ICCJ. Decizia nr. 3579/2011. Civil. Constatare nulitate act. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A-II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3579/2011
Dosar nr. 2966/1/2011
Şedinţa publică de la 10 noiembrie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1239 din 23 martie 2011 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a admis recursul declarat de reclamanta SC C. SA Constanţa împotriva deciziei nr. 101/A din 10 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială. A modificat decizia recurată în sensul că a respins apelul pârâtei SC S.C. SA formulat împotriva sentinţei nr. 96 din 7 mai 2009 a Tribunalului Brăila, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care a menţinut-o în tot.
În argumentarea acestei decizii instanţa supremă a apreciat că instanţa de apel a făcut trimitere la dispoziţii legale neinvocate de către apelantă iar prin hotărârea pronunţată s-a transformat în apărătorul părţii aducând în discuţie aspecte noi neinvocate de partea nemulţumită de hotărârea instanţei de fond inserând în motivarea deciziei motive străine de natura pricinii, temeiuri de drept ce nu au fost invocate de părţi nici în cererea principală şi nici în apel. Totodată, s-a reţinut că judecătorul, prin interpretarea dată, a schimbat în mod vădit înţelesul actelor juridice încheiate între părţi sau aduse în discuţie de părţi, cu referire la contractul a cărui nulitate s-a solicitat.
Analizând valabilitatea încheierii contractului din perspectiva dispoziţiilor art. 948 instanţa supremă a constatat că la momentul perfectării contractului, vânzătoarea a urmărit o cauză ilicită şi imorală, împrejurare în raport de care s-a aplicat sancţiunea nulităţii absolute a convenţiei părţilor.
Împotriva acestei decizii SC S.C. SA a formulat contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 318 teza I C. proc. civ.
În argumentarea acestui motiv, după o prezentare detaliată a situaţiei de fapt, contestatoarea a susţinut că la termenul din 23 martie 2011 a solicitat instanţei de recurs încuviinţarea probei cu înscrisuri reprezentând adrese şi hotărâri pronunţate între aceleaşi părţi în diferite dosare şi faze procesuale.
Contestatoarea susţine că respingerea probei cu înscrisuri reprezintă o greşeală procedurală evidentă şi esenţială, în lipsa ei soluţia instanţei de recurs fiind alta, în condiţiile în care din înscrisurile prezentate rezultă atât motivul care a determinat neexecutarea de către SC C. SA a obligaţiilor contractuale asumate (respectiv lipsa profitului previzionat) şi promovarea cu rea-credinţă a mai multor cereri în justiţie tocmai pentru a nu respecta legea părţilor, cât şi modalitatea în care au fost soluţionate litigiile existente anterior între părţile prezentului dosar şi care nu pot fi ignorate în virtutea puterii de lucru judecat.
Totodată, contestatoarea consideră că soluţia instanţei de recurs este rezultatul unei erori materiale întrucât motivarea acţiunii introductive de instanţă a convers, în mod constant, la susţinerea căreia contractul este lovit de nulitate absolută întrucât motivul de nulitate invocat este legat de obiectul contractului nr. 1853 din 10 iunie 1996 şi nu de existenţa unei cauze ilicite.
Contestatoarea susţine că în niciun caz situaţia în care mărfurile nu corespund calitativ nu se pune problema nulităţii contractului, problemă care priveşte condiţiile în care se încheie contractul şi nicidecum executarea acestuia.
În continuarea motivării contestatoarea exprimându-şi nemulţumirea privind lipsa înscrisurilor şi hotărârilor judecătoreşti încearcă să demonstreze şi să readucă în discuţie faptul că, în opinia sa, SC C. SA şi-a încălcat obligaţiile contractuale întrucât rezultatul retranşării celor 915 kg. de carne de vită dezosată nu a fost avantajos pentru aceasta şi ca atare a promovat, cu rea-credinţă, mai multe acţiuni lipsite de interes legitim.
Pentru aceste motive a solicitat admiterea contestaţiei în anulare, anularea deciziei contestate şi respingerea recursului declarat de SC C. SA.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Contestaţia în anulare va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Temeiul contestaţiei este art. 318 C. proc. civ. potrivit căreia: „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificarea sau de casare”.
Având în vedere caracterul de excepţie al textului mai sus enunţat care rezultă din formularea „hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare…” analiza susţinerilor privind existenţa unei „greşeli materiale” presupune o interpretare restrictivă în sensul că trebuie avute în vedere numai acele greşeli materiale care au caracter procedural şi care au dus în mod necesar la pronunţarea unei soluţii eronate. În alte cuvinte, pentru a putea fi admisă o contestaţie în anulare îndreptată împotriva deciziei pronunţată de o instanţă de recurs, este necesar ca eroarea materială gravă, invocată de parte, să privească o problemă de procedură. O atare eroare trebuie să fie în legătură cu aspectele formale ale judecăţii în recurs, pentru verificarea căreia să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
În contextul precizat se constată că motivul evocat care vizează aprecierea şi interpretarea înscrisurilor care au stat la baza determinării situaţiei de fapt şi a aplicării legii, contestatoarea a criticat decizia instanţei de recurs pe alte chestiuni decât cele procedurale.
Întreaga argumentare a contestaţiei duce cu evidenţă la concluzia că se tinde la reformarea soluţiei, printr-o rediscutare a probelor despre care se afirmă că erau esenţiale în soluţionarea cauzei. Or, această cale de atac – contestaţia în anulare – tinde la anularea unei hotărâri pronunţată în recurs nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres prevăzute de lege.
Criticile contestatoarei privind respingerea cererii de administrare de probe în faza recursului sunt nefondate, întrucât asupra acestora instanţa de recurs a constatat că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 305 C. proc. civ., iar faptul că această constatare nu este însuşită de către parte nu o îndreptăţeşte la o nouă judecată, nefiind vorba de o greşeală materială.
În consecinţă, având în vedere că nu au fost săvârşite greşeli materiale cu caracter procedural, privind aspecte formale ale judecăţii, contestaţia în anulare va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. S.C. S.A. împotriva deciziei nr. 1239 din 23 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3672/2011. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5756/2011. Civil → |
|---|
