ICCJ. Decizia nr. 3996/2011. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A-II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3996/2011
Dosar nr. 3655/1/2011
Şedinţa publică de la 7 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, sub nr. 34121/299/2006, reclamanta SC R.C.S.C. SRL, a chemat în judecată pe pârâtele SC I.C.P.S.P. SA şi C.N.R.M.R. SA, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtelor la încheierea contractului de vânzare-cumpărare privind imobilul situat în Bucureşti, sector 1 identificat conform Anexei 1 la contractul de închiriere nr. 4625 din 30 octombrie 2003, încheiat între SC I.C.P.S.P. SA în calitate de locator şi SC R.C.S.C. SRL în calitate de locatar, potrivit art. 12 din Legea nr. 346/2004.
Intimata SC I.C.P.S.P.SA (SC I.C.P.S.P. SA) a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat instanţei să dispună rezilierea contractului de închiriere nr. 4625/2003 iar pârâta C.N.R.M.R. SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive întrucât nu a semnat contractul de închiriere nr. 4625/2003.
Prin sentinţa nr. 895/2007 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a instanţei sesizată şi s-a dispus declinarea de competenţă în favoarea Tribunalului Bucureşti, cauza fiind înregistrată sub nr. 7986/3/2007.
Tribunalul Bucureşti prin sentinţa nr. 12326 din 30 octombrie 2007 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C.N.R.M.R. SA şi în consecinţă a respins acţiunea formulată de reclamanta SC R.C.S.C. SRL ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată de aceeaşi reclamantă în contradictoriu cu pârâta-reclamantă SC I.C.P.S.P. SA.
A fost admisă cererea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă SC I.C.P.S.P. SA şi s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 4625 din 30 octombrie 2003.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 12326 din 30 octombrie 2007 a Tribunalului Bucureşti a declarat apel reclamanta SC R.C.S.C. SRL iar la data de 17 octombrie 2008 a formulat cerere de introducere în cauză a SC U.S. SA, cerere respinsă de instanţă prin încheierea din data de 2 februarie 2009.
Prin decizia comercială nr. 55 din 2 februarie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a fost admis apelul formulat de apelanta SC R.C.S.C. SRL în contradictoriu cu intimatele SC I.C.P.S.P. SA şi C.N.R.M.R. SA Bucureşti, a fost desfiinţată sentinţa nr. 12326 din 30 octombrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, cauza fiind trimisă pentru rejudecare la aceiaşi instanţă .
Împotriva deciziei comerciale nr. 55/2009 au declarat recurs pârâtele C.N.R.M.R. SA şi SC I.C.P.S.P. SA iar prin decizia comercială nr. 1819 din 20 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, au fost admise recursurile declarate, a fost casată decizia nr. 55/2009 a Curtea de Apel Bucureşti, cauza fiind trimisă pentru rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă.
Rejudecând apelul, după casare, Curtea de Apel Bucureşti prin decizia comercială nr. 56 din 14 februarie 2011 a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta SC R.C.S.C. SRL împotriva sentinţei comerciale nr. 12326 din 30 octombrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în contradictoriu cu intimaţii SC U.D. & S.E. SA – fosta I.C.P.S.P. SA şi C.N.R.M.R. SA Bucureşti şi SC U.S. SA.
În motivarea deciziei, instanţa de apel a reţinut că în mod corect tribunalul a respins cererea reclamantei având ca obiect obligarea pârâtei SC I.C.P.S.P. SA la încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în Bucureşti. Astfel, lipsa calităţii procesuale pasive a SC R.C.S.C. SRL a fost tranşată irevocabil prin decizia nr.1819/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie iar I.C.P.S.P. nu este o societate la care statul este acţionar majoritar ci acţionarul său este o altă societate respectiv SC U.D. & S.E. SA, iar anterior acesteia C.N. R.M. SA.
În cauză nu este îndeplinită condiţia permisivă prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 346/2004 iar activul în discuţie nu face parte din patrimoniul unei societăţi comerciale sau regii autonome, intimata I.C.P.S.P. având încheiat cu reclamanta doar un contract de închiriere.
Corect a fost admisă cererea reconvenţională în condiţiile în care reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală prevăzută la art. 6 şi art. 7 din contractul de închiriere, astfel că tribunalul a dat eficienţă pactului comisoriu prevăzut de art. 9 alin. (2) din contract cu respectarea dispoziţiilor art. 1020 – 1021 C. civ. raportat la art. 969 şi art. 1429 pct. 2 C. civ.
Şi critica vizând necompetenţa materială a fost respinsă având în vedere dispoziţiile art. 119 – 120 C. proc. civ. raportat la art. 17 dar şi art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Împotriva deciziei civile nr. 56 din 14 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti a declarat recurs reclamanta SC R.C.S.C. SRL prin care solicită admiterea recursului, modificarea deciziei apelate cu consecinţa admiterii acţiunii principale şi respingerea cererii reconvenţionale.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că instanţa de apel a încălcat prevederile Constituţiei României şi a legilor în vigoare privind privatizarea.
Au fost încălcate dispoziţiile Legii nr. 346/2004, lege specială, în baza căreia SC R.C.S.C. SRL, întreprindere mică, devine proprietara spaţiului închiriat, deoarece prin efectul legii – contractul de închiriere se transformă în contract de vânzare-cumpărare.
Instanţa de apel a încălcat şi normele europene, context în care se impune casarea şi analizarea dreptului de a beneficia în temeiul Constituţiei, a Legii nr. 346/2004, a Convenţiei Europene art. 6 şi a Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană, întrucât I.C.P.S.P. SA filiala C.N.R.M. SA, ale cărui active reprezintă capital exclusiv de stat, era obligată la privatizare conform Legii nr. 346/2004.
În mod nelegal, întregul pachet de acţiuni a fost vândut către SC UTI, fără licitaţie şi fără evaluarea acţiunilor, victimă fiind SC R.C.S.C. SRL.
Instanţa de apel nu a respectat decizia de casare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi greşit a introdus în cauză pe SC U.D. & S.E. SA, societate care a cumpărat întregul pachet de acţiuni, pachet care cuprinde şi activul aferent spaţiului proprietatea reclamantei.
Greşit a fost admisă şi cererea reconvenţională întrucât din anul 2004, în baza Legii nr. 346/2004 SC R.C.S.C. SRL este proprietar şi nu chiriaş iar chiria nu este certă, lichidă şi exigibilă, nefiind datorată.
Numai după soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii principale se putea pune problema rezoluţiunii contractului de închiriere, context în care cererea reconvenţională a fost prematur formulată.
Pârâta C.N.R.M.R. SA, a formulat întâmpinare, prin care solicita, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat.
Analizând decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, a motivelor de recurs formulate şi a excepţiilor invocate se constată că recursul este nefondat.
Având în vedere precizările făcute de recurentă în şedinţa publică din data de 7 decembrie 2011, ţinând cont şi de dispoziţiile art. 306 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului în raport de dispoziţiile art. 3021 lit. c) C. proc. civ., hotărârea recurată urmând a fi analizat din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., indicate de recurentă.
Recurenta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtei C.N.R.M.SA, dar acest aspect a fost stabilit irevocabil prin decizia comercială nr. 1819/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie instanţa urmând să se pronunţe în limitele cadrului procesual astfel stabilit.
Recurenta a invocat lipsa calităţii procesuale pasive a SC U.D. & S.E. SA Bucureşti solicitând să se constate că pârâta în cauză este Institutul de Cercetare, filială a R.M. SA dar prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC R.C.S.C. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC I.C.P.S.P. SA, instanţa pronunţându-se în limitele cadrului procesual statuat de părţi.
SC I.C.P.S.P. SA şi-a schimbat denumirea în SC U.D. & S.E. SA, fapt ce rezultă din actele de la fila 33 – 38 dosar apel, respectiv certificat de înregistrare menţiuni şi rezoluţia nr. 37123 din 6 martie 2010 a O.N.R.C.J. – Bucureşti, astfel că excepţia invocată nu are un fundament legal urmând a fi respinsă.
Recurenta solicită să se constate că pârâta în cauză este I.C.P.S.P. – Filiala R.M. dar în recurs nu se poate schimba calitatea părţilor având în vedere dispoziţiile art. 316 raportat la art. 294 alin. (1) C. proc. civ.
Recurenta prin motivele de recurs formulate arată că instanţa de apel a încălcat Constituţia României şi a legilor în vigoare privind privatizarea dar nu arată în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, instanţa de apel s-a pronunţat în limitele criticilor formulate în motivele de apel respectând totodată decizia de casare în raport de dispoziţiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ.
Şi în apel ca dealtfel şi în recurs, reclamanta SC R.C.S.C. SRL a indicat încălcarea Constituţiei, a legilor vizând privatizarea precum şi a Normelor Europene fără a se arăta modul în care instanţa de apel a încălcat dispoziţiile legale menţionate.
Potrivit art. 12 lit. b) din Legea nr. 346/2004, „activele disponibile utilizate de întreprinderile mici şi mijlocii în baza contractului de închiriere – încheiat cu regiile autonome, societăţile/companiile naţionale, precum şi cu societatea comercială cu capital majoritar de stat vor fi vândute, la solicitarea locatarului...”.
Textul de lege menţionat enumeră entităţile juridice ce au obligaţia de a vinde în raport de dispoziţiile legale citate dar pârâta I.C.P.S.P. este o societate cu capital privat, nefiind o persoană juridică de tipul celor prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 346/2004 aspect reţinut corect de instanţa de apel.
În condiţiile în care excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.N.R.M. SA a fost soluţionată irevocabil prin decizia nr. 1819/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie de Justiţie, instanţa de apel a analiza doar criticile din motivele de apel vizând obligaţia intimatei pârâte I.C.P.S.P. (în prezent SC U.D. & S.E. SA) de a vinde către reclamantă spaţiul închiriat, concluzionând corect că în cauză nu este îndeplinită condiţia premisă prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 346/2004. Şi criticile vizând cererea reconvenţională au fost soluţionate corect de instanţa de apel ţinând cont de obligaţiile părţilor stabilite la art. 6 şi art. 7 din contractul de închiriere nr. 4625 din 30 octombrie 2003 completat prin actul adiţional nr. 1457 din 19 octombrie 2005.
În condiţiile în care recurenta nu a achitat chiria lunară stabilită la suma de 718 Euro fără TVA, este evident că în cauză au fost aplicate corect dispoziţiile art. 9 alin. (2) din contractul de închiriere vizând rezilierea contractului.
Susţinerea recurentei în sensul că este proprietar şi nu chiriaş din anul 2004 în baza Legii nr. 346/2004 nu are un fundament legal întrucât Legea nr. 346/2004 nu transferă dreptul de proprietate de la locator la locatar ci dă dreptul persoanelor juridice identificate la art. 12 lit. b) din Legea nr. 346/2004 de a vinde activele disponibile utilizate de întreprinderile mici şi mijlocii în baza contractelor de închiriere.
Cererea reconvenţională nu poate fi apreciată ca fiind prematur formulat având în vedere obligaţiile stabilite de părţi în contractul de închiriere nr. 4625/2003 art. 6, art. 7, pactul comisoriu prevăzut de art. 9 alin. (2) din contract dar şi dispoziţiile art. 119 – 120 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse Înalta Curte, respinge recursul declarat de reclamanta SC R.C.S.C. SRL Bucureşti SC R.C.S.C. SRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 56 din 14 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, în cauză nefiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa de apel dând o interpretare şi aplicare corectă a legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC R.C.S.C. SRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 56 din 14 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3999/2011. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3909/2011. Civil. Actiune în daune... → |
|---|
