ICCJ. Decizia nr. 3917/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3917/2011
Dosar nr. 6044/62/2009
Şedinţa publică din 12 mai 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 29/2010 a Tribunalului Braşov, a fost respinsă contestaţia formulată de contestatorul C.H.F.K., în contradictoriu cu intimata SC R. SRL Braşov.
A admis cererea de intervenţie accesorie formulată în interesul intimatei de către intervenienta K.E., domiciliată în Braşov.
A obligat contestatorul să plătească intimatei suma de 1.190 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A respins cererea intervenientei K.E. de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarele:
Prin notificarea înregistrată sub nr. 225 din 23 iulie 2001 la B.E.J. A.R.L., notificatorul H.F.K.C. s-a adresat Primăriei Municipiului Braşov, solicitând restituirea în natură a imobilului situat în Braşov, iar în subsidiar, dacă restituirea în natură nu este posibilă, acordarea de despăgubiri băneşti, cu motivarea că acest imobil a constituit proprietatea tatălui său, C.R.V., şi a unchiului său E.C., notificatorul fiind unicul moştenitor al acestora.
În cuprinsul cererii s-a mai arătat că familia notificatorului a fost deposedată de proprietăţile sale şi deportată în afara României, iar valoarea imobilului a fost estimată la suma de 100.000 dolari S.U.A.
În executarea dispoziţiilor acestei sentinţe, intimata a emis Decizia nr. 769 din 18 iunie 2009 (filele 6-10 din dosar), prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului situat în Braşov, înscris în C.F.1257 Braşov, nr. top. iniţiale 113, 115/2, cu motivarea că, raportat la prevederile art. 18 lit. a teza finală din Legea nr. 10/2001 republicată, nu s-a făcut dovada calităţii de succesor legal al tuturor acţionarilor SC F.C. & F. S.A.R., unul dintre acţionari fiind persoană juridică, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul de lege menţionat.
S-a mai reţinut că, la data de 11 iunie 1948, acţionariatul acestei societăţi era compus din C.E.O. cu 51.410 acţiuni, F.R. cu 28.821 acţiuni, F.B.T. cu 25.000 acţiuni, B.E.C. cu 19.765 acţiuni, B.E., F.F., F.R. şi T.R. cu câte o acţiune fiecare, astfel că, raportat la dispoziţiile legale menţionate, notificatorul este îndreptăţit să primească despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru acţiunile care au aparţinut antecesorilor săi C.E.O., F.R. şi B.E.C., evidenţiate în registrul acţionarilor din data de 11 iunie 1948, după care a făcut dovada calităţii de moştenitor.
S-a reţinut că singura critică adusă de contestator acestei decizii vizează chestiunea nerestituirii în natură a imobilului, celelalte elemente prevăzute de lege pentru dovedirea calităţii de persoană îndreptăţită fiind stabilite de intimată, respectiv calitatea contestatorului de moştenitor după autorii săi menţionaţi mai sus, dreptul de proprietate al fostei societăţi comerciale la data preluării şi includerea imobilului în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001, aspecte necontestate pe care instanţa nu le va cerceta.
Potrivit înscrisului de la fila 309 din dosar, la data de 12 ianuarie 1948, structura acţionariatului se modificase astfel: F.C. & F. S.A.R. cu 165.760 acţiuni, C.E. cu 1.200 acţiuni, B.E. cu 450 acţiuni, F.R. cu 450 acţiuni, M.T. cu 450 acţiuni şi F.F. cu 450 acţiuni.
După cum s-a reţinut şi prin Decizia atacată, contestatorul a făcut dovada calităţii de moştenitor după C.E.O., F.R. şi B.E.C., primul dintre aceştia având şi calitatea de acţionar al F.B.T. SA.
Potrivit prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 republicată, sunt îndreptăţite, în înţelesul acestei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, asociaţi ai persoanei juridice care deţinea imobilele şi alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv.
Art. 4 alin. (2) din lege dispune în sensul că de prevederile acesteia beneficiază şi moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite.
Art. 18 lit. a) din acelaşi act normativ prevede că măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent şi în cazul în care persoana îndreptăţită era asociat la persoana juridică proprietară a imobilelor şi a activelor la data preluării acestora în mod abuziv, cu excepţia cazului în care persoana îndreptăţită era unic asociat sau persoanele îndreptăţite asociate erau membri ai aceleiaşi familii.
Din interpretarea logică a acestor dispoziţii legale rezultă că restituirea în natură a imobilelor care fac obiectul acestui act normativ către persoanele fizice care au calitatea de foşti asociaţi ai persoanei juridice proprietare sau de moştenitori ai acestora poate avea loc numai două ipoteze: persoana îndreptăţită (sau autorul acesteia) avea calitatea de unic asociat al persoanei juridice proprietare sau persoanele îndreptăţite asociate erau membri ai aceleiaşi familii, prin noţiunea de familie, în sensul art. 18 lit. a) din lege înţelegându-se acea entitate compusă din rudele în linie directă fără limită în grad şi rudele colaterale până la gradul al patrulea inclusiv, la care se adaugă soţul sau soţia, conform dispoziţiei finale cuprinsă la pct. 18.1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007.
Conform aceluiaşi text de lege din Normele Metodologice, ipoteza enunţată la lit. a) a art. 18 din lege vizează interdicţia restituirii în natură a imobilelor pentru cazul deţinătorilor de participaţii de capital social la societăţi comerciale (soluţia este justificată deoarece asociaţii sau acţionarii nu aveau decât un drept de creanţă asupra societăţii şi, ca atare, stabilirea corespondenţei cu bunurile acesteia este imposibil de operat). Prevederile lit. a) a art. 18 din lege instituie o derogare de la regula restituirii prin echivalent, în ipoteza în care persoana îndreptăţită era unic asociat la persoana juridică ce deţinea imobile şi alte active în proprietate sau persoanele îndreptăţite asociate la persoana juridică erau membri ai aceleiaşi familii.
În speţă, cererea de restituire în natură a fost respinsă pentru considerentul că acţionarii societăţii comerciale fostă proprietară a imobilului nu erau membri ai aceleiaşi familii, printre aceştia numărându-se şi o persoană juridică, respectiv F.B.T. S.A.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul C.H.F.K., criticându-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că instanţa de fond nu a intrat în detaliu să analizeze toate aspectele pe care legea specială, aşa cum a fost modificată şi completată, le prevede în competenţa instanţei, în situaţia plângerilor formulate. Astfel în soluţionarea notificării, emisă în urma executării sentinţei civile nr. 578/2007 a Tribunalului Braşov, intimata a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în Braşov, motivând că raportat la prevederile art. 18 lit. a) teza finală din Legea 10/2001, nu s-a făcut dovada calităţii de succesor al tuturor acţionarilor SC F.C.& F. SRL, unul dintre acţionari fiind persoană juridică, respectiv F.B.T. şi astfel nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul menţionat, respectiv art. 18 lit. a) din Legea 10/2001. Se mai arată în cuprinsul criticilor din apel, că legea nu prevede în mod expres situaţia în care unul dintre asociaţi este persoană juridică iar dacă legea nu prevede în mod expres instanţa nu poate să dispună altfel. Instanţa de fond nu a sesizat că membrii familiei C. au hotărât ca la SC F.C.& F. SAR să fie asociată şi F.B.T. care practic era compusă tot din aceleaşi persoane iar la F.B.T. să fie asociată şi SC F.C.& F. S.A.R.
Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia nr. 79 din 18 iunie 2010 a respins ca nefondat apelul
În considerente s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 18 din Legea 10/2001, beneficiază de măsuri reparatorii numai în echivalent, atunci când, persoana îndreptăţită era asociat la persoana juridică proprietară a imobilelor şi a activelor la data preluării acestora în mod abuziv, cu excepţia cazului în care persoana îndreptăţită era unic asociat sau persoanele îndreptăţite asociate erau membrii ai aceleiaşi familii.
Imobilul în litigiu a fost proprietatea SC F.C.& F. S.A.R. iar din structura acţionariatului acesteia nu rezultă că era acţionar unic, antecesorul reclamantului, în calitate de asociat unic, aşa cum impun dispoziţiile art. 18 din legea 10/2001.
Din structura acţionariatului SC F.C.& F., făcea parte şi F.B.T., şi chiar dacă reclamantul a făcut dovada faptului că este unicul moştenitor după C.E.O., F.R. şi B.E.C., în cauză nu s-a dovedit că acţionarii societăţii comerciale, fostă proprietară tabulară a imobilului, erau membrii ai aceleiaşi familii, întrucât printre aceştia se afla şi o persoană juridică, F.B.T.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamantul C.H.F.K. invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul critică hotărârea sub următoarele aspecte:
- În soluţionarea cauzei nu s-a pornit de la regula de bază prevăzută de legea specială respectiv art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 unde se arată că de regulă imobilele preluate abuziv se restituie în natură.
- S-au interpretat greşit dispoziţiile art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001. Ipoteza enunţată la lit. a) din lege vizează interdicţia restituirii în natură a imobilelor pentru cazul deţinătorilor de participaţii de capital social la societăţile comerciale, nefiind aplicabilă această ipoteză în speţa dedusă judecăţii.
- Prevederile lit. a) în art. 18 instituie o derogare de la regula restituirii în echivalent, în ipoteza în care persoana îndreptăţită era unic asociat la persoana juridică ce deţinea imobile şi alte active în proprietate sau persoane îndreptăţite asociate la persoana juridică erau membrii ai aceleiaşi familii iar în soluţionarea cauzei nu s-a făcut aplicarea acestei derogări deşi s-a arătat că acţionarii celei de-a doua persoane juridice, respectiv acţionarii F.B.T. sunt toţi antecesorii recurentului.
- Despăgubirile acordate în condiţiile reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 constituie o măsură ineficientă şi prevăzută doar de formă fiind de notorietate că Fondul Proprietatea nu funcţionează în prezent.
- Potrivit art. 1 din Protocolul Adiţional al Convenţiei în patrimoniul reclamantului s-a născut un drept de despăgubiri, iar lipsa despăgubirilor constituie o ingerinţă în dreptul reclamanţilor la respectarea bunurilor lor.
Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs se constată nefondat recursul în considerentele celor ce succed:
Reclamantul, prin demersul judiciar, a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Braşov, dar, cererea a fost respinsă cu motivarea că, raportat la prevederile art. 18 lit. a) teza finală din Legea nr. 10/2001, nu s-a făcut dovada calităţii de succesor legal al tuturor acţionarilor SC F.C. & F. S.A.R., unul dintre acţionari fiind persoană juridică, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul de lege menţionat.
Prin motivele de recurs se aduc critici de nelegalitate soluţiei dispuse, în sensul că nu s-a pornit de la regula de bază prevăzută de legea specială, mai concret s-au încălcat dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 unde se arată că de regulă imobilele preluate abuziv se restituie în natură.
Referitor la această critică, trebuie menţionat că, într-adevăr dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr.10/2001- republicată prevăd în alin. (1) că, de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură.
Dar, textul aplicabil imobilului supus analizei este cel enunţat la art. 18 din Legea nr. 10/2001 - republicată unde se arată că măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent atunci când persoana îndreptăţită era asociat la persoana juridică proprietară a imobilelor şi a activelor la data preluării în mod abuziv, cu excepţia cazului în care persoana îndreptăţită era unic asociat sau persoanele îndreptăţite asociate erau membrii ai aceleiaşi familii.
Cu privire la textul de lege aplicabil imobilului în litigiu, art. 18 din Legea nr. 10/2001, recurentul aduce critici în sensul că, s-au interpretat greşit aceste dispoziţii legale, arătând că ipoteza enunţată la lit. a) din art. 18 din această lege vizează interdicţia restituirii în natură a imobilelor pentru cazul deţinătorilor de participaţii de capital social la societăţile comerciale, nefiind aplicabilă această ipoteză în cazul imobilului supus analizei.
Contrar acestor critici, potrivit art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001, republicată, măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent, dacă persoana îndreptăţită era asociat la persoana juridică proprietară a imobilelor şi a activelor la data preluării acestora în mod abuziv, cu excepţia cazului în care persoana îndreptăţită era unic asociat sau persoanele îndreptăţite asociate erau membri ai aceleiaşi familii.
În aplicarea şi interpretarea acestor prevederi legale, prin pct. 18.1 din HG nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, s-a prevăzut că „ ipoteza enunţată la lit. a) a art. 18 din lege vizează interdicţia restituirii în natură a imobilelor pentru cazul deţinătorilor de participaţiune de capital social al societăţilor comerciale soluţie justificată dat fiind faptul că asociaţii sau acţionarii nu aveau decât un drept de creanţă asupra societăţii şi ca atare, stabilirea corespondenţei cu bunurile acesteia este imposibil de determinat.
Prevederile legale enunţate instituie o derogare de la regula restituirii prin echivalent, numai în ipoteza în care persoana îndreptăţită era unic asociat la persoana juridică deţinătoare a imobilului sau persoanele îndreptăţite asociate la persoana juridică erau membrii aceleiaşi familii.
Prin noţiunea de „familie" în sensul prevederilor legale invocate, potrivit aceleiaşi dispoziţii legale invocate, date în interpretarea şi aplicarea art. 18 lit. a) din lege, se va înţelege acea entitate compusă din rudele în linie directă fără limită în grad şi rudele colaterale până la gradul al patrulea inclusiv, la care se adaugă soţul sau soţia.
Raportând aceste texte de lege speţei supusă analizei se constată că, imobilul în litigiu a fost proprietatea SC F.C. & F. S.A.R., iar din structura acţionariatului acesteia nu rezultă că era acţionar unic, antecesorul reclamantului în calitate de asociat unic aşa cum impun dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Aşadar, s-a concluzionat corect că, din structura acţionariatului SC F.C. & F. S.A.R., făcea parte şi F.B.T. şi chiar dacă reclamantul a făcut dovada faptului că este unicul moştenitor după C.E.O., F.R. şi B.E.C., în cauză nu s-a dovedit că acţionarii societăţii comerciale, fostă proprietară tabulară a imobilului, erau membri ai aceleiaşi familii, întrucât printre aceştia se află şi o persoană juridică, F.B.T.
Drept urmare, dispoziţiile art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001 modificată au fost corect interpretate motiv pentru care susţinerile recurentului vor fi respinse ca nefondate.
Susţine în continuare recurentul că, despăgubirile acordate în condiţiile reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 constituie o măsură ineficientă şi prevăzută doar de formă fiind de notorietate că Fondul Proprietatea nu funcţionează în prezent.
Aceste critici sunt tot nefondate, având în vedere că, în virtutea acestui argument, nu se poate desfiinţat sau înlătura aplicarea unei norme legale din dreptul intern, câtă vreme aceasta se află în vigoare.
Au fost respectate întocmai şi dispoziţiile art.1 din Protocolul Adiţional al Convenţiei, în sensul că reclamantului i s-a recunoscut dreptul de persoană îndreptăţită de a primi despăgubiri pentru imobilul supus analizei în condiţiile reglementate de lege respectiv Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Aşadar, hotărârea este legală şi nefiind incidente dispoziţiile de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C.H.F.K. împotriva deciziei civile nr. 79 Ap din 18 iunie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2011.
← ICCJ. Decizia nr. 3925/2011. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 3913/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
---|