ICCJ. Decizia nr. 4052/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4052/2011
Dosar nr. 34831/3/2005
Şedinţa publică din 13 mai 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 24 octombrie 2005 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III a civilă, contestatorii R.E.N. şi K.Q.Z.E. au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, anularea Deciziei nr. 335 din 22 septembrie 2005 emisa de pârâta RA A.P.P.S. şi obligarea acesteia la soluţionarea notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, în sensul restituirii în natură a apartamentului nr. 1 cu terenul aferent, situat în Bucureşti, sector 1.
Prin sentinţa civilă nr. 1109 din 12 septembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. 38431 /3/2005 s-a admis cererea, s-a anulat Decizia nr. 335 din 22 septembrie 2005 emisă de RA A.P.P.S. şi s-a dispus restituirea în natură către contestatori a apartamentului nr. 1 situat în Bucureşti, sector 1.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanţii au făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite, în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001, respectiv a calităţii de moştenitori de pe urma autorilor lor E.K., K.E., V.A., N.K., potrivit certificatelor de moştenitor nr. 194/1992 eliberat de notariatul de Stat Prahova, nr. 824/1989 eliberat de Notariatul de Stat al sectorului 3 Bucureşti şi nr. 2868/1953 eliberat de Notariatul de Stat Principal al Raionului Tudor Vladimirescu - Regiunea Bucureşti.
Din înscrisurile dosarului s-a constatat că imobilul a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 92/1950 prin naţionalizare de la autorii reclamanţilor în mod abuziv, fiind incidente prevederile art. 221 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 247/2005 potrivit cărora, în absenţa unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau după caz, s-a pus în executare, măsura preluării abuzive, este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar, aşadar reclamanţii au făcut dovada dreptului de proprietate al autorilor reclamanţilor.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel pârâta RA A.P.P.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeiniciei arătând că, la data de 07 mai 2004, RA A.P.P.S. a solicitat Primăriei Municipiului Bucureşti toate înscrisurile depuse de petenţi în susţinerea notificării, solicitare rămasă fără răspuns, astfel că la data emiterii ei, pe baza actelor existente la dosar, Decizia emisă era temeinică şi legală, în mod greşit fiind anulată de către instanţă.
Referitor la dreptul de proprietate asupra imobilului, era necesară o expertiză tehnică de identificare a imobilului, iar sarcina probei aparţinea persoanei îndreptăţite, probă ce urma să fie administrată numai după ce instanţa ar fi considerat încheiată procedura administrativă.
Intimata - contestatoare K.Q.Z.E. a formulat întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea apelului invocând prevederile art. 22 şi art. 23 din Legea nr. 10/2001, modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005, nefiind culpabili contestatorii de faptul că Primăria Municipiului Bucureşti nu a transmis apelantei toate înscrisurile pe care ei le-au depus în dosarul de notificare, nefiind necesară o expertiză de identificare a imobilului, faţă de relaţiile clare de la dosar privind situaţia juridică a imobilului, care nu a suferit modificări în timp, de număr poştal, adresă, configuraţie.
Intimatul - contestator R.E.N. a depus, de asemenea, întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea apelului, în esenţă cu aceleaşi susţineri.
In cursul soluţionării apelului, reclamanţii au depus la dosar înscrisuri - redactate în limba italiană - şi în traducere legalizată din care rezultă decesul numitei K.Q.Z.E. în Italia, la data de 21 ianuarie 2008 - în Fidenza (PR), respectiv o declaraţie autentificată sub nr. 6565 din 08 decembrie 2004 de BNP - Asociaţia M.P. şi S.B.T., dată de S.M., cetăţean român, cu domiciliul în România, care precizează că i-a cunoscut personal pe autorii contestatorilor, iar K.N. este una şi aceeaşi persoană cu K.N.C., moştenit de soţia sa K.Q.Z.E., domiciliată în Italia, ataşându-se şi certificatul de moştenitor nr. 194 din 11 februarie 1992 emis de Notariatul de Stat Câmpina - Judeţul Prahova care atestă calitatea contestatoarei de unică moştenitoare testamentară universală a defunctului soţ, la data de 17 noiembrie 1985.
Prin încheierea de şedinţă din data de 7 aprilie 2008, Curtea de Apel Bucureşti a dispus suspendarea judecării apelului conform art. 243 pct. 1 C. proc. civ., faţă de înscrisurile care atestă decesul reclamantei arătate, până la introducerea în cauză a moştenitorilor acesteia, iar prin încheierea de şedinţă din 23 februarie 2009 s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de apelanta RA A.P.A.P.S. şi s-a menţinut măsura suspendării judecăţii, având în vedere înscrisurile depuse de apelantă la dosarul cauzei, din care rezulta că la BNP „E.G." s-a înregistrat dosarul succesoral nr. 42/2008 cu termen de dezbatere 23 februarie 2009 privind pe defuncta K.Q.Z.E., precum şi susţinerile reprezentantului apelantei, în sensul că va fi o dezbatere complexă, ce va necesita p perioadă de timp mai îndelungată pentru soluţionare
La data de 3 martie 2010 apelanta RA A.P.P.S. a formulat o nouă cerere de repunere pe rol a cauzei, sens în care părţile au fost citate, inclusiv pentru discutarea perimării apelului declarat.
La termenul de judecată din 29 martie 2010, reprezentantul apelantei a pus concluzii pe cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată în sensul menţinerii suspendării, învederând că a obţinut prin diligente proprii, noi relaţii privind succesiunea aflată în soluţionare la notar şi care impune o astfel de soluţie, iar perimarea nu operează, fiind suspendat cursul ei, conform art. 250 pct. 3 C. proc. civ.
S-a depus la dosar, adresa nr. 1317 din 02 decembrie 2009 prin care biroul notarial comunica apelantei deschiderea succesiunii pe numele contestatoarei defuncte nr. 42/2008, în care s-a pronunţat la data de 23 februarie 2009 încheierea de suspendare a dosarului în temeiul art. 78 lit. c) din Legea nr. 36/1995, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul notarial din care rezultă că s-a formulat o acţiune la Tribunalul din Parma nr. 11023 din 16 iunie 2008, cu termen de judecată la 30 iulie 2009, având ca obiect constatarea lipsei de discernământ a defunctei K.Q.Z.E. în perioada cuprinsă între 2001 şi 2005 şi anularea testamentului olograf emis la data de 10 noiembrie 2003, respectiv, o copie a adresei către BNP „E.G." a apelantei nr. 13893 din 25 noiembrie 2009 pentru obţinerea relaţiilor sus-arătate.
Prin Decizia civilă nr. 240/A. din 31 martie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori, a constatat perimat apelul pârâtei, reţinând că relaţiile obţinute de aceasta încă din decembrie 2009, nu au fost valorificate din punct de vedere procedural, în sensul de a fi sesizată instanţa spre a lua act de situaţia derulării succesiunii la biroul notarial, anterior termenului de 1 an, care a expirat la data de 23 martie 2010, iar apărarea privind suspendarea perimării conform art. 250 alin. (3) C. proc. civ. „pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voinţa sa", nu poate fi primită, întrucât cauza de împiedicare se referă la orice act procedural produs în instanţă de către partea interesată, or faptul nesesizării instanţei, cu un astfel de act, în tot timpul scurs de 1 an de la data menţinerii ultimei suspendări din 23 februarie 2009, nu este justificat, în speţă, de vreo împrejurare de forţă majoră.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta RA A.P.P.S., criticând hotărârea instanţei de apel pentru interpretarea şi aplicarea greşită a legii, în sensul că în mod greşit a constatat perimarea cauzei, în condiţiile în care cursul perimării era suspendat, cum, dealtfel, este şi în prezent, întrucât succesiunea defunctei K.Q.Z.E., ce a determinat suspendarea judecăţii, nu a fost nici până la acest moment dezbătută.
Pârâta a mai arătat că deşi a întreprins toate demersurile legale pentru aflarea moştenitorilor părţii decedate, faptul că succesiunea nu a fost dezbătută nu poate fi imputat acesteia.
Recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru argumentele ce se vor arăta:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., incident în cauză, „orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an".
Legiuitorul a reglementat perimarea în cuprinsul art. 248-254 C. proc. civ., conferindu-i natura juridică a unei sancţiuni procedurale pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, fiind totodată şi o „prezumţie de desistare", dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată.
Din conţinutul textului procedural mai sus evocat, rezultă că pentru a opera perimarea trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: instanţa să fi fost învestită cu o cerere care se judecă în primă instanţă sau într-o cale de atac; pricina să fi rămas în nelucrare timp de un an în materie civilă sau 6 luni în materie comercială; lăsarea pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţilor.
Excepţia de perimare este o excepţie peremtorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este o excepţie absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor, dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.
În speţă, apelul RA A.P.P.S. împotriva sentinţei nr. 1109 din 12 septembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III a civilă, a fost declarat la data de 22 noiembrie 2007, judecata cauzei a fost suspendată, la solicitarea intimaţilor-reclamanţi, la data de 7 aprilie 2008, în temeiul dispoziţiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la introducerea în cauză a moştenitorilor intimatei decedate K.Q.Z.E., menţinută măsura suspendării prin încheierea din 23 februarie 2009, pentru nefinalizarea dosarului succesoral, constatat perimat apelul la data de 3 martie 2010 prin Decizia ce face obiectul prezentului recurs.
Dispoziţiile art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. ce au constituit temeiul juridic al suspendării judecăţii cauzei reglementează unul din unul din cazurile de suspendare de drept ale judecăţii, care se va relua prin cererea de redeschidere făcută cu arătarea persoanelor ce urmează a fi introduse în cauză.
Cererea de suspendare a fost determinată de decesul intimatei-reclamante K.Q.Z.E., iar termenul de perimare ar fi început să curgă, potrivit considerentelor conţinute în hotărârea recurată, de la momentul ultimei menţineri a acestei măsuri, respectiv, 23 februarie 2009, instanţa de apel considerându-1 împlinit la 23 martie 2010.
Decesul intimatei-reclamante a survenit la Fidenza, Italia, la data de 20 ianuarie 2008, astfel cum rezultă din certificatul de deces anexat cererii de suspendare a judecăţii, eliberat de Primăria localităţii Fidenza la data de 24 ianuarie 2008.
In urma solicitării formulate de pârâta RA A.P.P.S. prin adresa nr. 588 din 19 ianuarie 2009, Camera Notarilor Publici Bucureşti informează pe această parte că dezbaterea succesorală a defunctei intimate este înregistrată la BNP E.G.
La data de 20 ianuarie 2009, pârâta formulează cerere de repunere pe rol motivată de iminenţa perimării, prilej cu care se depune la dosarul cauzei adresa nr. 54 din 03 februarie 2009 emisă de BNPA G.E., S.N., D.T., F.B., din care rezulta că pe rolul acestui birou notarial se afla înregistrat dosarul succesoral nr. 42/2008, având ca termen de dezbatere 23 februarie 2009, fapt ce a determinat menţinerea suspendării judecăţii cauzei dispusă prin încheierea de şedinţă din 23 februarie 2009, cererea de repunere pe rol fiind respinsă prin aceeaşi încheiere.
La data de 2 martie 2010 pârâta RA A.P.P.S. formulează o nouă cerere de repunere pe rol, cu aceeaşi motivare, depunând, o dată cu aceasta, adresa nr. 1317 din 02 decembrie 2009 din care rezulta că dosarul succesoral mai sus indicat a fost suspendat în temeiul art. 78 lit. c) din Legea nr. 36/1995, la care a ataşat, în copie, încheierea de suspendare din 23 februarie 2009, motivat de împrejurarea că pe rolul Tribunalului Parma se află acţiunea înregistrată sub nr. 11023 din 16 iunie 2008, astfel cum rezultă din actul de citaţie emis de această instanţă purtând apostila de la Haga, tradusă şi legalizată sub nr. 19212 din 29 septembrie 2008 de BNP R.H., cu termen de judecată la 30 iulie 2009, având ca obiect constatarea lipsei de discernământ a intimatei-reclamante defuncte în perioada 2001-2005, cu solicitarea de anulare a testamentului olograf întocmit de aceasta la data de 10 noiembrie 2003 în favoarea numitului S.M.
Faţă de cele arătate, soluţia instanţei de apel privind constatarea perimării este greşită, în cauză subzistând dispoziţiile art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora „judecata pricinilor se suspendă de drept prin moartea uneia din părţi, afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în cauză a moştenitorilor" şi nefiind incidente dispoziţiile art. 248 alin. (1) din acelaşi cod, astfel cum în mod eronat s-a reţinut.
Dosarul succesoral ce a determinat suspendarea judecării cauzei a fost, la rândul său, suspendat, datorită existenţei, pe rolul Tribunalului Parma, a unui litigiu având ca obiect succesiunea intimatei-reclamante defuncte, faţă de care pârâta RAA.P.P.S. nu are nici o calitate, situaţie ce o împiedică pe aceasta să efectueze un act procedural care să sisteze cursul perimării, conform art. 249 C. proc. civ., astfel încât o atare situaţie constituie pentru această parte o „împrejurare mai presus de voinţa sa" în sensul dispoziţiilor art. 250 alin. (3) C. proc. civ.
Suspendarea cursului perimării potrivit textului legal anterior citat a operat de la primul demers al pârâtei în vederea identificării moştenitorilor intimatei-reclamante decedate, respectiv, de la data de 19 ianuarie 2009, data primei adrese efectuate în acest sens către Camera Notarilor Publici Bucureşti, şi nu a fost sistată nici în prezent.
In atare situaţie, măsura procesuală luată de instanţă prin menţinerea măsurii suspendării judecăţii nu are nici o relevanţă în ceea ce priveşte cursul perimării, întrucât a vizat exclusiv constatarea subzistenţei motivelor ce au determinat suspendarea judecării cauzei, iar cursul perimării, aşa cum s-a arătat, fusese deja suspendat începând cu data de 19 ianuarie 2009.
De asemenea, nici cererile de repunere pe rol formulate de pârâtă nu au relevanţă cu privire la perimare, întrucât acestea nu au fost făcute în vederea continuării judecăţii, pentru a fi analizate din perspectiva efectului întreruptiv, ele tinzând la arătarea „riscului perimării" şi la menţinerea suspendării judecăţii.
Intr-un asemenea context, rezultă că nu este îndeplinită una din condiţiile prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. pentru a opera perimarea, respectiv, nu există culpa părţii pentru lăsarea în nelucrare a cauzei, aceasta datorându-se unor cauze exterioare, neimputabile pârâtei RA A.P.P.S.
Prin formularea cererilor de repunere pe rol, care nu au avut scopul şi finalitatea unui act procedural întreruptiv de perimare, cât şi prin demersurile efectuate în vederea obţinerii relaţiilor cu privire la succesiunea intimatei-reclamante decedate, pârâta a dovedit doar că tergiversarea soluţionării cauzei nu-i este imputabilă, lucru ce rezultă şi din calitatea sa procesuală, respectiv, aceea de apelantă.
Prin soluţia adoptată, instanţa de apel a sancţionat practic, partea care depus toate diligentele în soluţionarea cauzei şi căreia nu i se poate reţine nici o culpă care să atragă incidenţa perimării în cauză, ignorând astfel dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
Pe de altă parte, din relaţiile existente la dosar a rezultat că procedura succesorală a intimatei decedate se află în curs de soluţionare, astfel încât temeiul juridic ce a determinat suspendarea cauzei, respectiv, dispoziţiile art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. subzistă, nefiind administrate probatorii din care să rezulte o situaţie de fapt contrară.
Procedura succesorală notarială presupune rezolvarea, pe cale amiabilă a aspectelor privind averea defunctului, calitatea de moştenitori, cotele-părţi din succesiune ce revin fiecăruia, existenţa sau nu a unor renunţători la succesiune, etc.
Momentul în care aspectele relevate anterior sunt dezbătute în procedura judiciară atrage, în mod obligatoriu, sistarea/suspendarea procedurii notariale, de esenţa căreia este rezolvarea pe cale amiabilă a succesiunii, litigiile apărute în această materie fiind de competenţa instanţelor judecătoreşti.
Dispoziţiile art. 78 lit. c) din Legea nr. 36/1995 prevăd că procedura succesorală va fi suspendată dacă „moştenitorii sau alte persoane interesate prezintă dovada că s-au adresat instanţei de judecată pentru stabilirea drepturilor lor".
Existenţa pe rolul Tribunalului Parma a litigiului având ca obiect drepturi succesorale de pe urma intimatei-reclamante împiedică dezbaterea succesorală notarială începută în dosarul nr. 42/2008 la BNPA G.E., S.N., D.T., F.B., lucru care, la rândul său, atrage imposibilitatea continuării judecăţii în temeiul art.243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în cadrul litigiului având ca obiect apelul declarat de pârâta RA A.P.P.S. împotriva sentinţei nr. 1109 din 12 septembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III a civilă.
Concluzie finală este aceea că instanţa de apel în mod greşit a constatat perimat apelul pârâtei RA A.P.P.S., cursul perimării a fost suspendat începând cu data de 19 ianuarie 2009, data primului demers al acestei părţi de a afla moştenitorii intimatei-reclamante decedate, suspendare ce va dura atâta timp cât partea va fi împiedicată de o împrejurare mai presus de voinţa sa(dezbaterea procedurii succesorale, iniţial notarială, ulterior judiciară) să indice persoanele ce vor sta în proces în locul intimatei-reclamante decedate.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va admite recursul, va modifica Decizia recurată, cu consecinţa respingerii excepţiei perimării şi menţinerii măsurii suspendării judecăţii cauzei în baza art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta RA A.P.P.S. împotriva deciziei nr. 240A din 31 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Modifică Decizia recurată, respinge excepţia perimării, respinge cererea de repunere pe rol şi menţine măsura suspendării în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4056/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 402/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
