ICCJ. Decizia nr. 3924/2011. Civil. Nulitate act juridic. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3924/2011
Dosar nr. 1078/101/2010
Şedinţa publică de la 30 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 41 din 30 martie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 1078/101/2010, s-a admis apelul formulat de pârâta SC L.I. SRL DROBETA-TURNU SEVERIN, s-a anulat sentinţa nr. 451 din 4 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi şi s-a reţinut cauza spre rejudecare.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Craiova, a reţinut că:
Cauza pedinte a mai parcurs un ciclu procesual şi prin sentinţa nr. 288 din 12 iunie 2008 a Tribunalului Mehedinţi s-a admis acţiunea reclamantei SC G.E. SRL, prin lichidator C.A.P.I.V. IPURL, în contradictoriu cu SC L.I. SRL DROBETA TURNU SEVERIN, SC A.C. SRL VÎNJU MARE şi BEJ R.I., s-a constatat nulitatea absolută a actului de adjudecare 10/E/2006 şi a procesului verbal de licitaţie din 22 noiembrie 2007, s-a dispus repunerea părţile în situaţia anterioară şi radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate privind popasul turistic Mărgăritarul situat în Vânju Mare, DN 56. Prin decizia nr. 334 din 9 decembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova au fost admise apelurile declarate de L.I. SRL DROBETA TURNU SEVERIN şi BEJ R.I., desfiinţată sentinţa şi cauza trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pricina fiind soluţionată cu încălcarea normelor prevăzute de art. 105 C. proc. civ., referitoare la citare părţilor. Această decizia a fost menţinută prin decizia nr. 3105 din 26 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Sentinţa nr. 451 din 4 noiembrie 2010 s-a constatat ca fiind nelegală şi netemeinică întrucât după rejudecare, cauza a fost soluţionată de acelaşi judecător, deşi era incompatibil, căci se pronunţase pe fondul pricinii anterior; instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii de chemare în garanţie formulată de pârâta L.I. SRL DROBETA TURNU SEVERIN împotriva SC A.G.R.I.M. SRL Topolovăţul Mare; instanţa a schimbat temeiul de drept al acţiunii introductive, obiectul cererii de chemare în judecată fiind constatarea nulităţii absolute a actului de adjudecare nr. 10 E/2006 şi a procesului verbal de licitaţie din data de 22 noiembrie 2007 cu repunerea părţilor în situaţia anterioară şi radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate, invocând ca temei vânzarea bunurilor proprietatea reclamantei, ori judecătorul fondului a analizat acţiunea în temeiul dispoziţiilor art. 975 C. civ.; în cauză a fost introdusă din oficiu, prin încheierea de şedinţă din 27 mai 2010, SC S.D. SRL CRAIOVA, întrucât în cursul derulării procesului a cumpărat bunul din litigiu de la SC G.E. SRL şi deşi, introducerea în cauză s-a făcut pentru opozabilitatea hotărârii ce se va pronunţa, instanţa de fond a analizat raporturile dintre cele două societăţi menţionate, deşi nu a fost investită în acest sens.
În rejudecare, Curtea a respins acţiunea şi cererea de chemare în garanţie pentru următoarele considerente:
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2062 din 21 noiembrie 2000 SC G.E. SRL a vândut numitei S.J. Popasul turistic Mărgăritaru situat în Vânju Mare ce apare în extrasul de carte funciară din cadastrul OCPI Vânju Mare, partea a doua, în proprietatea persoanei fizice S.J.
La data de 3 februarie 2003 S.J. a achiziţionat pentru SC A.C. SRL Vânju Mare, al cărei administrator era, două tractoare de la SC A. M.A.N.U Topolovăţul Mare pentru plata cărora a garantat cu Popasul turistic Mărgăritaru, încheind contractul de vânzare cumpărare cu plata în rate nr. 9 din 3 septembrie 2003 şi contractul de ipotecă autentificat sub nr. 4522 din 3 septembrie 2003 şi înscris în cartea funciară menţionată la capitolul sarcini. Cum A.C. SRL nu şi-a onorat obligaţia de plată, în baza sentinţei nr. 633/PI din 10 iunie 2005 a Tribunalului Timiş a fost obligată la plata sumei de 29.340 lei către SC A. M.A.N.U. Topolovăţul Mare, sentinţă pusă în executare în dosarul nr. 10E/2006 în care s-a emis actul de adjudecare în baza procesului verbal de licitaţie din data de 22 noiembrie 2007, imobilul menţionat fiind vândut către SC L.I. SRL DROBETA TURNU SEVERIN.
S-a mai avut în vedere că, prin sentinţa nr. 195/F din 21 septembrie 2005 a Tribunalului Mehedinţi s-a admis acţiunea intentată de SC C.A.P.I.V. I.P.U.R.L pentru G.E. SRL s-a anulat tranzacţia încheiată conform facturii 1759286 din 15 martie 2000 privind popasul Mărgăritar şi obligată pârâta la plata sumei de 297.559.500 lei, în temeiul dispoziţiilor art. 61 din Legea nr. 64/1995 reţinându-se transferul fraudulos al bunului din patrimoniu debitoarei în patrimoniu persoanei fizice S.J., vânzarea având loc între soţi şi o valoare mult mai mare, şi la plata sumei de 526.421.421 lei reprezentând avansuri însuşite şi nedecontate.
Sentinţa a fost menţinută prin decizia nr. 123 din 8 februarie 2006 a Curţii de Apel Craiova prin respingerea recursului formulat de S.J. întrucât în propria-i cale de atac nu i se putea crea o situaţie mai grea întrucât judecătorul sindic ar fi trebuit să o oblige să restituie bunul iar în cazul inexistenţei acestuia valoarea de la data transferului efectuat de debitor.
Instanţa a considerat că, deşi sentinţa face referire la anularea unei tranzacţii încheiată conform facturii 1759286 din 15 martie 2000 privind popasul Mărgăritar, a dispus readucerea în patrimoniul debitoarei nu a bunului ci a unei sume de bani.
Susţinerea lichidatorului că au fost vândute bunurile debitoarei şi vânzarea s-ar întemeia pe o cauză ilicită a fost apreciată ca nefondată pentru că deşi manoperele persoanei fizice S.J. au fost frauduloase în obţinerea bunului, aşa cum rezultă din sentinţa menţionată, ea nu a fost obligată să readucă bunul în patrimoniu debitoarei, ci numai contravaloarea acestuia ca preţ al tranzacţiei, deci imobilul a rămas în patrimoniu respectivei şi toate actele încheiate privesc un bun proprietatea sa şi nu a debitoarei.
Susţinerea lichidatorului în sensul căreia prin anularea facturii cu care s-a vândut imobilul s-au anulat şi actele subsecvente, respectiv contractul de vânzare cumpărare şi contractul de ipotecă a fost înlăturată pentru că nulitatea desfiinţează un act juridic numai ope judicis (nu există nulitate fără o hotărâre judecătorească) şi chiar dacă bunul a intrat în mod fraudulos în patrimoniul persoanei fizice menţionate nu înseamnă că actele ulterior încheiate cu terţe persoane juridice sunt lovite de nulitate absolută ci trebuie să se dovedească că şi părţile implicate în actele ulterioare au cunoscut deposedarea frauduloasă a reclamantei de bunul său şi scopul imediat şi mediat urmărit de toate părţile implicate era fraudarea intereselor reclamantei.
Instanţa a mai reţinut că nu s-a dovedit că SC A. M.A.N.U Topolovăţul Mare a avut cunoştinţă asupra modului în care a intrat bunul în patrimoniu numitei S.J. (stabilit mai târziu prin sentinţa nr. 195/F din 21 septembrie 2005 a Tribunalului Mehedinţi), iar pe de altă parte bunul a fost înscris în Cartea funciară din cadastrul OCPI Vânju Mare, partea a doua, în proprietatea persoanei fizice S.J. , ceea ce dovedeşte buna credinţă a SC A. M.A.N.U Topolovăţul Mare, în încheierea actelor a căror nulitate s-a solicitat şi că faptul că imobilul este situat pe un teren concesionat de la stat de către reclamantă, nu dovedeşte reaua credinţă a părţilor implicate în încheierea actelor a căror nulitate s-a solicitat.
În ce priveşte scoaterea la licitaţia a bunului s-a constatat că s-a făcut în baza unui sentinţe judecătoreşti şi s-a răsfrânt asupra bunului cu care persoana fizică a garantat, în baza contractului de ipotecă menţionat, act valabil încheiat, astfel că reaua credinţă invocată de lichidatorul reclamantei în executarea silită este nefondată.
În afara faptului că s-ar fi vândut la licitaţie bunul debitoarei G.E. SRL (care de fapt nu i-a mai revenit în patrimoniu deşi s-a analizat raporturile dintre debitoare şi S.J. prin sentinţa enunţată) lichidatorul nu a arătat care este motivul de nulitate a actului de adjudecare şi ce dispoziţii imperative s-ar fi încălcat.
În ce priveşte susţinerea că aceste acte sunt întemeiate pe o cauză falsă, deşi nu o explică, s-a apreciat, ca fiind nefondată pentru că potrivit dispoziţiilor art. 966 C. civ. „obligaţia fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect” ,ori din cele arătate mai sus nu rezultă că s-au încălcat dispoziţiile articolului precitat, astfel că acţiunea reclamantei va fi respinsă ca nefondată, iar pe cale de consecinţă şi cererea de chemare în garanţie formulată de SC L.I. SRL DROBETA - TURNU SEVERIN.
Împotriva deciziei a declarat recurs S.C. G.E. S.R.L. prin lichidator judiciar SP C.A.P.I.V. I.P.U.R.L TÂRGU-JIU prin care a formulat următoarele critici:
Făcând referire la dispoziţiile legale reglementate de art. 25 şi art. 27 pct. 1 - 9, recurenta aduce în discuţie aspecte ce ţin de imparţialitatea judecătorului, incompatibilitatea acestuia cu trimitere la prevederile Codului deontologic al magistraţilor, aprobat prin H.G. nr. 144 din 26 aprilie 2005, recurenta solicită admiterea recursului pentru următoarele considerente:
- în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. 569/F/2005 unul din judecătorii ce au alcătuit completul de judecată – judecător ce face parte şi din completul ce a pronunţat decizia atacată ce face obiectul prezentului recurs - şi-a spus părerea cu privire la cererea de anulare a tranzacţiei încheiate de societatea debitoare S.C. G.E. S.R.L. Drobeta Turnu Severin.
- în mod corect, instanţa de fond a anulat procesul - verbal de licitaţie din 2 noiembrie 2006 cu privire la Popasul Turistic Mărgăritarul din localitatea Vânju Mare.
- urmare prevederilor codului deontologic şi prevederilor Codului Civil, judecătorii au obligaţia de abţinere în judecarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. 1078/101/2010 pentru că şi-a exprimat opinia cu privire la această cauză prin decizia nr. 123 din 08 februarie 2006.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente
În esenţă, criticile invocate de recurentă nu privesc aspecte de nelegalitate ale fondului apelului, ci se rezumă la aspecte ce ţin de pretinsa incompatibilitate a unui judecător din compunerea completului de judecată ce a soluţionat apelul, şi de încălcarea normelor ce reglementează incompatibilitatea judecătorilor şi a codului deontologic.
Cum, reclamanta nu a formulat o cerere de recuzare a judecătorului aflat în situaţia impusă, deşi legea îi permitea a uza de acest mijloc procedural, condiţie esenţială pentru a putea invoca încălcarea prevederilor evocate într-o cale de atac, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. G.E. S.R.L. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR SP C.A.P.I.V. I.P.U.R.L TÂRGU-JIU împotriva deciziei nr. 76/2011 din 18 mai 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3929/2011. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 3923/2011. Civil. Actiune în daune... → |
|---|
