ICCJ. Decizia nr. 3676/2011. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3676/2011
Dosar nr. 17094/55/2009
Şedinţa publică de la 17 noiembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Prin sentinţa comercială nr. 1834 din 14 iulie 2010, pronunţată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 17094/55/2009, s-au respins cererile de suspendare a judecăţii, s-a respins excepţia prematurităţii introducerii acţiunii principale şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC E.E. SA Arad, s-a respins acţiunea formulată de reclamanţii C.G., C.A.F. şi C.L.S. în contradictoriu cu pârâţii SC E.D.B. SA Arad şi SC E.E. SA U.T.C. Arad, având ca obiect constatarea existenţei unui drept şi obligaţia de a face şi s-a respins cererea de chemare în garanţie formulată de SC E.D.B. SA în contradictoriu cu C.S. şi C.M.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
I. Prin acţiunea înregistrată la data de 11 decembrie 2009, pe rolul Judecătoriei Arad, reclamanţii C.G., C.A.F. ŞI C.L.S., au chemat în judecată pârâtele SC E.D.B. SA Arad şi SC E.E. SA Arad, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză:
- să se constate existenţa dreptului lor de a beneficia de alimentare cu energie electrică, în baza contractului de furnizare energie electrică din 16 noiembrie 2007 faţă de pârâta de ordinul 2, în baza art. 111 C. proc. civ.;
- să se dispună obligarea pârâtelor la refacerea branşamentului electric la imobilul proprietatea reclamanţilor, sub sancţiunea de daune cominatorii în cuantum de 100 lei/zi, calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea efectivă a lucrării de rebranşare, în temeiul art. 1073 raportat la art. 1075 C. civ., cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanţii au arătat că au încheiat contractul de furnizare energie electrică menţionat, imobilul fiind branşat la reţeaua de curent electric proprietatea pârâtei de ordinul 1, reclamanţii beneficiind de curent electric doar 6 zile, în perioada 21 noiembrie 2007 -27 noiembrie 2007, dată la care vecinul reclamanţilor, C.S., cu de la sine putere, a intervenit în instalaţia electrică şi a tăiat branşamentul reclamanţilor, iar din acel moment, deşi aveau contract, reclamanţii nu au mai beneficiat de energie electrică.
Reclamanţii au mai arătat că pârâta SC E.D.B. SA Arad a refuzat să procedeze la rebranşarea reclamanţilor, cu motivarea că reţeaua electrică aeriană traversează proprietatea vecinului, iar acesta nu-şi dă acordul pentru această traversare.
În drept, au invocat prevederile art. 111 C. proc. civ., art. 1073 şi 1075 C. civ. precum şi prevederile H.G. nr. 1007/2004.
Pârâta SC E.D.B. SA Arad a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Arad, susţinând că litigiul este neevaluabil în bani şi excepţia prematurităţii introducerii acţiunii, motivat de nerespectarea prevederilor art. 720" Cod procedurii civilă, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiate.
Pârâta SC E.E. SA Arad a depus de asemenea la dosar întâmpinare, prin care a invocat aceleaşi excepţii şi pe fond a cerut respingerea acţiunii.
Pronunţându-se cu precădere, în condiţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., asupra excepţiei necompetenţei materiale a instanţei, invocată de pârâte, Judecătoria Arad, prin sentinţa nr. 956 din 02 februarie 2010 a declinat în favoarea Tribunalului Arad competenţa de soluţionare a acţiunii, reţinând că obiectul cererii de chemare în judecată prin care s-a cerut constatarea existenţei dreptului de a beneficia de alimentare cu energie electrică şi obligarea pârâtelor la refacerea branşamentului electric este neevaluabil în bani.
Cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei comerciale a Tribunalul Arad, la data de 19 martie 2010.
Pronunţându-se asupra aspectelor deduse judecăţii instanţa de fond a reţinut următoarele:
Intre reclamanţi, prin C.S.L., ca şi consumator şi pârâta SC E.E. SA - U.T.C. Arad ca şi furnizor, s-a încheiat pe durată nedeterminată, contractul de furnizare a energiei electrice la consumatori casnici din 16 noiembrie 2007, având ca obiect furnizarea energiei electrice la locul de consum situat în Arad, şi reglementarea raporturilor dintre furnizor şi consumator privind furnizarea, condiţiile de consum, facturarea şi plata energiei electrice, punctul de decontare fiind la bornele de ieşire din contorul aparţinând fumizorului-pârât. în baza acestui contract, furnizorul SC E.E. SA Arad avea obligaţia sa furnizeze consumatorului energie electrică în mod continuu, la parametri conformi Standardului de performanţă.
În baza acestui contract, reclamanţii au beneficiat de energie electrică începând cu data de 21 noiembrie 2007 până la data de 27 noiembrie 2007, când furnizarea energiei electrice le-a fost sistată, prin aceea că „vecinul C.S., cu de la sine putere, a intervenit în instalaţia Pârâtei şi a tăiat branşamentul" reclamanţilor.
1. Raportat la cererea de suspendare a judecăţii până la soluţionarea irevocabilă a litigiului ce face obiectul Dosarului nr. 12142/2007 aflat pe rolul Judecătoriei Arad privind grăniţuirea imobilelor reclamanţilor şi chemaţilor în garanţie, cerere formulată de chemaţii în garanţie în baza art. art. 244. alin. (1) C. proc. civ., instanţa de fond a apreciat că dezlegarea pricinii se putea realiza fără a depinde de soluţionarea respectivului dosar şi că este lipsit de relelevanţă locul amplasării stâlpului de curent electric cu transformator, în condiţiile existentei contractului de furnizare de energie electrică. Faţă de cele reţinute, instanţa de fond a respins cererea de suspendare.
2. Raportat la cererea de suspendare a judecăţii, formulată de pârâtele SC E.D.B. SA Arad şi SC E.E. SA Arad, în baza art. art. 244. alin. (1) C. proc. civ., până la soluţionarea irevocabilă a litigiului având ca obiect acţiunea în anularea avizului tehnic de racordare şi în constatarea rezilierii de drept a contractului de racordare, prima instanţă a constatat că drepturile dintre părţi sunt stabilite prin contractul de furnizare de energie electrică, a cărui existenţă actuală este certă nedepinzând de soluţionarea litigiului amintit, argumente pentru care a respins cererea de suspendare.
3. Raportat la acţiunea principală
3.1. Cu privire la excepţia prematurităţii introducerii acţiunii, invocată de SC E.D.B. SA Arad şi SC E.E. SA Arad, instanţa de fond a reţinut că acţiunea introductivă este neevaluabilă în bani şi că, prin urmare nu era necesară îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 7201 alin. (1) C. proc. civ., respectiv a realizării procedurii prealabile a concilierile directe, textul legal impunând această condiţie,exclusiv pentru cazul cererilor evaluabile în bani. în considerarea acestor argumente, prima instanţă a respins excepţia.
3.2. În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC E.E. SA Arad, a reţinut că această pârâtă este cocontractantă alături de reclamanta C.S.L., în cadrul contractului de furnizare energie electrică din 16 noiembrie 2007, fapt ce îi conferă calitate procesuală pasivă, motiv pentru care a respins excepţia.
3.3. Referitor la excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere în constarea existenţei dreptului reclamanţilor de a beneficia de alimentare cu energie electrică, în baza contractului de furnizare energie electrică din 16 noiembrie 2007 încheiat cu pârâta SC E.E. SA Arad, Tribunalul a apreciat-o ca fondată, prin raportarea primului petit al acţiunii introductive la dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., potrivit cărora: „Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului", apreciind că reclamanta avea deschisă calea unei acţiunii în realizarea dreptului decurgând din contract.
3.4. În ceea ce priveşte capătul de cerere vizând obligarea pârâtelor SC E.D.B. SA Arad şi SC E.E. SA Arad la refacerea branşamentului electric de la imobilul proprietatea
reclamanţilor, prima instanţă l-a apreciat ca neîntemeiat în considerarea raporturilor contractuale existente între reclamanţi şi pârâta SC E.E. SA Arad, decurgând din contractul de furnizare energie electrică din 16 noiembrie 2007.
Instanţa de fond, raportând capătul doi din acţiunea introductivă, la contractul amintit, a apreciat acţiunea reclamanţilor ca fiind lipsită de temei legal, reţinând că între reclamanţi şi pârâte nu există raporturi contractuale care să nască în sarcina pârâtelor obligaţii de natura celor reclamate. De asemenea, s-a reţinut că, în contractul dintre părţi nu se prevede vreo obligaţie în ce priveşte sursa de energie şi modul de aducere a acesteia la contor, acestea fiind aspecte ce îi privesc exclusiv pe pârâţi şi ţin de organizarea acestora în vederea asigurării respectării obligaţiilor contractuale.
Faţă de petitul explicit de obligare a pârâţilor la „refacerea branşamentului electric", prima instanţă a reţinut că nu se poate pronunţa asupra altor drepturi şi obligaţii decât cele rezultând din contractul dintre părţi, apreciind că, procedând altfel, ar excede cadrului procesual, ceea ce ar avea semnificaţia unei soluţii plus petita.
În concluzie, instanţa de fond a respins acest capăt de cerere şi ca şi consecinţă, şi obligarea pârâţilor la plata de daune cominatorii.
De asemenea, s-a reţinut că textele legale invocate de reclamanţi se referă la obligaţii privind asigurarea alimentării cu energie electrică, nu la refaceri de branşamente.
Instanţa de fond a constatat că, prin respingerea întregii cereri a reclamanţilor, în condiţiile în care pârâtele nu au solicitat cheltuieli de judecată, nu se pune problema acordării unor astfel de cheltuieli.
4. Cererea de chemare în garanţie a fost respinsă ca şi consecinţă a respingerii cererii principale, prima instanţă reţinând ca inutilă analiza aspectelor invocate de părţi în susţinerea acestei cereri.
II. Împotriva sentinţei comerciale nr. 1834 din 14 iulie 2010 pronunţate de Tribunalul Arad, secţia comercială, au declarat apel reclamanţii C.G., C.A.F. ŞI C.L.S., solicitând admiterea apelului şi modificarea în parte a sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii şi constatării existenţei dreptului lor de a beneficia de alimentare cu energie electrică, în baza contractului de furnizare energie electrică, contract valid şi aflat în executare şi a obligării pârâtelor la refacerea branşamentului electric cu asigurarea continuităţii în alimentarea cu energie electrică, în temeiul prevederilor art. 296 C. proc. civ. De asemenea au solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, în ambele instanţe, în temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ.
1. În motivarea căii ordinare de atac, reclamanţii au arătat că respingerea celor două capete de cerere ale acţiunii a fost dispusă în mod nelegal şi netemeinic de instanţa de fond.
Astfel, reclamanţii au susţinut că instanţa de fond a respins în mod eronat primul capăt al cererii lor cu motivarea că: „reclamanţii au cerut instanţei constatarea existenţei dreptului de a beneficia de alimentare cu energie electrică în baza contractului de furnizare din 16 noiembrie 2007, în condiţiile în care puteau cere obligarea pârâtului SC E.E. SA - Arad la furnizarea acestui tip de energie, obligaţie prevăzută în contract".
Au precizat că, în mod greşit s-a reţinut starea de fapt şi de drept dedusă judecăţii, în sensul că, deşi s-a consemnat că între părţi s-a încheiat un contract de furnizare energie electrică, în vigoare şi în prezent, nu a înţeles că pârâta SC E.E. SA - Arad nu a încetat, nici un moment să furnizeze energie electrică şi că, în atare situaţie nu puteau promova o acţiune în realizarea dreptului împotriva acesteia, întrucât ar fi fost respinsă pentru lipsa interesului său legitim, dată fiind lipsa culpei partenerei contractuale. Reclamanţii au reiterat susţinerile potrivit cărora faptul că nu au beneficiat de energie electrică se datorează culpei exclusive a pârâtei SC E.D. SA - Arad, căreia, în calitate de proprietar al branşamentului îi revenea obligaţia legală, de executare a branşamentului şi asigurare a continuităţii în alimentarea cu energie electrică.
2. Prin Decizia civilă nr. 234 din 13 decembrie 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, a respins ca nefodat apelul reclamanţilor.
Instanţa de prim control judiciar a apreciat ca fiind justă şi temeinică soluţia primei instanţe, reţinând că, în condiţiile în care, reclamanţii aveau posibilitatea să ceară realizarea dreptului, respectiv, obligarea pârâtei SC E.E. SA Arad la furnizarea energiei electrice, obligaţie prevăzută în contract, capătul de cerere având ca obiect constatarea existenţei dreptului este inadmisibil conform dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ.
Referitor la petitul privind obligarea pârâţilor SC E.D.B. SA Arad şi SC E.E. SA Arad la refacerea branşamentului electric al imobilului proprietatea reclamanţilor, sub sancţiunea de daune cominatorii, Curtea a reţinut că reclamanţii au raporturi contractuale doar cu pârâta SC E.E. SA Arad, conform contractului de furnizare energie electrică din 16 noiembrie 2007, dar că au solicitat refacerea unor branşamente ce nu le aparţin nici lor, nici pârâtei menţionate anterior şi care ar trebui realizate de SC E.D.B. SA Arad, persoană cu care reclamanţii nu se află în raporturi juridice, situaţie în raport de care, a apreciat cererea acestora ca fiind lipsită de orice suport legal, nefiind îndreptăţiţi să dispună asupra stării instalaţiilor SC E.D.B. SA Arad.
De asemenea, instanţa de apel a reţinut că fapta pretins prejudiciabilă aparţine unui terţ, respectiv chematului în garanţie C.S., iar nu vreuneia dintre pârâte, astfel că, pentru obligarea acestora la refacerea branşamentului a apreciat că nu există temei legal, pârâtele nefâcându-se vinovate de săvârşirea faptei cauzatoare de prejudiciu constând în distrugerea branşamentului şi nealimentarea imobilului reclamanţilor cu energie electrică.
III. A. Împotriva Deciziei civile nr. 234 din 13 decembrie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia Comercială, au declarat recurs reclamanţii C.G., C.A.F. şi C.L.S., criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, "modificarea în parte a hotărârilor atacate şi rejudecând pe fond", admiterea acţiunii introductive, astfel cum a fost formulată, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată în toate cele trei grade de jurisdicţie.
1. În dezvoltarea motivului de recurs subsumat pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., reclamanţii au susţinut că instanţele de fond au interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, raportat la ambele capete de cerere.
1.1. Referitor la primul petit al acţiunii introductive, au arătat că schimbarea naturii juridice a actului juridic dedus judecăţii a constat în aceea că instanţele de fond au reţinut în mod eronat că:" Reclamanţii au cerut constatarea existenţei dreptului de a beneficia de alimentare cu energie electrică, în baza Contractului de furnizare din 16 noiembrie 2007, în condiţiile în care puteau cere obligarea pârâtului SC E.E. SA - Arad la furnizarea acestui tip de energie, obligaţie prevăzută în Contract"
Au precizat că s-a reţinut greşit starea de fapt şi de drept care guvernează raporturile obligaţionale „legate" între părţi, în sensul că au fost interpretate eronat actele care atestă raporturile obligaţionale stabilite între părţi; nu numai că între părţi s-a încheiat un contract de furnizare energie electrică, în vigoare şi în prezent, dar, pârâta SC E.E. SA - Arad nu a încetat, nici un moment să furnizeze energie electrică; furnizarea energiei electrice nu se putea realiza decât prin intermediul reţelelor SC E.D.B. SA; acţiunea nu se putea promova împotriva SC E.E. SA - Arad, pentru motivul că, pe fondul lipsei culpei contractuale a acesteia, nu ar fi justificat un interes legitim în promovarea unei astfel de acţiunii;
Au mai arătat că, în mod greşit, s-a reţinut că: "raporturile contractuale ale reclamantei C.S. sunt exclusiv cu pârâtul SC E.E. SA - Arad, fiind reglementate de Contractul de furnizare energiei electrice.", aceasta constituind o interpretare greşită a actului dedus judecăţii, în realitate contractul menţionat fiind actualmente în vigoare, clauza principală a acestuia - furnizarea de energie electrică - nefiind încălcată, iar între reclamanţi şi SC E.D. SA există raporturi contractuale în baza Contractului de racordare din 05 noiembrie 2007, care a avut la bază Avizul de racordare din 13 octombrie 2006, valabil 25 de ani.
În concluzie, reclamanţii au arătat că proprietarul branşamentului este SC E.D. SA, astfel că, în opinia sa, rezolvarea oricăror probleme privind starea branşamentului, revine acestei pârâte, nicidecum executantului lucrării.
1.2. Referitor la cel de-al doilea petit al acţiunii introductive, reclamanţii au susţinut că soluţia instanţelor de fond a fost de asemenea, pronunţată cu schimbarea naturii juridice a actului juridic dedus judecăţii prin aceea că s-a ignorat că branşamentul este proprietatea pârâtei SC E.D. SA, cu care se află în raporturi contractuale în baza Avizului de racordare, precizând că sunt îndreptăţiţi să pretindă acestei pârâte să-şi respecte obligaţiile ce-i incumbă prin lege, respectiv efectuarea branşamentului şi asigurarea continuităţii furnizării de energie electrică, conform dispoziţiilor art. 44 alin. (3) din Legea nr. 13/2007 şi art. 169 alin. (1) din H.G. nr. 1007/2004.
2. Din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanţii au criticat soluţia instanţei de fond menţinută de instanţa de apel, sub aspectul greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 41 alin. (4) şi art. 44 alin. (3) din Legea nr. 13/2007 şi a art. 169 alin. (1) din H.G. nr. 1007/2004.
B. Recursul este nefondat din perspectiva ambelor critici formulate şi urmează a fi respins în considerarea următoarelor argumente.
1. Referitor la pretinsa interpretare greşită a actului juridic dedus judecăţii, Înalta Curte constată că reclamanţii fac confuzie între obiectul cererii de chemare în judecată - acţiune în constatarea existenţei unui drept şi în obligaţie de a face şi actul juridic dedus judecăţii, în speţă contractul de furnizare de energie electrică din 16 noiembrie 2007, încheiat de reclamanta C.L.S. cu pârâta SC E.E. SA - Arad, în baza căruia reclamanţii au solicitat instanţei să dispună asupra celor două capete de cerere.
1.1. Astfel, analizând critica formulată de reclamanţi din perspectiva celor mai sus expuse, raportate la actele şi lucrările dosarului şi la motivarea deciziei atacate, Înalta Curte constată că instanţa de control a reţinut în mod corect că, primul capăt de cerere din acţiunea introductivă este inadimisibil în raport de prevederile art. 111 C. proc. civ., care dispun că: " Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului."
Fiind o acţiune în constatarea dreptului reclamanţilor de a beneficia de alimentare cu energie electrică, în baza contractului de furnizare energie electrică din 16 noiembrie 2007, îndreptată împotriva pârâtei SC E.E. SA - U.T.C. Arad, aşa cum recunoaşte însăşi reclamanta, în mod evident reclamanţii aveau deschisă calea unei acţiuni ex contractu pentru valorificarea dreptului de a beneficia de furnizarea de energie electrică.
Argumentele invocate de aceştia, în sensul că pârâta "nu a încetat nici un moment să furnizeze energie", neexistând culpa acesteia în îndeplinirea obligaţiilor contractuale, motiv pentru care nu au promovat o asemenea acţiune, deoarece nu ar fi justificat existenţa unui interes legitim, ţin de temeinicia pretenţiilor şi nu de eventualitatea de a nu avea posibilitatea să uzeze de acţiunea în realizarea dreptului pretins.
În consecinţă, Înalta Curte reţinând că motivul de critică privind interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii este nefondat, apreciază soluţia dată de instanţele de fond primului capăt de cerere ca fiind corectă şi pronunţată cu respectarea normei legale precitate.
1.2. Referitor la critica privind soluţia celui de-al doilea capăt de cerere din acţiunea introductivă, critică constând în pretinsa interpretare greşită a actului juridic dedus judecăţii, Înalta Curte reţine de asemenea, că reclamanţii se află în eroare cu privire la noţiunea juridică a actului dedus judecăţii, în speţă contractul de furnizare energie electrică din 16 noiembrie 2007, încheiat între reclamanta C.L.S. şi pârâta SC E.E. SA - U.T.C. Arad, act pe care aceştia şi-au întemeiat pretenţiile deduse judecăţii.
Susţinerile reclamanţilor, potrivit cărora se află în raporturi contractuale cu pârâta SC E.D.B. SA Timişoara prin U.T.R. Arad, în baza contractului de racordare din 5 noiembrie 2007 ( filele 35-37 dos. fond), fără însă a preciza că au solicitat refacerea branşamentului în temeiul acestui contract, sunt lipsite de pertinenţă şi nu pot constitui argument în sensul greşitei interpretări a actului juridic dedus judecăţii, în condiţiile în care, reclamanţii prin capătul doi de cerere din acţiunea introductivă şi-au întemeiat pretenţiile pe contractul contractul de furnizare energie electrică din 16 noiembrie 2007, valid şi în derulare, în cuprinsul căruia nu este prevăzută în sarcina furnizorului obligaţia de asigurare a integrităţii branşamentului, obligaţie care şi excede obiectului de activitate al pârâtei SC E.E. SA - U.T.C. Arad.
Faţă de cele anterior arătate, raportate la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază ca fiind corectă şi legală soluţia instanţele de fond de respingere a capătului de cerere, pentru inexistenţa raporturilor contractuale dintre reclamanţi şi pârâta SC E.D.B. SA Timişoara prin U.T.R. Arad.
Referitor la susţinerea reclamanţilor potrivit căreia, al doilea capăt de cerere din acţiunea introductivă ar fi întemeiat motivat de existenţa raporturilor contractuale pe care le are cu pârâta mai sus menţionată, în baza contractului de racordare din 5 noiembrie 2007, Înalta Curte le va înlătura, în considerarea faptului că nici în acest contract nu este stipulată în sarcina operatorului de distribuţie o obligaţie de natura celei pretinse de reclamanţi.
Soluţia de respingere a capătului doi de cerere din acţiune, este apreciată de Înalta Curte ca fiind justă şi din perspectiva recunoaşterii de către reclamanţii înşişi că debranşarea s-a produs ca urmare a distrugerii instalaţiei de către chematul în garanţie C.S., deci în lipsa oricărei culpe a pârâtelor, precum şi în considerarea nerespectării de către reclamanţi a obligaţiei ce le revenea atât în baza contractului de furnizare energie, cât şi a celui de racordare, respectiv obligaţia de obţinere şi depunere a acordului proprietarilor pentru acces şi execuţie a lucrărilor de construire a instalaţiei de racordare, în raport de care reclamanţii îşi invocă practic propria culpă în derularea contractelor încheiate cu pârâtele.
2. În ceea ce priveşte critica vizând greşita aplicare a dispoziţiilor dispoziţiilor art. 41 alin. (4) şi art. 44 alin. (3) din Legea nr. 13/2007 şi a art. 169 alin. (1) din H.G. nr. 1007/2004, Înalta Curte urmează să o înlăture, în considerarea următoarelor:
Dispoziţiile art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007 prevăd că: "Terenurile pe care se situează reţelele electrice de distribuţie existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt şi rămân în proprietatea publică a statului", iar cele ale art. 44 alin. (3) din acelaşi act normativ dispun că: „operatorul de distribuţie răspunde pentru daunele cauzate din culpa sa".
Din cuprinsul normelor legale precitate, precum şi din Decizia Curţii Constituţionale nr. 805/2009 - referitoare la respingerrea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, în care s-a reţinut că dispoziţiile art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 nu consacră trecerea în proprietatea statului a terenului pe care se află reţele electrice de distribuţie, ci prevede că acestea sunt şi rămân proprietatea statului, instituind astfel un fine de neprimire a cererilor de retrocedare, rezultă că textele legale invocate de reclamanţi ca fiind pretins încălcate prin decizia atacată nu sunt incidente în cauză, soluţia instanţelor de fond fiind corectă.
Astfel, terenul pe care se află instalaţia electrică nu este proprietatea statului, ci proprietate particulară, iar în ceea ce priveşte răspunderea operatorului, aceasta a fost în mod expres şi limitativ stabilită de legiuitor, doar pentru cazul în care se poate reţine culpa acestuia, iar în speţă, reclamanţii înşişi au susţinut prin chiar acţiunea introductivă că debranşarea s-a datorat faptei chematului în garanţie C.S.
În considerarea celor expuse, Înalta Curte reţine că normele legale invocate de reclamanţi, au fost corect apreciate de instanţele anterioare ca nefiind incidente în cauză.
În ceea ce priveşte pretinsa greşită aplicare a dispoziţiilor art. 169 din H.G. nr. 1007/2004, Înalta Curte constată că reclamanţii au reprodus trunchiat textul legal, respectiv: ,,operatorul de distribuţie răspunde în faţa consumatorului pentru asigurarea continuităţii în alimentarea cu energie electrică.", în realitate, norma legală având următorul cuprins:" Prin excepţie de la art. 168, operatorul de distribuţie răspunde în faţa consumatorului pentru asigurarea continuităţii în alimentarea cu energie electrică, în cazul consumatorilor care optează pentru încheierea directă a contractelor de distribuţie. în acest caz furnizorul este exonerat de răspundere în relaţia cu consumatorul în ceea ce priveşte asigurarea continuităţii în alimentare."
Din raportarea conţinutului textului legal la actele şi lucrările dosarului, rezultă că obligaţia de asigurare a continuităţii alimentării cu energie electrică, ar fi putut fi reţinută în sarcina operatorului de distribuţie, respectiv a pârâtei SC E.D.B. SA Timişoara prin U.T.R. Arad, doar în cazul în care reclamanţii ar fi optat şi ar fi încheiat un contract de furnizare energie direct cu această pârâtă, ceea ce nu s-a dovedit în cauză, sarcina acestei probe revenind conform dispoziţiilor art. 1069 C. civ., reclamanţilor înşişi.
În speţă, reclamanţii au încheiat contract de furnizare de energie electrică cu pârâta SC E.E. SA - U.T.C. Arad, despre care au recunoscut că şi-a îndeplinit permanent obligaţia principală de alimentare, fapt pentru care au susţinut şi că nu au înţeles să promoveze împotriva acesteia o acţiune în realizarea acestui drept.
De asemenea au încheiat un contract de racordare cu pârâta SC E.D.B. SA Timişoara prin U.T.R. Arad, în cadrul căruia şi această pârâtă şi-a îndeplinit obligaţia de racordare.
Urmare celor anterior prezentate, Înalta Curte reţine că decizia atacată nu a fost pronunţată nici cu greşita aplicare a dispoziţiilor art. 169 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori, Anexa la H.G. nr. 1007/2004 publicat în M. Of. nr. 673 din 27 iulie 2004, în vigoare de la data publicării.
Faţă de considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii C.G., C.A.F. şi C.L.S. şi, în temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., aceştia căzând în pretenţii, va respinge şi cererea de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cele trei grade de jurisdicţie parcurse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii C.G., şi C.L.S. împotriva Deciziei civile nr. 234 din 13 decembrie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3651/2011. Civil. Acţiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3681/2011. Civil. Contestaţie la executare.... → |
|---|
