ICCJ. Decizia nr. 3887/2011. Civil. Acţiune în anularea hotărârilor arbitrale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3887/2011
Dosar nr. 535/44/2011
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2011
Prin sentinţa arbitrală nr. 70 din 11 martie 2011 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Galaţi în dosarul nr. 70/2010 s-a respins excepţia necompentenţei materiale a instanţei arbitrale, precum şi aceea de nulitate a contractelor de expediţie nr. 42 şi 44 /2010 şi s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC T.S.T.E. SRL împotriva pârâtei SC A.I. SRL .
În consecinţă, pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantei suma totală de 133.810,16 lei, din care 15.205,70 lei cu titlu de tarif pentru expediţie mărfuri şi suma de 118.604 lei penalităţi de întârziere pentru perioada 12 iulie 2010 – 5 octombrie 2010. Totodată, pârâta a fost obligată la plata sumei de 13.641,24 lei cheltuieli de arbitrare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa arbitrală a reţinut că raportul contractual pe care reclamanta îşi întemeiază pretenţiile îmbracă caracteristicile unui contract încheiat între absenţi. Astfel, pârâta a lansat oferta de a contracta , iar reclamanta a acceptat-o , prin confirmările-comandă de transport nr. 42 din 2 iulie 2010 şi nr. 44 din 5 iulie 2010, confirmări însuşite prin ştampilă şi semnătură, fără vreo obiecţie de către pârâtă, contractul considerându-se încheiat la momentul recepţiei confirmării comenzii făcută de către ofertant , în speţă pârâta.
Mai mult, s-a reţinut că din probe rezultă că transporturile au fost efectuate în termenii agreaţi prin contract, au fost decontate de reclamantă către transportatori, fără însă ca aceasta să primească de la pârâtă contravaloarea lor, plus comisionul ce i se datora conform contractului şi fără ca pârâta să formuleze pe fond apărări pertinente care s-o exonereze de răspundere. Or, obiecţiuni privind suma, cuantumul şi modul de calcul al penalităţilor.
Împotriva acestei sentinţe SC A.I. SRL, pârâtă în arbitraj, a formulat acţiune în anularea hotărârii arbitrale, în temeiul art. 364 alin. (1) lit. a), b) şi i) C. proc. civ., prin care arată că a contestat de la început clauza compromisorie inserată în contractele nr. 42 şi 44/2010, pe motivul că aceasta nu a fost confirmată printr-un acord de voinţă a reprezentantului său legal sau a persoanei desemnate să o reprezinte în raporturile cu SC T.S.T.E. SRL şi că tribunalul arbitral nu a analizat această susţinere.
Prin decizia nr. 8 din 27 mai 2011 a Curţii de Apel Galaţi a fost respinsă ca nefondată acţiunea în anularea hotărârii arbitrale, reclamanta SC A.I. SRL fiind obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4960 lei.
În considerentele deciziei, instanţa a reţinut asumarea de către reclamanta SC A.I. SRL a clauzei compromisorii privind supunerea litigiului arbitrajului prin aceea că, atât în ,,comenzi”, cât şi în ,,confirmări”, aceeaşi persoană - V.N. a semnat pentru reclamantă , fapt dedus din compararea semnăturilor de pe aceste înscrisuri, aceeaşi persoană fiind desemnată ca mandatar de însăşi reclamantă, în acţiunea arbitrală.
În ceea ce priveşte împrejurarea că litigiul a fost soluţionat de către un arbitru unic, s-a constatat că , în situaţia în care reclamanta nu şi-a desemnat un arbitru, conform regulilor arbitrale litigiul se soluţionează de către arbitrul propus de pârâtă.
S-a mai reţinut că împotriva arbitrului reclamanta a formulat cerere de recuzare, anulată ca netimbrată, fără ca , prin acţiunea în anulare reclamanta să indice motive de imparţialitate sau de recuzare a arbitrului, limitându-se să arate că soluţia nefavorabilă are această cauză.
Împotriva deciziei pronunţate în acţiunea în anularea hotărârii arbitrale reclamanta SC A.I. SRL a declarat recurs, în motivarea căreia se arată următoarele:
Conform art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta susţine că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Concret, recurenta susţine că motivarea soluţiei de respingere a acţiunii arbitrale, prin reţinerea împrejurării că ambele înscrisuri care cuprind clauza compromisorie ar fi semnate de aceeaşi persoană este în contradicţie cu specimenele de semnătură depuse ca şi scripte de comparaţie la dosar .
Criticile vizează şi aprecierile cu privire la elemente care nu ţin de susţinerea admisibilităţii acţiunii în anularea hotărârii arbitrale, respectiv judecata în complet de arbitru unic, imparţialitatea acestuia etc., în condiţiile în care recurenta susţine că a învederat aceste aspecte doar ca şi circumstanţe ale judecăţii arbitrale şi nu ca motive care să fie circumscrise celor limitativ prevăzute la art. 364 C. proc. civ.
În consecinţă, recurenta susţine că, fiind în eroare în aprecierea cererii deduse judecăţii, curtea de apel nu răspunde, practic, motivelor invocate de reclamantă cu privire la viabilitatea clauzei compromisorii.
Totodată, recurenta susţine încălcarea prevederilor art. 3431 alin. (2) C. proc. civ., prin teza conform căreia necontestarea raportului juridic primar conduce, implicit, şi la confirmarea clauzei compromisorii.
Astfel, se susţine că, clauza compromisorie, ca şi raport juridic independent de actul primar, nu este confirmată prin acordul de voinţă, valabil exprimat al reclamantei. În ofertele de contract emise de reclamantă a fost indicată persoana mandatată de administratorul SC A.I. SRL să gestioneze raporturile contractuale cu SC T.S.T.E. SRL, respectiv V.N. însă acceptările (confirmări comandă-transport nr. 42 şi 44) care cuprind şi clauza compromisorie contestată, se adresează SC A.I. SRL prin reprezentant ,,d-na E.” care, nu angajează răspunderea contractuală a acesteia, fiind încălcate astfel, în opinie recurentei, şi dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, precum şi cele ale art. 70, art. 71 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.
Or, încheierea de acte juridice de către persoane care nu fac parte din organele de conducere ale societăţii se sancţionează cu nulitatea actului încheiat cu nesocotirea unor condiţii de fond ale validităţii actului juridic civil, consimţământul şi capacitatea.
Nulitatea fiind relativă, poate fi acoperită prin confirmare, operaţiune care, potrivit recurentei, nu a avut loc.
Intimata nu a formulat întâmpinare la recurs însă, prin scriptul intitulat ,,note de concluzii” depuse la (filele 49,50) a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate se vor reţine următoarele:
Art. 304 pct. 7 C. proc. civ. consacră ipoteze diferite ale aceluiaşi motiv de recurs – nemotivarea hotărârii, când hotărârea ar putea fi modificată, dacă: există contradicţie între considerente şi dispozitiv, în sensul că dintr-o parte a hotărârii rezultă că acţiunea este întemeiată, iar din altă parte, că nu este întemeiată, astfel că nu se poate şti ce anume a decis instanţa; există contradicţie între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acţiunii, iar din altele faptul că este întemeiată; lipseşte motivarea soluţiei sau aceasta este superficială ori cuprinde considerente care nu au legătură cu pricina; instanţa de control judiciar copiază considerentele hotărârii atacate, fără să răspundă motivelor de critică.
Se va reţine că instanţa este obligată să motiveze soluţia dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă tuturor argumentelor invocate de părţi în susţinerea acestora.
Din verificarea considerentelor deciziei criticate reiese că instanţa a argumentat – cu trimitere la mijloacele de probă administrate, motivele care i-au format convingerea, răspunzându-se criticilor invocate de reclamantă în acţiunea în anularea hotărârii arbitrale, ceea ce a permis concluzia că hotărârea este motivată.
În concret, din considerente rezultă cu claritate motivele pentru care instanţa a acceptat valabilitatea clauzei compromisorii , din compararea celor două înscrisuri , respectiv a ofertei-comandă şi a confirmării acesteia, în privinţa semnăturilor persoanei care a angajat societatea reclamantă, ajungându-se la concluzia că ambele aparţin persoanei mandatate de reclamantă să o reprezinte în raporturile contractuale cu pârâta.
Prevalându-se însă de acest motiv de recurs, prevăzut la punctul 7 al art. 304 C. proc. civ., care nu este fondat potrivit celor mai sus reţinute, recurenta aduce în discuţie chestiuni de fapt şi care ţin de probaţiunea administrată în fazele anterioare, de modalitatea de administrare şi interpretare a acesteia, fapt care excede prezentului recurs, în care se pot aduce în discuţie doar aspectele vizând legalitatea, nu şi temeinicia hotărârii criticate.
Asemenea chestiuni de fapt invocate de recurentă în cadrul acestui motiv de recurs se referă la concluziile la care instanţa a ajuns în urma verificării de scripte şi care sunt contestate de reclamanta-recurentă, cu referire la specimenele de semnătură care, în opinia sa trebuiau avute în vedere.
Recurenta a invocat în drept şi motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 8 C. proc. civ., cu privire la care se va reţine că nu există critici concrete care să poată fi încadrate acestuia.
De asemenea, prin prisma motivului de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii se va reţine că nici acesta nu este fondat.
Astfel, este real că, potrivit art. 3431 alin. (2) C. proc. civ. ,,validitatea clauzei compromisorii este independentă de valabilitatea contractului în care a fost înscrisă”, însă problema de nelegalitate care interesează prezentul recurs şi invocată de recurentă este aceea a valabilităţii clauzei compromisorii din perspectiva persoanei care are dreptul să angajeze răspunderea contractuală a reclamantei SC A.I. SRL.
În speţă, atât oferta de a contracta emisă de SC A.I. SRL, cât şi confirmarea acesteia din partea SC T.S.T.E. SRL şi care conţine inclusiv clauza compromisorie au fost semnate din partea recurentei, stabilindu-se în fazele procesuale anterioare, în baza probaţiunii administrată, că ambele semnături aparţin aceleiaşi persoane, respectiv V.N., desemnată de reclamantă să o reprezinte în raporturile contractuale cu pârâta.
Prin urmare, sub aspectul motivului de recurs prevăzut la pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. interesează faptul că a existat o clauză compromisorie acceptată de părţi. Discuţiile cu privire la neconcordanţa dintre semnătura aplicată pe confirmarea comenzii şi specimenul de semnătură al persoanei la care face referire acest act nu se încadrează la critici care privesc nelegalitatea deciziei ci, aşa cum s-a reţinut şi la analizarea primului motiv de recurs vizează situaţii de fapt , legate de administrarea şi interpretarea probelor, care nu pot face obiect al prezentului recurs.
Din această perspectivă, nu pot fi reţinute criticile vizând încălcarea prevederilor art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, art. 70, art. 71 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 şi art. 948 C. civ.
În consecinţă, nefiind fondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul reclamantei va fi respins, iar potrivit art. 274 C. proc. civ., recurenta avea obligaţia să-i plătească intimatei suma de 5.000 lei cheltuieli de judecate ocazionate cu plata onorariului avocaţial, conform chitanţei nr. 39 din 25 noiembrie 2011 de la fila 47 din dosarul de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat reclamanta SC A.I. SRL NĂVODARI împotriva deciziei nr. 8 din 27 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Obligă recurenta SC A.I. SRL NĂVODARI să-i plătească intimatei SC T.S.T.E. SRL GALAŢI la plata sumei de 5.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3847/2011. Civil. Acţiune în anulare a... | ICCJ. Decizia nr. 3885/2011. Civil. Nulitate act juridic. Recurs → |
|---|
