ICCJ. Decizia nr. 3934/2011. Civil. Acţiune în anulare. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3934/2011
Dosar nr. 4777/1/2011
Şedinţa publică de la 30 noiembrie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe SC U.E.F.M. SA MOTRU au formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 2063 din 26 martie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 5707/95/2009.
Motivând contestaţia, petenta arată că dezlegarea dată de instanţa de recurs este rezultatul unei greşeli materiale în sensul prevăzut de art. 318 C. proc. civ., dat fiind că – în mod eronat – s-a apreciat că instanţa de apel a dat o interpretare greşită normelor conţinute de art. 371 – 391 C. com., raportat la art. 371-391 C. proc. civ., raportat la art. 1532 şi urm. C. civ., art. 2 şi următoarele din O.G. nr. 79/2008 şi art. 110 – 158 din Legea nr. 31/1990 coroborate cu prevederile art. 11 din contractul de mandat.
Se mai susţine că instanţa de recurs a reţinut în mod eronat că întreaga documentaţie depusă în apărare nu a făcut dovada obligaţiilor contractuale care nu au fost îndeplinite în exercitarea mandatului, considerându-se că ar fi insuficientă pentru a stabili culpa reclamantei deşi, chiar comisia de cenzori a SC U.E.F.M. SA a întocmit o listă a indicatorilor de performanţă din care a rezultat fără echivoc culpa reclamantei în îndeplinirea obligaţiilor stabilite prin contractul de mandat.
Aducând în discuţie o serie de acte, concretizate prin înscrisurile de la dosar, bilanţul contabil şi rapoarte comisiei de cenzori, contract nr. 4992 din 7 octombrie 2008 din care se pretinde dovedirea faptului că cheltuielile societăţii nu s-au redus, ci au crescut, contestatoarea concluzionează că revocarea mandatului nu s-a făcut fără o justă cauză şi că despăgubirile acordate sunt fondate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că:
Prin sentinţa nr. 6 din 19 ianuarie 2010, Tribunalul Gorj, secţia comercială, a admis în parte contestaţia formulată de C.I., în contradictoriu cu pârâtele S.N.L.O. SA TG. JIU şi SC U.E.F.M. SA, în sensul că s-a dispus anularea art. 2 din mandatul nr. 1507 din 2 martie 2009 emis de S.N.L.O. SA şi reintegrarea acestuia în funcţie conform contractului de mandatul nr. 1507 din 2 martie 2009 emis de S.N.L.O. SA şi reintegrarea acestuia în funcţie conform contractului de mandat nr. 6048 din 13 octombrie 2008 şi obligaţia la plata drepturilor băneşti cuvenite conform contractului, actualizate la datoria plăţii până a reintegrarea lor în fucnţie.
Apelurile declarate de SC U.E.F.M. SA şi S.N.L.O. SA împotriva sentinţei au fost admise prin decizia nr. 112 din 30 iunie 2010 de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, care a schimbat sentinţa, în sensul că a respins acţiunea reclamantului obligându-l la plata a câte 1783 lei pentru fiecare pârâtă cu titlu de cheltuieli de judecată.
Recursul declarat de reclamantul C.I. împotriva acestei decizii a fost admis ca fondat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 2063 din 26 mai 2011 prin care decizia a fost recurată, iar apelul respins ca nefondat.
În raport de criticile aduse deciziei, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că măsura dispusă de S.N.L.O. SA TG. JIU din funcţia de director al SC V.E.T. MOTRU SA a reclamantului a fost corect anulată de prima instanţă cu motivarea că mandatul comercial nu putea fi revocat decât în condiţii restrictive impuse prin contractul de mandat nr. 6048 din 13 octombrie 2008.
Contestaţia în anulare este nefondată pentru următoarele considerente:
Conform art. 318 alin. (1) teza 1 C. proc. civ., hotărârile instanţei de recurs sunt susceptibile de a fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.
Prin reglementarea acestei căi extraordinare de atac instanţele au posibilitatea retractării propriilor hotărâri irevocabile pentru motivul expres şi limitat enumerat ce vizează aspecte formale ale judecăţii în recurs, iar nu aprecieri asupra fondului dreptului litigios, fiind exclusă verificarea unei reexaminări a fondului sau reanalizarea probelor.
În consecinţă, prin această cale de atac nu poate fi deschisă calea unui recurs la recurs, ci se au în vedere greşeli materiale pe care instanţa de recurs le-a considerat prin confundarea unor elemente sau a unor date materiale.
În cauza dedusă judecăţii, contestatoarea invocă interpretarea greşită a unor norme legale ce şi-au găsit incidenţa în cauză, precum şi aprecierea greşită a probelor de către instanţe, probe prin care contestatoarea consideră că a dovedit neîndeplinirea culpabilă a obligaţiilor contractuale de către intimată.
Or, aşa cum s-a arătat anterior, instanţei nu-i este permis ca în cadrul contestaţiei în anulare să reanalizeze şi să reaprecieze fondul litigiului ori a probelor administrate în cauză pentru că altfel s-ar deschide calea recursului la recurs, situaţie exclusă de textul de lege invocat.
În consecinţă, urmează ca pentru considerentele expuse contestaţia în anulare să fie respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC U.E.F.M. SA MOTRU împotriva deciziei nr. 2063 din 26 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, pronunţată în dosarul nr. 5707/95/2009.
Obligă contestatoarea să plătească intimatului C.I. suma de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3983/2011. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3932/2011. Civil. Pretenţii. Contestaţie în... → |
|---|
