ICCJ. Decizia nr. 3817/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3817/2011
Dosar nr. 23844/3/2008
Şedinţa publică din 10 mai 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 498 din 8 aprilie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta J.H., vizând restituirea în natură a imobilului din Bucureşti, Intrarea V., sector 2, compus din construcţie şi teren în suprafaţă de 302,5 m.p., cu motivarea că notificatoarea nu-şi justifică, calitatea procesuală activă de a fi beneficiara uneia din măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, imobilul fiind preluat de stat, în baza Decretului nr. 111/1951 de la M.R., faţă de care cea în cauză nu a dovedit nici o legătură de rudenie.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie care, prin Decizia nr. 645/A din 2 decembrie 2009, a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Reclamanta H.J. a atacat cu recurs Decizia dată în apel, invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Susţinerea de fapte şi afirmaţii din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de vedere juridic, în aşa fel încât să se poată reţine, cel puţin din oficiu, o critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în limita cărora să se poată exercita controlul judiciar în recurs.
Recursul este nul.
Cauza recursului constă în nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii ce se atacă pe această cale, care trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Aşadar, simpla nemulţumire a părţii de hotărârea pronunţată nu este suficientă, după cum nu este suficientă nici afirmaţia generală că hotărârea atacată este nelegală sau netemeinică, recurentul fiind obligat să îşi sprijine recursul pe cel puţin unul din motivele prevăzute limitativ de lege.
Potrivit art. 3021 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Motivele de recurs sunt arătate limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din acelaşi Cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (1), care se referă la motivele de ordine publică.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la soluţia pronunţată şi la motivul de recurs invocat.
De asemenea, Înalta Curte nu a constatat nici existenţa unor alte motive pe care, din oficiu să le poată pune în discuţia părţilor şi asupra cărora să delibereze.
Cum susţinerile recurentei nu fac posibilă încadrarea în temeiul de recurs invocat şi nici în alte temeiuri din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recursul declarat de aceasta urmează a se constata ca fiind nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamanta H.J. împotriva deciziei nr. 645/A din 02 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 10 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3813/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3818/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
