ICCJ. Decizia nr. 3883/2011. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3883/2011
Dosar nr. 4659/114/2010
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 816 din 4 martie 2011 pronunţată în dosarul nr. 4659/114/2010 al Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, s-a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta SC S.S.P.I. SA Atena împotriva pârâtei SC S.F.P. SA Buzău.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut în esenţă că reclamanta în calitate de acţionar minoritar care deţine 40% din capitalul social al pârâtei a solicitat obligarea acesteia la convocarea adunării generale ordinare a acţionarilor în scopul obligării la efectuarea unui audit al societăţii precum şi la efectuarea şi prezentarea raportului de gestiune al administratorilor.
Invocând prevederile art. 969, art. 1073, art. 1075 C. civ. raportat la art. 111, art. 117, art. 119, art. 136 şi art. 137 din Legea nr. 31/1990, reclamanta a arătat că motivul iniţierii demersului său judiciar a fost determinat de refuzul de cooperare al acţionarului majoritar în privinţa luării deciziilor vizând funcţionarea societăţii, situaţie grefată şi pe o totală lipsă de transparenţă decizională.
În acest context, tribunalul a arătat că raporturile dintre acţionari sunt guvernate de prevederile actului constitutiv actualizat la data de 20 octombrie 2008, şi dispoziţiile Legii nr. 31/1990, motiv pentru care cele două capete de cerere au fost analizate în raport de aceste prevederi şi nu în considerarea celor stipulate în Contractul Privat din 2 octombrie 2006 şi Memorandumul din 13 martie 2006, întrucât actul constitutiv al pârâtei, semnat şi de reclamantă, a fost actualizat ulterior încheierii înscrisurilor menţionate, astfel încât se prezumă că reprezintă voinţa reală a tuturor acţionarilor, la momentul redactării actului.
Potrivit art. 13.2.1 din actul constitutiv s-a convenit că adunarea generală ordinară se întruneşte cel puţin o dată pe an, în termen de 4 luni de la sfârşitul exerciţiului financiar, dar înainte de depunerea bilanţului contabil anual la administraţia financiară, dar reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la convocarea adunării generale anterior termenelor prevăzute de actul constitutiv şi ale Legii nr. 31/1990. În plus, la data de 29 decembrie 2010 a avut loc Adunarea Generală a Acţionarilor prin care pârâta a decis alegerea noului consiliu de administraţie şi numirea auditorilor financiari.
Capătul de cerere privind obligarea pârâtei la efectuarea şi prezentarea raportului de gestiune al administratorului, a fost respins cu motivarea că reclamanta nu a precizat operaţiunile de gestiune ce urmează a fi controlate şi nu stabilit perioada de timp care trebuie analizată de expert.
Apelul declarat de reclamanta SC S.S.P.I. SA Atena a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 59 din 2 iunie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
În argumentarea soluţiei pronunţate, instanţa de apel a reţinut, în plus faţă de considerentele avute în vedere de tribunal, că reclamanta nu a depus la dosar cererea adresată organelor competente pentru convocarea adunării generale, cu ordinea de zi considerată necesar a fi dezbătută şi nici dovada primirii de către pârâtă a acestei cereri anterior sesizării instanţei de judecată , astfel încât nu este îndeplinită condiţia cerută de art. 119 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 pentru a se putea obţine autorizarea instanţei în acest sens.
Referitor la motivul de apel privind convocarea adunării generale a acţionarilor ulterior încheierii exerciţiului financiar, instanţa a arătat că aceasta reprezintă o critică nouă ce nu poate fi analizată în raport de prevederile art. 294 C. proc. civ., situaţia fiind identică şi în privinţa criticilor aduse hotărârii adunării generale a acţionarilor din 29 decembrie 2010, a cărei legalitate se poate verifica doar în cadrul procedurii reglementate de art. 312 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC S.S.P.I. SA Atena criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor, după reluarea stării de fapt, recurenta invocă faptul că prin decizia recurată instanţa de apel a analizat doar prevederile art. 136 din Legea nr. 31/1990 şi a ignorat faptul că potrivit art. 14.8 din actul constitutiv, pârâta avea obligaţia să convoace - la cererea acţionarilor reprezentând cel puţin 5% din capitalul social - adunarea generală care urma să fie ţinută în termen de 1 lună de la data solicitării. Această cerinţă a fost îndeplinită prin convocarea realizată în cuprinsul căreia s-a menţionat şi ordinea de zi, astfel încât au fost încălcate şi prevederile art. 119 din Legea nr. 31/1990.
De altfel, dispoziţiile legale menţionate au fost însă greşit aplicate, apreciindu-se că era obligatorie indicarea operaţiunilor financiare ce urmau a fi verificate, în condiţiile în care pârâta persistă în refuzul de a-i permite realizarea unui audit financiar al societăţii pentru că doar în urma efectuării acestui demers ar fi posibilă precizarea operaţiunilor ce urmau a fi analizate, deşi art. 136 din lege reglementează tocmai posibilitatea acţionarilor minoritari de a-şi exercita controlul asupra activităţii de gestiune sau administrare a societăţii.
De asemenea, instanţa de apel a apreciat eronat că prin criticile formulate s-au depăşit limitele investirii sale în conformitate cu art. 294 C. proc. civ. în condiţiile în care nu rezultă din considerentele deciziei în ce anume constă schimbarea calităţii părţilor, a cauzei sau a obiectului cererii.
Analizând recursul prin prisma criticilor formulate şi temeiurilor de drept anterior menţionate, Înalta Curte constată că este nefondat.
Astfel, în conformitate cu art. 119 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, consiliul de administraţie, respectiv directoratul, convoacă de îndată adunarea generală, la cererea acţionarilor reprezentând cel puţin 5% din capitalul social sau o cotă mai mică, dacă în actul constitutiv se prevede astfel şi dacă cererea cuprinde dispoziţii ce intră în atribuţiile adunării.
În ipoteza în care, organele de gestiune competente nu vor lua măsurile impuse de lege pentru a da curs cererii acţionarilor solicitanţi, la cererea acestora, tribunalul de la sediul societăţii, va putea autoriza convocarea adunării generale de către acţionarii care au formulat cererea, după cum rezultă din alin.3 al aceluiaşi articol.
Prin urmare, autorizarea convocării adunării generale de către instanţa de judecată este posibilă doar în situaţia în care consiliul de administraţie, respectiv directoratul refuză, deşi i s-a solicitat să procedeze în acest sens.
Din această perspectivă, instanţa de apel a reţinut justificat că în absenţa unei cereri adresată de reclamantă organelor competente, în conformitate cu art. 119 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, nu este îndeplinită condiţia cerută de acest text legal pentru a se obţine autorizarea instanţei potrivit art. 119 alin. (3) din lege.
Critica referitoare la omisiunea instanţei de apel de a argumenta aplicarea art. 294 C. proc. civ., este nefondată, întrucât s-a precizat prin decizia recurată că în raport de conţinutul normei legale invocate, nu este posibilă examinarea, direct în apel a motivelor, care nu au format obiectul analizei primei instanţe, pentru că în acest mod s-ar depăşi cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată, ceea ce contravine prevederilor legale menţionate. În alţi termeni, rezultă fără echivoc faptul că aceste elemente au fost avute în vedere şi nu împrejurarea că s-ar fi schimbat calitatea părţilor.
În egală măsură şi prevederile art. 136 din actul normativ anterior menţionat au fost corect aplicate în sensul că pentru încuviinţarea cererii era necesară identificarea operaţiunilor ce urmau să facă obiectul analizei experţilor, concluzie ce rezultă din conţinutul textului legal potrivit căruia experţii desemnaţi analizează anumite operaţiuni din gestiunea societăţii, ceea ce evidenţiază faptul că acestea trebuie precizate de către autorii cererii, condiţie neîndeplinită însă în speţă.
Prin urmare, recursul este nefondat şi va fi respins în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC S.S.P.I. SA ATENA împotriva deciziei nr. 59 din 2 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3885/2011. Civil. Nulitate act juridic. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3881/2011. Civil. Actiune în daune... → |
|---|
