ICCJ. Decizia nr. 3811/2011. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3811/2011
Dosar nr. 2784/1/2010
Şedinţa publică din 10 mai 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Dâmboviţa sub nr. 4225/120/2007, reclamantul P.O.E. a chemat în judecată pe pârâţii B.L. şi Primăria Municipiului Târgovişte, pentru ca în contradictoriu cu aceştia să se constate nulitatea absolută a contractului de cesiune de drept de autor autentificat din 14 iulie 2005, la B.N.P. I.C.I., pentru cauză ilicită şi, pe cale de consecinţă, să se constate şi nulitatea contractului subsecvent din 15 iulie 2004, potrivit principiului accesorium sequitur principalem; obligarea pârâtului la plata sumei de 273.370.000 ROL, ce reprezintă cota de 1/3 din dreptul de autor achitat de Primăria Târgovişte pentru ansamblul monumental „C.B. şi fiii" şi care a fost ridicat nejustificat de pârât; obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a participat la concursul organizat de Primăria Municipiului Târgovişte pentru realizarea ansamblului monumental „C.B. şi fiii" în asociere cu pârâtul, întrucât acesta din urmă avea calitatea de membru al U.A.P., calitate cerută drept condiţie de participare la concurs. Asocierea era fictivă, s-a realizat numai formal. Lucrarea a fost realizată în exclusivitate de reclamant.
De la început pârâtul a demonstrat rea-credinţă, întrucât pe dosarul de concurs nu era menţionată asocierea celor doi ci era menţionat numai numele lui B.L. Reclamantul a aflat mai târziu acest aspect şi l-a comunicat primăriei care i-a sugerat încheierea unui contract prin care să se stabilească dreptul de autor pentru a beneficia astfel şi de drepturile băneşti ce se cuveneau câştigătorului. B.L. nu a avut nici o contribuţie la realizarea lucrării.
Reclamantul susţine că a fost şantajat, prin manopere dolosive, să renunţe la cota parte din drepturile de autor şi de asemenea, să încheie contract pentru execuţia lucrări cu firma fratelui pârâtului, I.B., respect SC B. SRL, în condiţiile în care reclamantul a executat în exclusivitate lucrarea, iar la SC B. SRL apărea drept muncitor necalificat, fiind salarizat ca atare.
Tribunalul Dâmboviţa, prin sentinţa civilă nr. 1471 din 27 decembrie 2007, a admis acţiunea; a constatat nulitatea absolută a contractului din 14 iulie 2005 şi a contractului din 15 iulie 2004, încheiat între Primăria Municipiului Târgovişte, B.L. şi P.E.O.M.; a constatat că reclamantul este autorul exclusiv al monumentului „C.B. şi fiii"; a obligat pe pârât la plata sumei de 273.370.000 ROL, ce reprezintă dreptul patrimonial de autor, precum şi la 767 RON cheltuieli de judecată, reţinând că reclamantul P.E. a participat la un concurs organizat de Primăria Târgovişte pentru realizarea unui ansamblu monumental cu tema „C.B. şi fiii".
Cauza ilicită a contractului dintre B.L. şi P.E., a constat în faptul că B.L. a acceptat să primească cotă parte din dreptul de autor şi pe cale de consecinţă să se învestească drept coautor al lucrării, pentru o lucrare la care nu are nicio contribuţie în calitate de autor.
B.L. nu a făcut decât un comision, pentru un coleg de breaslă, acceptând înscrierea la concurs ca membru al colectivului său. Cum în contractul încheiat cu primărie pentru drepturile de autor, apărea doar B.L., O.P. nu avea o altă cale pentru a se impune ca adevărat autor al lucrării, şi pe cale de consecinţă beneficiar al drepturilor patrimoniale, decât încheierea unui contract cu L.B., prin care să i se confirme această calitate.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, învestită cu soluţionarea apelurilor declarate de pârâţi, prin Decizia nr. 17 din 28 ianuarie 2010, a respins căile de atac, pentru considerentele ce urmează:
Cu privire la apelul pârâtei Primăria Municipiului Târgovişte instanţa a reţinut că acesta este nefondat, criticile invocate fiind neîntemeiate.
Astfel, este nefondat motivul de apel potrivit căruia instanţa de fond a constatat în mod superficial că intimatul-reclamant este autorul exclusiv al operei în litigiu, deoarece toate probele administrate au condus la această concluzie, iar pârâtul B.L. cu probele administrate nu au reuşit să facă o dovadă contrară.
Probele administrate, ca şi recunoaşterea pârâtului la interogatoriu, nu au arătat că intimatul-reclamant este autorul exclusiv al operei de sculptură.
De altfel, prin chiar contractul încheiat între părţi, pârâtul B.L. a recunoscut că intimatul-reclamant este autorul proiectului câştigător al concursului organizat de către apelanta-pârâtă Primăria Municipiului Târgovişte, chiar după ce la data de 24 iunie 2004 negociase cu Primăria Municipiului Târgovişte valoarea dreptului de autor pentru opera respectivă, asumându-şi calitatea de autor şi executant al lucrării.
Chiar contractul încheiat de Primăria Municipiului Târgovişte cu apelantul-pârât cuprinde menţiuni nelegale cu privire la calitatea de autor a acestuia al operei în litigiu, precum şi dreptul de a primi 1/3 din valoarea dreptului de autor, deoarece acesta a avut la bază o tranzacţie ilicită.
De menţionat este faptul că primăria nu a făcut nici o cerere prin care să nu fie de acord cu lucrarea intimatului-reclamant, ea având posibilitatea să renunţe la lucrarea câştigătoare ca nefiind respectată condiţia de participare la concurs.
Intimatul-reclamant a fost nevoit să apeleze la colectivul condus de pârâtul B.L., ceea ce a dus la concluzia că calitatea de membru U.A.P. a fost formală şi nesemnificativă pentru primărie.
Nefondată este şi critica prin care se arată că în mod greşit pârâtul B.L. a fost obligat la restituirea sumei de 273.373.000 ROL către reclamant, deoarece constatându-se că acesta este autorul exclusiv al operei în litigiu, este îndreptăţit să primească întreaga sumă reprezentând valoric dreptul de autor al lucrării.
De altfel, pârâtul B.L. nu a formulat la dosarul de fond nici o cerere pentru drepturi băneşti distincte de drepturi de autor şi care i s-ar fi cuvenit pentru demersurile făcute pentru promovarea lucrării reclamantului, astfel că în mod corect a fost obligat la restituirea întregii sume primite.
Împotriva deciziei au declarat recurs pârâţii.
Primăria Municipiului Târgovişte, prin criticile întemeiate pe dispoziţiile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., învederează că, reţinând calitatea de autor exclusiv al lucrării ce a format obiectul contractului de achiziţie publică din 15 iulie 2004 a reclamantului P.O.E., instanţa a interpretat greşit situaţia de fapt în condiţiile în care din probatorii a reieşit că acesta este autorul schiţelor câştigătoare, opera fiind astfel o operă comună. Tranzacţia încheiată între reclamant şi B.L. la 14 iulie 2004 stabileşte raporturile dintre părţi, stabilindu-se greşit că validitatea acesteia este afectată de o cauză ilicită.
Instanţa a reţinut greşit nulitatea absolută a contractului deoarece efectele contractului ar fi trebuit menţinute cu privire la reclamant.
Recurentul invocă buna sa credinţă la încheierea contractului, precum şi faptul că nu a cunoscut lipsa calităţii de membru a U.A.P. a reclamantului.
Pârâtul, prin recursul întemeiat pe dispoziţiile pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., arată că: instanţele au aplicat greşit dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 8/1996; nu a fost analizată corespunzător cauza ilicită; Decizia conţine o serie de inexactităţi în ceea ce priveşte faza de concepere a lucrării, faza de executare excedând acestui dosar; la efectuarea lucrării a pierdut mult timp cu susţinerea schiţei, a machetelor; problema esenţiale este aceea dacă o „persoană neavenită este artist plastic, fără a exista o confirmare".
Intimatul-pârât, deşi legal citat, nu a formulat întâmpinare conform dispoziţiilor art. 308 alin. (2) C. proc. civ.
Înalta Curte, analizând Decizia prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate şi a temeiurilor de drept incidente cauzei, reţine caracterul fondat al recursurilor însă pentru argumentele ce succed.
Reclamantul a participat la concursul organizat de Primăria Municipiului Târgovişte pentru realizarea ansamblului monumental „C.B. şi fiii" în asociere cu pârâtul, întrucât doar acesta din urmă întrunea cerinţa de a fi membru a U.A.P., condiţie impusă de Primăria Municipiului Târgovişte participanţilor.
Prin fraudă, respectiv eludarea uneia dintre condiţiile esenţiale stabilite de organizator – calitatea de membru a U.A.P. - reclamantul devine câştigătorul concursului de idei (soluţii), cum este denumit de Primăria Municipiului Târgovişte, astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat la 16 aprilie 2004.
Frauda săvârşită cu ocazia participării la concursul de soluţii afectează validitatea procesului-verbal din 16 aprilie 2004, ceea ce atrage conform principiului fraus omnia corrumpit, nulitatea actelor încheiate ulterior.
Drepturile recunoscute persoanelor fizice, în speţă, dreptul reclamantului de a obţine drepturile materiale derivate din calitatea sa de autor al ansamblului monumental „C.B. şi fiii" trebuie exercitate cu bună-credinţă, în conformitate cu scopul urmărit de lege la stabilirea lor.
Reclamantul îşi invocă propria turpitudine (culpă) în susţinerea intereselor sale. Cum nimeni nu poate să obţină foloase invocând propria sa incorectitudine şi nici să se apere valorificând un asemenea temei, instanţa superioară de fond a aplicat greşit legea atunci când a admis acţiunea formulată de reclamant.
Drept urmare, apărarea constantă a pârâţilor, ce s-a constituit în motiv de recurs, în sensul nulităţii concursului dat fiind lipsa calităţii esenţiale a reclamantului de membru a U.A.P. este corectă.
Înalta Curte, pentru argumentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ. va modifica în tot Decizia, în sensul admiterii apelurilor. Drept consecinţă, sentinţa va fi schimbată în tot în sensul respingerii acţiunii ca nefondate.
Dat fiind poziţia de parte câştigătoare în proces a intimatului B.L., reclamantul va fi obligat către acesta la 20 RON cheltuieli de judecată efectuate în recurs şi la 2.350 RON cheltuieli de judecată efectuate în fazele procesuale anterioare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâţii B.L. şi Primăria Municipiului Târgovişte împotriva deciziei nr. 17 din 28 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Modifică Decizia, în sensul că admite apelurile formulate de pârâţi împotriva sentinţei nr. 1471 din 27 decembrie 2007 a Tribunalului Dâmboviţa, secţia civilă.
Schimbă în tot sentinţa, în sensul că respinge acţiunea ca nefondată.
Obligă intimatul-reclamant P.O.E. la plata sumei de 20 RON cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs, către recurentul-pârât B.L.
Obligă intimatul-reclamant P.O.E. la plata sumei de 2.350 RON cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în fazele procesuale anterioare, către recurentul-pârât B.L.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3818/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3810/2011. Civil. Marcă. Recurs → |
|---|
