercială, având în vedere că litigiul dedus judecăţii are natură comercială iar din contractul de vânzare-cumpărare nr. 6 din 14 august 2003 terenul asupra căruia se poartă litigiul are o valoare de peste 100.000 lei.
Tribunalul Vâlcea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1834 din 21 decembrie 2009 a admis cererea reclamantei SC I.F.C.A. SA Ploieşti în contradictoriu cu pârâta SC D.N.C.M.R. SRL Râmnicu Vâlcea dispunând constituirea unei servituţi de trecere în favoarea reclamantei pe terenul proprietatea pârâtei, pe traseul identificat prin culoarea portocaliu pe schiţa anexă la raportul de expertiză întocmit de expert L.I., fila 102 dosar.
A fost constatată existenţa unui drept de superficie în patrimoniul reclamantei compus din dreptul de proprietate asupra construcţiei „atelier mecanic” şi dreptul de folosinţă asupra terenului în suprafaţă de 1.625,75 mp identificat prin culorile galben şi albastru pe schiţa anexă la raportul de expertiză.
A mai fost admisă în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta SC D.N.C.M.R. SRL în sensul că a fost obligată reclamanta la plata sumei de 1992 lei lunar către pârâtă cu titlu de despăgubiri, din care suma de 1625 lei lunar aferentă dreptului de superficie şi suma de 367 lei lunar aferentă servituţii.
A fost respins capătul de cerere reconvenţională privind demolarea construcţiei.
A mai fost respinsă cererea reclamantei faţă de pârâta SC S.N.R.M. SRL precum şi cererea reconvenţională formulată de această pârâtă.
În final au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 6 din 14 august 2003 reclamanta a cumpărat de la numitul B.P. construcţia „atelier mecanic” situată în comuna Galicea judeţul Vâlcea cu preţul de 13.520.000.000 lei, adjudecată prin procesul-verbal de adjudecare din 21 iunie 2002.
Prin procesul-verbal adjudecare la licitaţie nr. 2544 din 12 mai 2005 pârâta SC S.N.R.M. SRL a dobândit proprietatea complexului imobiliar compus din teren în suprafaţă de 82.765 mp şi mai multe construcţii în urma executării silite organizate de Administraţia Finanţelor Publice Băbeni.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 205 din 12 ianuarie 2006 pârâta SC S.N.R.M. SRL a vândut pârâtei SC D.N.C.M.R. SRL complexul imobiliar.
Din expertiza tehnică efectuată de expert L.I. rezultă că atelierul mecanic proprietatea reclamantei este situat pe terenul proprietatea pârâtei SC D.N.C.M.R. SRL, neavând nici o cale de acces la drumul public.
Potrivit art. 616 C. civ. proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieşire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporţie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
Astfel, s-a dispus constituirea unei servituţi de trecere în favoarea reclamantei pe terenul proprietatea pârâtei şi având în vedere calitatea de cumpărător de bună credinţă a reclamantei s-a constatat existenţa unui drept de superficie în patrimoniul reclamantei compus din dreptul de proprietate asupra construcţiei „atelier mecanic” şi dreptul de folosinţă asupra terenului în suprafaţă de 1.625,75 mp.
Corelativ, a fost admisă în parte şi cererea reconvenţională a pârâtei SC D.N.C.M.R. SRL, reclamanta fiind obligată la plata sumei de 1992 lei lunar către aceasta, cu titlu de despăgubiri, din care suma de 1625 lei lunar aferentă dreptului de superficie şi 367 lei lunar aferentă servituţii, despăgubirile fiind determinate prin raportul de expertiză tehnică.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 26/A-C din 7 aprilie 2010 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC I.F.C.A. SA Ploieşti împotriva sentinţei nr. 1834 din 21 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, fiind preluate, în esenţă, argumentele expuse anterior.
Împotriva deciziei nr. 26/A-C din 7 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs reclamanta SC I.F.C.A. SA care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului şi schimbarea în parte a deciziei atacate în sensul micşorării cuantumului reprezentând despăgubiri pentru dreptul de folosinţă şi servitutea de trecere.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că raportul dintre suma la care a fost obligată reclamanta şi preţul real care s-ar cuveni a fi plătit este vădit disproporţionat în condiţiile în care valoarea de închiriere şi chiar valoarea de vânzare a scăzut considerabil.
De asemenea, dispozitivul sentinţei de fond nu stabileşte limitele şi coordonatele cu privire la dreptul de superficie şi la servitutea de trecere, lipsind coordonatele geografice.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de recurenta-reclamantă SC I.F.C.A. SA constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente.
Atât instanţa de fond cât şi cea de recurs au dat o corectă dezlegare în fapt şi în drept cererii formulată de reclamanta SC I.F.C.A. SA, prin constituirea unei servituţi de trecere în favoarea reclamantei pe terenul proprietatea pârâtei, precum şi a constatării unui drept de superficie, compus din dreptul de proprietate asupra construcţiei „atelier mecanic” şi dreptul de folosinţă asupra terenului în suprafaţă de 1.625,75 mp, cu acordarea unor despăgubiri corespunzătoare, în concordanţă cu concluziile raportului de expertiză întocmit de expert L.I.
În speţă, abordarea dreptului de superficie nu este rezultatul unei simple suprapuneri a dreptului de proprietate asupra construcţiei aparţinând reclamantei SC I.F.C.A. SA şi a dreptului de proprietate asupra terenului aparţinând pârâtei SC D.N.C.M.R. SRL.
Este unanim admis de jurisprudenţă şi doctrină, că dreptul de superficie, în forma sa deplină, desemnează dreptul real principal imobiliar care reuneşte, în conţinutul său juridic, dreptul de proprietate asupra unei construcţii precum şi un dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra unui teren aparţinând altei persoane decât titularul dreptului de superficie, respectiv folosinţa lui şi, în mod limitat posesia şi dispoziţia asupra terenului sau a unei părţi din acesta.
Expertul tehnic desemnat de instanţă a calculat cuantumul despăgubirilor pentru dreptul de superficie asupra terenului pe care este amplasat atelierul mecanic conform preţurilor de concesionare a terenului practicat pe piaţa liberă şi avut în vedere că terenul se află în extravilanul localităţii.
Deşi critică cuantumul excesiv al despăgubirilor, se remarcă că reclamanta nu le-a contestat în faza procesuală a fondului, nu a făcut obiecţiuni la raportul de expertiză care le-a stabilit amplu documentat şi bine argumentat şi nici nu enumără elementele de natură a contrazice concret concluziile raportului de expertiză.
Nici critica potrivit căreia în dispozitivul sentinţei nu sunt stabilite foarte clar coordonatele geografice pentru servitutea de trecere şi pentru dreptul de superficie nu poate fi primită, deoarece prin schiţa anexă la raportul de expertiză tehnică, aflată la fila 102 a dosarului de fond, se găseşte particularizat traseul identificat prin culoarea portocalie pentru constituirea servituţii de trecere şi identificat prin culorile galben şi albastru dreptul de superficie.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul reclamantei SC I.F.C.A. SA Ploieşti împotriva deciziei nr. 26/A-C din 7 aprilie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, nefiind îndeplinită nici o cerinţă din cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC I.F.C.A. SA Ploieşti împotriva deciziei nr. 26/A-C din 7 aprilie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 17 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3675/2011. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3672/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
