ICCJ. Decizia nr. 4031/2011. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 4031/2011
Dosar, nr. 7180/110/2008
Şedinţa publică de la 8 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău, reclamanta SC U. SA a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta H.D.V., instanţa să pronunţe o hotărâre prin care să dispună admiterea acţiunii în revendicare imobiliară prin comparare de titluri.
Prin sentinţa civilă nr. 444 din 29 aprilie 2010, Tribunalul Bacău a respins acţiunea în revendicare prin comparare de titluri.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că pârâta este proprietara bunurilor revendicate în urma contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 55/2006, reclamanta, deşi a solicitat anularea contractului, ulterior a renunţat. Prin sentinţa civilă nr. 711/2006, Tribunalul Bacău a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 55/2006 ca o consecinţă a rezoluţiunii contractului de vânzare-cumpărare nr. 246/2004.
Menţionata sentinţă a fost desfiinţată de instanţa de apel.
În rejudecare, instanţa a fost învestită cu soluţionarea constatării nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 55/2006.
Pârâta este cumpărătoare de bună-credinţă.
Cu privire la solicitarea de repunere în situaţia anterioară a părţilor s-ar trece peste valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare care nu este desfiinţat.
Prin decizia nr. 19 din 24 februarie 2011, Curtea de Apel Bacău a admis apelul promovat de apelanta-reclamantă SC U. SA, împotriva sentinţei civile a Tribunalului Bacău nr. 444 din 29 aprilie 2010, pe care a modificat-o, în parte, în sensul că a admis cererea de revendicare a imobilului ce a făcut obiectul contractului notarial nr. 55/2006 încheiat la B.N.P. D.G. între cumpărătoarea H.D.V. şi vânzătoarea SC L. SRL a obligat intimata-pârâtă să lase imobilul în deplină şi liniştită posesie apelantei-reclamante, a rectificat încheierea nr. 153 din 10 ianuarie 2006 a O.C.P.T. Oneşti, în sensul radierii dreptul de proprietate al pârâtei asupra imobilului revendicat şi înscris prin această încheiere, a respins cererea de întabulare a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului revendicat, ca prematur introdusă şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 9.825 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reţinând, în esenţă, că prin desfiinţarea primei vânzări a dispărut retroactiv dreptul de proprietate al SC L. SRL, astfel că aceasta nu putea transmite un drept pe care nu-l avea în patrimoniu, pârâta-intimată fiind ţinută de efectele desfiinţării acestei dobândiri de către autorul său direct, titlul său de proprietate, contractul, chiar nedesfiinţat, nu putea prevala redobândirii dreptului de proprietate de către apelanta-reclamantă ca urmare a rezoluţiunii contractului de vânzare-cumpărare încheiat între aceasta şi SC L. SRL; -chiar dacă nu s-a cerut şi anularea contractului încheiat de cumpărător cu terţul subdobânditor, acesta poate cere oricând revendicarea imobilului, art. 1368 C. civ. dând efect real acţiunii în rezoluţiune indiferent de faptul că acesta a cerut sau nu şi anularea contractului încheiat de către cumpărător cu o terţă persoană; instanţa de apel a mai reţinut caracterul real al acţiunii prevăzută de art. 1368 C. civ., intimata-reclamantă necerând repunerea părţilor în situaţia anterioară, ci revendicarea şi compararea titlurilor părţilor pentru a redobândi posesia imobilului pentru care are titlu de proprietate din anul 1994, în cartea funciară fiind înscrisă din anul 2004 menţiunea obligaţiei de plată a preţului de către cumpărătorul, autor al pârâtei.
Împotriva deciziei pronunţate în apel a formulat recurs pârâta H.D.V., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 7, 8 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ, arătând, în esenţă, ca:
- instanţa de apel a admis cererea de revendicare rară ca reclamanta să fi făcut dovada proprietăţii bunurilor revendicate, prin extinderea nejustificată a efectelor actului de proprietate M03 asupra tuturor bunurilor revendicate şi prin neanalizarea apărărilor apelantei-pârâte;
- cheltuielile de judecată acordate nu sunt particularizate şi nu sunt justificate;
- există contradicţie între considerentele hotărârii atacate şi soluţia de respingere a cererii reclamantei de întabulare a dreptului de proprietate ca prematur introdusă, aceasta din urmă contrazicând argumentaţia instanţei de apel în baza căreia a fost admis capătul de cerere privind revendicarea, în opinia recurentei-pârâte, prin admiterea acţiunii în revendicare legitimându-se reintrarea bunurilor în litigiu în proprietatea reclamantei. Instanţa de apel a ignorat contractul de vânzare-cumpărare rămas în vigoare, deoarece în acţiunea prin care aceeaşi reclamantă a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului s-a renunţat la judecată;
- instanţa de apel analizează contractul de vânzare-cumpărare încheiat de recurenta-pârâtă, deşi nu a fost învestită cu o asemenea cerere.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată următoarele:
Excepţia nulităţii cererii de recurs invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare urmează a fi respinsă, având în vedere că, din cenzurarea criticilor formulate prin cererea de recurs, unele dintre acestea pot fi reţinute ca motive de nelegalitate circumscrise art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., iar dezvoltarea acestora respectă cerinţele art. 3021 alin. (l) lit. c) C. proc. civ.
La data de 31 octombrie 2011, prin petiţia înregistrată sub nr. 35748, recurenta-pârâtă a invocat excepţia necompetenţei materiale atât a primei instanţe, cât şi a instanţei de apel.
Recurenta-pârâtă a arătat că, potrivit art. l pct. l C. proc. civ., judecătoriile judecă în primă instanţă toate procesele şi cererile în afara celor date prin lege în competenţa altor instanţe, iar, în baza art. 2 pct. l lit. b) C. proc. civ., tribunalele judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, cu excepţia celor enumerate în lege, în consecinţă, în funcţie de valoare, litigiul este de competenţa tribunalului, valoarea imobilului fiind potrivit contractului de vânzare-cumpărare de 635.000 lei; cu privire la natura litigiului s-a reţinut greşit că acesta ar fi de natură comercială şi nu civilă, reclamanta promovând o acţiune reală imobiliară de natură civilă, instituţie specifică dreptului civil, pe cale de consecinţă, competenţa aparţinând Secţiei civile a Tribunalului Bacău.
Recursul este nefondat.
Cu privire la excepţia necompetenţei materiale atât a primei instanţe, cât şi a instanţei de apel, este de observat că nu se poate reţine incidenţa prevederilor invocate de recurenta-pârâtă în susţinerea menţionatului motiv de ordine publică, având în vedere, pe de o parte, că acţiunea introductivă de instanţă a fost soluţionată de tribunal, respectiv, Tribunalul Bacău. Pe de altă parte, cum intimata-reclamantă SC U. SA este societate comercială, persoană juridică ce înfăptuieşte acte şi fapte de comerţ, în calitatea sa de comerciant, pe cale de consecinţă, fiind incidente prevederile art. 2 alin. (l) pct. l lit. a) C. proc. civ., nu poate fi admis motivul de ordine publică.
Pe fondul recursului, este prioritar de relevat că pct.8 al art. 304 C. proc. civ., a fost indicat strict formal fără a fi dezvoltat conform cerinţelor art. 3021 alin. (l) lit. c) C. proc. civ., spre a permite cercetarea deciziei atacate prin prisma acestuia.
Criticile ce vizează lipsa dovezii proprietăţii bunurilor revendicate, neanalizarea apărărilor apelantei-pârâte şi lipsa particularizării cheltuielilor de judecată acordate de instanţa de apel nu mai pot constitui motive de nelegalitate, în sensul dispoziţiilor art. 304 alin. (l) pct.1-9 C. proc. civ., având în vedere că acestea ţin de netemeinicia hotărârii atacate, trimiterea la probele administrate şi la apărările formulate nemaiputând permite examinarea deciziei recurate prin prisma acestora, întrucât au fost expres abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000.
Critica cu privire la eventuala contradicţie între considerentele hotărârii şi soluţia pronunţată nu poate fi primită, constatându-se că motivele ce au condus instanţa de apel la dezlegarea dată nu contravin acesteia din urmă.
Soluţia de respingere ca prematur introdusă a cererii reclamantei de întabulare a dreptului de proprietate a imobilului revendicat ar fi putut constitui un eventual motiv de recurs pentru partea potrivnică, nicidecum pentru recurenta-pârâtă căreia această soluţie îi este favorabilă.
Critica potrivit căreia instanţa de apel a analizat contractul de vânzare-cumpărare încheiat de recurenta-pârâtă, tară a fi învestită cu o asemenea cerere, nu poate conduce la admiterea recursului, câtă vreme, prin acţiunea introductivă de instanţă ce a fost admisă prin admiterea apelului s-a cerut compararea titlurilor, evocatul contract constituind unul dintre titlurile supuse solicitatei comparări, fiind tară relevanţă faptul că nu a fost anulat titlul.
Chiar dacă nu s-a cerut şi anularea contractului de vânzare- cumpărare se poate cere oricând revendicarea imobilului, art. 1368 C. civ., dând efect real acţiunii în rezoluţiune indiferent dacă s-a cerut sau nu şi anularea contractului. Reclamanta a solicitat exclusiv revendicarea şi compararea titlurilor părţilor pentru a redobândi posesia imobilului pentru care are titlu de proprietate încă din anul 1994.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (l) C. proc. civ., urmează să respingă, ca nefondat, recursul formulat în cauză.
Aşa fiind,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii cererii de recurs invocată de intimata-reclamantă SC U. SA.
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta H. D.V., împotriva deciziei Curţii de Apel Bacău nr. 19 din 24 februarie 2011.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 8 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4026/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 4032/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
