ICCJ. Decizia nr. 3818/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3818/2011
Dosar nr. 1400/119/2009
Şedinţa publică din 10 mai 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Reclamantul H.I.A. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiilor din 16 septembrie 2003 şi din 19 ianuarie 2007 emise de Primarul Oraşului Covasna.
Prin sentinţa civilă nr. 936 din 13 septembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Covasna a fost respinsă contestaţia, ca fiind tardiv formulată, soluţie confirmată prin Decizia nr. 2/Ap din 10 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a pronunţat Decizia nr. 6252 din 24 octombrie 2008, prin care a fost admis recursul declarat de reclamant, a fost casată Decizia Curţii de Apel, a fost admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei Tribunalului, care a fost desfiinţată şi a fost trimisă cauza, spre rejudecare, aceluiaşi Tribunal.
Rejudecând cauza, Tribunalul Covasna a pronunţat sentinţa civilă nr. 162 din 24 februarie 2010, prin care a fost respinsă acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că potrivit deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a rămas, învestită doar cu soluţionarea pe fond a contestaţiei formulată împotriva dispoziţiei din 19 ianuarie 2007 emisă de Primar, prin care a fost respinsă, ca tardivă cererea din 26 septembrie 2005 şi că notificarea putea fi formulată, numai până la data de 14 februarie 2002, conform art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Apelul declarat de contestator împotriva sentinţei Tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 83/AP din 25 iunie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 6, 7 şi 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că instanţele au omis a se pronunţa cu privire la capătul de cerere vizând nulitatea dispoziţiei din anul 2003 emisă de pârât şi că nu i s-a permis să completeze materialul probator.
Raportat la aceste critici, recursul nu poate fi încadrat decât în prevederile art. 304 pct. 6C. proc. civ., iar nu şi în pct. 7 şi 9.
Recursul este nefondat.
Prin Decizia nr. 6252 din 24 octombrie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,secţia civilă şi de proprietate intelectuală, s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că împotriva dispoziţiei din anul 2003 a fost formulată contestaţie, ce a format obiectul Dosarului nr. 2183/2003 al Tribunalului Covasna, în care a fost constatată perimarea contestaţiei şi că în privinţa acestei dispoziţii a fost formulată o nouă contestaţie la data de 1 martie 2007, după expirarea termenului de 30 de zile prevăzut în art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Totodată s-a reţinut în privinţa dispoziţiei din anul 2007 că în mod greşit s-a apreciat că este tardivă contestaţia şi că recursul reclamantului este întemeiat numai cu privire la modul de calcul al termenului de contestare al acestei dispoziţii.
Aşa fiind, se constată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a soluţionat irevocabil contestaţia formulată împotriva dispoziţiei din anul 2003 şi a trimis cauza, spre rejudecare aceluiaşi tribunal, doar în privinţa dispoziţiei din anul 2007, iar Tribunalul a rejudecat cauza în limitele învestirii sale, soluţie corect confirmată de instanţa de apel.
În atare situaţie este nefondată critica vizând omisiunea instanţelor de a se pronunţa cu privire la dispoziţia din anul 2003.
Motivul de recurs privitor la necompletarea materialului probator vizează netemeinicia deciziei atacate şi nu este menţionat printre motivele de casare şi de modificare prevăzute în art. 304 C. proc. civ.
În consecinţă, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul H.I.A. împotriva deciziei nr. 83/AP din 25 iunie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 10 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3817/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3811/2011. Civil. Drept de autor şi drepturi... → |
|---|
