ICCJ. Decizia nr. 4002/2011. Civil. Evacuare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 4002/2011
Dosar nr. 5137/120/2010
Şedinţa publică din 7 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgovişte, sub nr. 6831/315/2010, reclamanta SC M.D.T.S. SA Târgovişte a chemat în judecată pe pârâta SC T.L.I.C. SRL, solicitând instanţei să constate încetarea contractului de închiriere încheiat de părţi la data de 3 ianuarie 2007 prin ajungerea la termen şi să dispună evacuarea pârâtei de pe terenul aflat în incinta autogării proprietatea reclamantei.
Prin sentinţa civilă nr. 4703 din 4 octombrie 2010 pronunţată de Judecătoria Târgovişte a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi s-a dispus declinarea de competenţă în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 5137/120/2010.
Prin sentinţa nr. 391 din 17 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta SC M.D.T.S. SA Târgovişte în contradictoriu cu pârâta SC T.L.I.C. SRL. În consecinţă, s-a constatat încetat contractul de închiriere nr. 5 din data de 3 ianuarie 2007 încheiat de părţi şi s-a dispus evacuarea pârâtei din imobilul proprietatea reclamantei.
Împotriva sentinţei evocate a formulat apel pârâta SC T.L.I.C. SRL, apel ce a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 55 din 19 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.
În motivarea deciziei, instanţa de apel a reţinut în esenţă că pârâta nu justifica un titlu valabil care să legitimeze dreptul acesteia de a folosi terenul în litigiu, contractul de închiriere nr. 5/2007 fiind încetat prin ajungerea la termen iar existenţa contractului nr. 878/2008 invocat de apelantă nu a fost dovedită.
Împotriva deciziei nr. 55/2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti a formulat recurs pârâta SC T.L.I.C. SRL prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanta SC M.D.T.S. SA Târgovişte.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta arată că în mod greşit instanţa a reţinut că nu s-a făcut dovada contractului de închiriere nr. 878/2008 în condiţiile în care pe facturile emise în perioada martie 2008 – ianuarie 2010 se face trimitere la acest contract. De asemenea în mod greşit s-a reţinut că noul contract a fost încheiat pe durată nedeterminată în condiţiile în care noul contract a fost încheiat, pe o perioadă determinată.
Deşi se susţine că locaţiunea a încetat încă din data de 31 decembrie 2007, intimata a continuat să încaseze chiria, inclusiv pentru perioada mai 2010 – mai 2011 situaţie în care temeiul folosinţei imobilului îl reprezintă contractul nr. 878/2008 şi nu contractul nr. 5/2007.
În mod greşit s-a reţinut că identificarea terenului închiriat prin contractul nr. 878/2008 nu poate fi probată deoarece împrejurarea că este vorba de închirierea aceluiaşi spaţiu de 18 mp reiese din coroborarea contractului de închiriere nr. 5/2007 cu facturile emise ulterior, toate făcând referire la o suprafaţă de 18 mp.
Intimata SC M.D.T.S. SA Târgovişte a formulat întâmpinare prin care solicită în esenţă respingerea recursului ca nefondat.
Analizând decizia recurată în limitele controlului de legalitate, al criticilor formulate şi al temeiului de drept invocat, se constată că recursul este nefondat.
Recurenta a invocat formal dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. fără a arăta în ce constă nelegalitatea deciziei atacată din perspectiva textelor legale arătate, dorind reaprecierea probelor administrate, ceea ce ar atrage schimbarea situaţiei de fapt, dar reaprecierea probelor administrate de către instanţa de fond nu mai este posibilă, odată cu abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. prin O.U.G. nr. 138/2000.
Este de necontestat că părţile au încheiat contractul de locaţiune nr. 5 din 3 ianuarie 2007 având ca obiect folosirea unui teren de 18 mp situat în incinta Autogării Târgovişte.
Termenul stabilit de părţi la art.3 a fost de un an începând cu data de 01 ianuarie 2007 până la data de 31 decembrie 2007 prelungirea fiind posibilă numai prin acordul părţilor.
Instanţa de fond, raportat la obiectul acţiunii s-a pronunţat în limitele învestirii iar apărarea apelantei în sensul că foloseşte spaţiul în litigiu în baza unui alt titlu locativ nu a fost dovedită în condiţiile art. 1164 C. civ.
Este adevărat că locaţiunea este un contract consensual, care se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor, fără vreo formalitate dar proba acestui contract este supusă regulilor prevăzute la art. 1416-1417 C. civ. completată cu dispoziţiile art. 1450-1452 C. civ. în privinţa termenului.
Contractul nr. 5/2007 a încetat prin ajungerea la termen fără a fi necesară o înştiinţare prealabilă [art. 1436 alin. (1) C. civ.] în cauză purtând opera tacita relocaţiune (art. 1437 şi art. 1452 C. civ.) instanţa aplicând şi interpretând corect dispoziţiile legale incidente.
În lipsa unui titlu locativ valabil, în mod corect s-a dispus evacuarea pârâtei, instanţa de apel dând eficienţă dispoziţiilor art. 1169 C. civ. în condiţiile în care nu s-a făcut dovada unui nou titlu locativ, cu o durată de 5 ani aşa cum a susţinut apelanta pârâtă.
În consecinţă, instanţa de apel a aplicat corect dispoziţiile legale incidente iar motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu pot fi reţinute motiv pentru care în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta SC T.L.I.C. SRL Târgovişte împotriva deciziei nr. 55 din data de 19 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC T.L.I.C. SRL TÂRGOVIŞTE împotriva deciziei nr. 55 din data de 19 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4029/2011. Civil. Reziliere contract. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3999/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
