ICCJ. Decizia nr. 4055/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4055/2011
Dosar nr. 2674/109/2007
Şedinţa publică din 13 mai 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, la 24 septembrie 2007, precizată ulterior sub aspectul calităţii procesuale pasive, contestatorii N.E., N.C. şi R.A. au chemat în judecată pe pârâţii: Primăria Municipiului Piteşti, Primăria comunei Bascov şi Comuna Bascov, Primarii municipiului Piteşti şi comunei Bascov, solicitând instanţei prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună anularea dispoziţiei nr. 3325/2007 a Primarului municipiului Piteşti, să fie obligaţi pârâţii la întocmirea actelor pentru retrocedarea suprafeţei de 4.200 m.p., teren situat în Piteşti, şi a suprafeţei de 117 m.p. teren situat în Piteşti, judeţul Argeş.
În motivarea contestaţiei se arată că cele două suprafeţe de teren solicitate au fost deţinute de autorii lor până la momentul preluării abuzive de către stat. Terenul în suprafaţă de 4.200 m.p. situat în Pitesti, este, în prezent, ocupat parţial de construcţia blocurilor, însă aproximativ trei sferturi reprezintă curtea excesivă a Spitalului Judeţean Argeş şi parcarea din faţa acestei instituţii.
Au mai arătat reclamanţii că, urmare a notificărilor insistente adresate Primăriei Municipiului Piteşti în temeiul Legii nr. 10/2001 aceasta, în loc să dea curs favorabil notificărilor, a atribuit o mare parte din teren construcţiei anexelor Bisericii, iar în prezent, se încearcă o nouă atribuire şi pentru suprafaţa de 2.600 m.p., ca teren aferent.
Prin încheierea din data de 11 martie 2008 a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei comunei Bascov, constatându-se că aceasta nu are calitate procesuală pasivă.
Prin sentinţa civilă nr. 158 din 1 iulie 2008, Tribunalul Argeş, secţia civilă a respins contestaţia.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin cererea formulata reclamanţii au solicitat şi retrocedarea suprafeţei de 117 m.p. situat în Piteşti, or cererea de faţă a fost adresată direct instanţei, fără parcurgerea procedurii speciale prevăzute de Legea nr. 10/2001 şi după expirarea termenului prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, prin dispoziţiile modificatoare ale Legii nr. 247/2005 nefiind instituite noi proceduri administrative pentru acordarea despăgubirilor. Pe parcursul procesului, au precizat în mod expres că nu solicită această suprafaţă de teren.
Cu notificarea înregistrată la Primăria Municipiului Piteşti sub nr. 2345/2001, autorul reclamanţilor, N.P. a solicitat împreună cu fraţii săi, N.I. şi G., despăgubiri băneşti pentru suprafaţa de 4.207 m.p. validată conform Legii nr. 18/1991, dar pentru care nu există punere în posesie.
Prin dispoziţia nr. 3325 din 12 iunie 2007 emisă de Primarul Municipiului Piteşti a fost respinsă cererea de acordare de despăgubiri băneşti sau orice fel de despăgubiri formulată de N.I, G.L. şi N.P., în prezent decedat, cu moştenitorii N.E., N.C. şi R.A.
S-a reţinut că, notificatorii au făcut dovada dreptului de proprietate cu adeverinţa de rol agricol nr. 30241 din 31 august 2001 în care se arată că autorul lor, N.P. figurează cu suprafaţa de 76 ari în perioada 1959-1962, suprafaţă ce li s-a reconstituit notificatorilor în temeiul Legii nr. 18/1991 de către Comisia Judeţeană de Fond Funciar Argeş la propunerea Comisiei Locale de Fond Funciar Bascov, fiind puşi în posesie cu suprafaţa de 3393 m.p., iar pentru diferenţa de teren de 4.207 m.p. Primăria Bascov a propus acordarea de despăgubiri băneşti, potrivit art. 17 din Legea nr. 1/2000 - Anexa 39, poz. 33.
Reclamanţii sunt moştenitorii defunctului N.P., care, potrivit adeverinţei nr. 30241 din 31 august 2001 eliberată de Primăria Municipiului Piteşti (f. 38), a deţinut rol agricol în Piteşti, fiind înregistrat în Vol. 2, perioada 1959-1962 cu suprafaţa totală de 76 ari.
Prin H.C.J.F.F. Argeş nr. 105 din 28 octombrie 1991 (f. 96-97) a fost validată propunerea C.L.F.F. Bascov fiind validat autorul N.P., cu moştenitorii N.I., N.P, G.L. pentru suprafaţa de 0,76 ha. Conform Titlului de proprietate nr. 134124 din 31 ianuarie 2006 (f. 98), aceştia au fost puşi în posesie pe raza Municipiului Piteşti cu suprafaţa de 3.392 m.p.
Pentru diferenţa de 4.207 m.p. N.I., G.L. şi autorul reclamanţilor, N.P. au fost trecuţi la despăgubiri în anexa nr. 39, poz. 33 din H.C.J.F.F. Argeş nr. 949/2003, iar prin Hotărârea nr. 393 din 25 octombrie 2007 a aceleiaşi comisii a fost desfiinţată poz.33 din anexa nr. 39, fiind trecuţi în anexa 49, poz. 33 (f. 109) pentru punerea în posesie cu teren de la A.D.S.
Reclamanţii au făcut dovada dreptului de proprietate al autorului N.P., pentru suprafaţa de 4.207 m.p., însă din probele administrate nu reiese care a fost temeiul preluării acestui teren în proprietatea statului.
Potrivit dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, dispoziţiile legii speciale reparatorii nu sunt aplicabile ori de câte ori regimul juridic al acestora a fost reglementat de Legile fondului funciar.
Cum din probele administrate în cauză nu s-a putut stabili dacă terenul în suprafaţă de 4.207 m.p. intră sau nu sub incidenţa Legii nr. 10/2001 şi, având în vedere că potrivit Legii nr. 247/2005, această lege are caracter de complinire în raport cu Legile Fondului Funciar, prin care s-au reconstituit moştenitorilor defunctului N.P. dreptul de proprietate şi pentru suprafaţa de 4.207 m.p., instanţa în baza art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinţei instanţei de fond, în termen legal au declarat apel reclamanţii.
Prin Decizia civilă nr. 40/A din 02 aprilie 2010, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul declarat de contestatorii N.E., N.C., R.A.; a schimbat sentinţa în sensul că a admis contestaţia şi a dispus anularea dispoziţiei nr. 3325/2007 emisă de Primarul municipiului Piteşti. A atribuit apelanţilor terenul în suprafaţă de 3690 mp identificat în anexa 3, a raportului de expertiză tehnică, fila 307 apel, care face parte integranta din prezenta decizie, delimitat de punctele 20-9-10-11-12-13-14-25-15-16-17-18-19, prin compensare în echivalent, iar pentru diferenţa de până la 4210 mp., a acordat măsuri reparatorii prin echivalent conform Legii speciale nr. 247/2005.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, conformă normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a terenurilor aflate în intravilanul localităţilor intră sub incidenţa procedurilor prevăzute de Lega nr. 10/2001, dacă terenul respectiv este disponibil şi anume nu este ocupat de construcţii ale terţilor ori pe terenul respectiv nu au fost puse în posesie în mod legal, până la apariţia legii, persoanele fizice cărora li s-a constituit dreptul de proprietate în temeiul legilor anterioare.
Ţinând seama că legiuitorul a avut în vedere şi imobilele care nu au fost restituite prin formularea „şi nerestituite” cuprinsă de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, rezultă că domeniul de reglementare al legii are şi caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative reparatorii în materie imobiliară, inclusiv din fondul funciar, în sensul că sfera de aplicare a acesteia acoperă şi acele terenuri din intravilanul localităţilor care până la intrarea în vigoare a legii speciale, respectiv 14 februarie 2001, nu au fost restituite integral persoanelor îndreptăţite.
În acest sens, sintagma „imobile solicitate” din art. 8 al Legii nr. 10/2001, nu pune condiţia ca imobilele să nu fi fost solicitate spre reconstituire în temeiul Legii fondului funciar, ci să se fi acordat în mod concret terenurile persoanelor îndreptăţite
În speţa dedusă judecăţii, aşa după cum se poate observa, iniţial terenul în litigiu a făcut obiectul Hotărârii Comisiei Judeţene de Fond Funciar nr. 397/2007, apelanţii reclamanţi fiind propuşi în anexa nr. 49 să primească teren fizic pe raza comunei Mărăcineni, ulterior, în timpul judecării procesului de faţă, a fost modificată hotărârea iniţială prin Hotărârea nr. 540/2008 a aceleiaşi Comisii Judeţene Argeş, prin care s-a schimbat amplasamentul de la Mărăcineni, la I.N.C.D.B.H. Ştefăneşti, pentru ca, în final, această din urmă instituţie să precizeze că nu poate să pună în executare Hotărârea nr. 540/2008, întrucât nu dispune de teren intravilan.
Practic, nici până în momentul judecării apelului, apelanţii nu au fost puşi în posesie cu nici o suprafaţă de teren, situaţie faţă de care este evident că dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 sunt inaplicabile în speţa dedusă judecăţii.
Din concluziile raportului de expertiză efectuate în apel a rezultat că terenul de 4210 mp., proprietatea apelanţilor-contestatori, reprezintă, o parte din el, cea mai mare, teren aferent absolut indispensabil Spitalului Judeţean Piteşti, iar pe cealaltă parte se afla blocurile şi căile de acces la acestea.
Din conţinutul aceluiaşi raport de expertiză rezultă în mod cert că în imediata vecinătate a terenului în litigiu de 4.210 mp. proprietatea apelanţilor-reclamanţi se află suprafaţa de 3.690 mp., care nu reprezintă teren aferent Spitalului Judeţean Argeş şi care poate fi atribuită în compensare apelanţilor reclamanţi.
S-a solicitat de către apelanţii-reclamanţi să li se atribuie o parte din teren aferent bisericii, respectiv 2412 mp., precizându-se că suprafaţa excede în mod evident unei normale utilizări a construcţiilor şi cum în materia Legii nr. 10/2001 este prevalat principiul restituirii în natură, se solicită restituirea acestui teren.
Referitor la această solicitare, Curtea a reţinut că acest teren nu poate fi atribuit apelanţilor-reclamanţi, deoarece titularul dreptului de proprietate este Consiliul Judeţean Argeş, care a atribuit acest teren în folosinţă gratuită Eparhiei Argeşului Muscelului şi nu se află la dispoziţia unităţii deţinătoare, respectiv Primarul Municipiului Piteşti, constituind, de asemenea, spaţiul de siguranţă al bisericii.
Împotriva menţionatei decizii au declarat şi motivat recurs, în termen legal, pârâta Primăria municipiului Piteşti, prin primar şi contestatorii N.E., N.C. şi R.A.
În dezvoltarea motivelor de recurs formulate, pârâta Primăria Piteşti, prin primar, a arătat că la momentul punerii concluziilor cu ocazia soluţionării apelului, a susţinut că şi suprafaţa de 3690 mp reprezintă teren aferent Spitalului Judeţean Piteşti, este afectat de amenajări de utilitate publică, respectiv spaţiu verde, neputând, astfel, să fie restituită în natură.
Recurenta a menţionat că soluţia instanţei de apel este netemeinică şi nelegală, având în vedere că recurenta nu are calitatea de a efectua propuneri de măsuri reparatorii în condiţiile Legii nr. 10/2001, din două motive: terenul s-a aflat în C.A.P. Bascov, iar, în prezent, persoana deţinătoare este Consiliul Judeţean Argeş.
În ceea ce priveşte spaţiul verde identificat de expert, şi acesta se află tot în domeniul public al Judeţului Argeş, fiind teren sistematizat, situaţie în care se aplică Legea nr. 24/2007 privind reglementarea si administrarea spatiilor verzi din zonele urbane, în conformitate cu care destinaţia acestora nu poate fi schimbată, legea prevăzând sancţiuni.
Împrejurarea ca suprafaţa de 3690 mp nu este ocupată de blocuri, reprezentând spaţiu verde, nu poate fi înţeleasă în sensul că este vorba de teren liber, supus restituirii în natură.
Edificarea blocurilor presupune, în egală măsură şi existenţa amenajărilor şi a dotărilor edilitare, care să facă posibilă utilizarea în condiţii normale şi decente a ansamblurilor de locuit. Aceeaşi situaţie se regăseşte şi în ceea ce priveşte terenul afectat de construirea Spitalului Judeţean.
Terenul de 4082 mp, fostă proprietate a lui N.P., a fost expropriat prin Decretul nr. 53/1978. în cazul imobilelor expropriate, prin prevederile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, legiuitorul a instituit exceptarea de la restituirea în natură a terenurilor, chiar neocupate de construcţii, dar afectate de servituţi legale şi alte amenajări de utilitate publică. Prin sintagma „amenajări de utilitate publică” se înţelege şi amenajarea de spaţii verzi.
În dezvoltarea motivelor de recurs formulate, apelanţii-contestatori N.E., N.C. şi R.A. au arătat că trebuia împărtăşită de către instanţa de apel prima lor solicitare, expusă şi în concluziile scrise aflate la dosar, prin care au cerut în principal restituirea în natură a terenului ce excede construcţiilor edificate de biserică, respectiv a suprafeţei de 2412 m.p, aşa cum a fost identificată de expertul cauzei, C.P., iar diferenţa până la suprafaţa totală de 4200 m.p., respectiv 1798 mp, să le fie atribuită din terenul de 3690 m.p. situat în imediata vecinătate.
Motivarea instanţei că „titularul dreptului de proprietate este Consiliul Judeţean Argeş, iar în plus reprezintă spaţiul de siguranţă al bisericii” este în contradicţie cu probele administrate în cauză.
Susţinerile Primăriei Piteşti, cum că terenul ar face parte in domeniul public al Judeţului Argeş, nu au nici un fundament juridic, Hotărârea de Guvern nr. 640 din 20 iunie 2002 fiind adoptată după apariţia Legii nr. 10/2001 şi după ce reclamanţii au solicitat restituirea în natură a terenului. Consiliul Judeţean Argeş nu este proprietarul terenului.
Ca urmare, Primăria avea obligaţia de a emite dispoziţie, cu atât mai mult cu cât, în litigiile privind dreptul de proprietate, Statul Român este reprezentat de unitatea administrativ teritorială pe raza căreia este situat imobilul, aceasta fiind situaţia la data intrării în vigoare a Legii 10/2001, cât şi la data notificării Primăriei.
Instanţa a nesocotit dispoziţiile art. 6.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, fiind fără relevanţă calificările date de Legea nr. 213/1998.
Bunul nu deserveşte domeniul public, câtă vreme la data de 19 decembrie 2007 (fila 229) terenul se concesionează unei biserici şi se încheie şi un protocol datând din februarie 2008 (fila 206 apel), adică, în timpul judecăţii procesului, cu încălcarea art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, care sancţionează cu nulitate absolută orice act de înstrăinare, de concesionare, locaţie de gestiune etc. făcute până la terminarea procedurilor administrative de soluţionare a cererilor foştilor proprietari. Acţiunea contestatorilor a fost promovată la data de 24 septembrie 2007.
Nici susţinerea că terenul ar fi zonă de siguranţă a bisericii nu este reală faţă de concluziile raportului de expertiză. Astfel, bisericii i-au fost atribuiţi în folosinţă 2625,69 m.p, prin hotărârea Consiliului Judeţean Argeş nr. 165 din 19 decembrie 2007 (fila 229, dosar apel).
Construcţia, reprezentând biserică şi anexe, ocupă 136 m.p, 7 m.p. reprezintă spaţiul verde, iar 1299 m.p. spaţiu siguranţă. Ori, aşa cum s-a arătat şi în instanţa de apel, suprafaţa este mult prea mare pentru o zonă de siguranţă deservind orice fel de construcţie. Astfel, putea fi restituită în natură suprafaţa de 2412 m.p, iar diferenţa de 1798 m.p. se putea atribui din cealaltă suprafaţă care li s-a acordat în integralitate în natură, respectiv din cei 3690 mp.
În faza procesuală a recursului a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar adrese din partea Primăriei municipiului Piteşti din care rezultă că terenul atribuit în compensare, în suprafaţă de 3690 mp, este aferent construcţiei Spitalului Judeţean Argeş, fiind situat în incinta acestei unităţi, făcând parte din domeniul public al judeţului Argeş, conform H.G. nr. 447/2002 capitolul VI, anexa nr. 1 poziţia 1.
Analizând recursurile formulate, în raport de criticile menţionate, Înalta Curte apreciază că acestea sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Terenul pentru care se solicită măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, în suprafaţă de 4200 mp, situat în Piteşti, judeţul Argeş, a format obiect al Legii nr. 18/1991, în temeiul căreia, prin adeverinţa nr. 3621 din 19 noiembrie 1991 a Comisiei Comunale Bascov, contestatorilor şi celorlalţi moştenitori ai defunctului N.P menţionaţi în dispoziţia nr. 3325/2007 emisă de Primarul municipiului Piteşti, contestată în prezenta cauză, li s-a recunoscut dreptul la acordarea de despăgubiri, care însă nu au fost puse în executare până la acest moment.
Neexecutarea acestor dispoziţii a determinat pe contestatori să ceară restituirea în natură a terenului, pe vechiul amplasament, conform prevederilor Legii nr. 10/2001.
În acest sens notificatorii N.P., autorul contestatorilor, N.I. şi G.L. în calitate de fii ai fostului proprietar, N.P., s-au adresat Primarului municipiului Piteşti prin notificarea nr. 2345/17352 din 6 noiembrie 2001, solicitând despăgubiri băneşti pentru acest teren, notificare precizată ulterior, la data de 6 septembrie 2005, în sensul restituirii în natură a terenului sau acordării de despăgubiri băneşti.
Prin dispoziţia contestată nr. 3325/2007, Primarul municipiului Piteşti a respins notificarea cu motivarea că propunerea acordării de despăgubiri pentru terenul în litigiu a fost făcută de către Comisia locală de fond funciar a comunei Bascov, potrivit prevederilor art. 17 din Legea nr. 1/2000. Conform art. 3 al acestei dispoziţii, notificarea a fost înaintată spre competentă soluţionare instituţiei Prefectului din judeţul Argeş.
În prezentul recurs, Primăria municipiului Piteşti, reiterează lipsa calităţii sale de a efectua propuneri de despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001, motivată de împrejurarea că terenul s-a aflat la C.A.P. Bascov, iar în prezent unitatea deţinătoare a terenului este Consiliul Judeţean Argeş, terenul fiind sistematizat şi destinat utilizării în condiţii normale a blocurilor şi Spitalului Judeţean Argeş, edificate pe acest teren, astfel încât sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (3) al Legii nr. 10/2001, care nu permit restituirea acestui teren în natură.
Înalta Curte constată că se invocă motivul de modificare întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul aplicării greşite a dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, însă instanţa de recurs nu poate verifica criticile menţionate, fiind necesară administrarea de probe noi pentru determinarea situaţiei juridice a imobilului, deoarece nici una dintre instanţele de fond nu a abordat în motivare temeiul preluării imobilului de către stat, pentru a se putea verifica dacă în cauză este sau nu incidentă Legea nr. 10/2001, iar, în cadrul acesteia, dacă se aplică art. 11 alin. (3). Se constată că prima instanţă de fond a reţinut sub acest aspect că nu s-a dovedit pentru suprafaţa de 4207 mp, datorită renunţării la expertiza încuviinţată, care a fost temeiul preluării imobilului de către stat şi dacă terenul intră sau nu sub incidenţa Legii nr. 10/2001.
În motivarea soluţiei sale, după efectuarea expertizelor, instanţa de apel nu a mai repus în discuţie temeiul juridic al trecerii în proprietatea statului, însă a considerat aplicabilă Legea nr. 10/2001 ca urmare a faptului că sintagma „imobile solicitate” din art. 8 al Legii nr. 10/2001 nu pune condiţia ca imobilele să nu fi fost solicitate spre reconstituire în temeiul Legii nr. 18/1991, ci să se fi acordat în mod concret terenurile persoanelor îndreptăţite. Cum până la momentul judecării apelului s-a dovedit că apelanţii nu au fost puşi în posesie în temeiul Legii nr. 18/1991, instanţa de apel a considerat că nu se aplică în cauză art. 8 al Legii nr. 10/2001. Însuşindu-şi concluziile celui de-al doilea raport de expertiză efectuat în apel, faţă de care a înlăturat afirmaţia Primarului municipiului Piteşti că şi suprafaţa de 3690 mp teren este aferentă Spitalului Judeţean Argeş, a dispus restituirea în natură a acestui teren, apreciindu-l ca fiind liber.
Sub acest aspect, Înalta Curte observă că, în recurs, Primăria municipiului Piteşti a susţinut că terenul de 3690 mp nu este liber, fiind situat în incinta Spitalului Judeţean, ataşând fotografii şi schiţă, probe contrare concluziilor raportului de expertiză omologat de instanţă.
De asemenea, Înalta Curte consideră că existenţa unui teren liber, care poate fi restituit în natură, nu se putea dovedi în absenţa stabilirii cu certitudine a modalităţii în care imobilul a trecut în proprietatea statului, deoarece, în cazul aplicării Legii nr. 10/2001, stabilirea situaţiei juridice a terenului este esenţială în determinarea caracterului de teren liber, urmând a se face aplicarea fie a art. 10, fie a art. 11 al Legii nr. 10/2001 (spre exemplu, în cazul art. 11 alin. (4) nefiind posibilă restituirea în natură în nici o situaţie, terenul neafectat de construcţii nu este considerat ca fiind liber). De altfel, în cererea de recurs se menţionează de către Primăria municipiului Piteşti situaţia juridică a terenului, în sensul că terenul în suprafaţă de 4082 mp a fost expropriat prin Decretul nr. 53/1978, însă această împrejurare nu a fost antamată de către instanţa de apel.
Înalta Curte constată că, pentru argumentele expuse, nu pot fi verificate nici criticile recurenţilor-contestatori privind posibilitatea de restituire în natură a suprafeţei de 2412 mp pe alt amplasament, care presupune verificarea aceleiaşi împrejurări, aceea ca terenul să fie liber, şi nici critica privind lipsa de relevanţă a unei eventuale deţineri în prezent a terenului în domeniul public al judeţului.
În ceea ce priveşte deţinerea terenului în prezent de către Consiliul Judeţean Argeş, invocată în recurs de către Primăria municipiului Piteşti, Înalta Curte constată că instanţa de apel nu a lămurit cine este actualul deţinător al terenului în litigiu, acordând prioritate concluziilor raportului de expertiză, fără a avea în vedere împrejurarea că tot în cuprinsul expertizei se confirmă construirea pe teren a Spitalului Judeţean Argeş şi a două blocuri, iar, potrivit art. 2 pct. 2 al anexei nr. 1 la Legea nr. 213/1998, domeniul public judeţean este alcătuit din instituţiile publice de interes judeţean, cum sunt: biblioteci, muzee, spitale judeţene şi alte asemenea bunuri, dacă nu au fost declarate de uz sau interes public naţional sau local.
Prin urmare, dacă nu se făcea dovada declarării terenului de uz sau interes public naţional sau local, instanţa de apel nu putea reţine o altă apartenenţă decât cea menţionată în textul legal menţionat.
În aceste condiţii, fiind necesară administrarea de noi probe, Înalta Curte consideră că se impune admiterea ambelor recursuri şi casarea cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., urmând ca, în rejudecare instanţa de apel să lămurească situaţia juridică a imobilului în litigiu, pe vechiul amplasament, cât şi a celui propus a fi acordat în compensare.
De asemenea, vor fi administrate probe pentru a se lămuri dacă contestatorii nu au beneficiat de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 18/1991, pentru a se evita obţinerea unei duble despăgubiri, şi a se verifica dacă nu este posibilă obţinerea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 18/1991, având în vedere că persoanele care au formulat notificarea nr. 2345/2001 au obţinut deja recunoaşterea drepturilor lor pe calea Legii fondului funciar.
Deşi în prezentul recurs nu s-au formulat critici vizând greşita aplicare a Legii nr. 10/2001, în raport de faptul că s-a obţinut recunoaşterea dreptului pretins în temeiul Legii nr. 18/1991, acest aspect nu mai poate fi adus în discuţie în cadrul procesual în care s-a judecat prezenta contestaţie, însă Înalta Curte observă că dispoziţia contestată nr. 3325/2007 a fost dată în contradictoriu cu toţi moştenitorii defunctului N.P., care au formulat notificare, iar la judecarea contestaţiei împotriva acestei dispoziţii au fost citaţi numai contestatorii, nu şi ceilalţi moştenitori: N.I. şi G.L., aspect care urmează a fi pus în discuţia părţilor cu ocazia rejudecării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de contestatorii N.E., N.R.A. şi de pârâta Primăria Piteşti, prin primar, împotriva Deciziei nr. 40/A din 2 aprilie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4008/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4197/2011. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
