ICCJ. Decizia nr. 4197/2011. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A-II-A CIVILĂ
Decizia nr. 4197/2011
Dosar nr. 1682/108/2010
Şedinţa publică de la 16 decembrie 2011
Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secţia comercială, la data de 15 martie 2010, reclamantul R.F. a chemat în judecată pe pârâta Banca Italo-Romena, Agenţia Arad, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, să fie obligată pârâta la plata sumei de 60.000 Euro, cu titlu de daune morale.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a îndeplinit funcţia de administrator unic al SC F.A. SRL şi în exercitarea atribuţiilor sale a emis OP din 22 mai 2007, prin care a solicitat pârâtei schimbul valutar lei - Euro a unei sume de bani aflaţi în contul societăţii, precum şi plata unui furnizor, însă a refuzat să procedeze la plata furnizorului, invocând existenţa unei hotărâri AGA de revocare a reclamantului din funcţia de administrator al societăţii.
Reclamantul a apreciat această faptă a băncii ca ilicită, întrucât SC F.A. SRL era reprezentată în raporturile cu terţii de el, în calitate de administrator unic, raporturile dintre asociaţi şi administrator fiind raporturi interne ale societăţii, banca neavând competenţa legală de a analiza legalitatea sau oportunitatea acţiunilor unui asociat.
Reclamantul a mai arătat că a acţionat în calitate de administrator potrivit atribuţiilor stabilite prin actul constitutiv al societăţii, banca având un comportament ilicit care a continuat şi după data de 22 mai 2007.
Cu privire la prejudiciul cauzat, reclamantul a invocat faptul că, refuzul băncii de a onora un ordin de plată, confirmat de reclamant i-a subminat credibilitatea ca om de afaceri, punându-l într-o situaţie dezonorantă de a nu-şi putea respecta promisiunea făcută în condiţiile în care reputaţia sa în mediul de afaceri, a fost ireproşabilă pe parcursul multor ani.
La data de 11 mai 2010 pârâta a invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a Agenţiei Arad care nu poate fi titular de drepturi şi obligaţii întrucât este o entitate lipsită de personalitate juridică, înfiinţată de Banca Italo Romena SPA Italia Treviso conform art. 43 alin. (3) din Legea nr. 31/1990; raporturile de subordonare în care se află societatea mamă şi agenţia impun acesteia din urmă obligaţia de a încheia acte juridice numai în numele societăţii mamă, care este şi titulara drepturilor şi obligaţiilor, astfel că numai societatea mamă are capacitate procesuală; că dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. proc. pen. nu-i sunt aplicabile agenţiei, pentru că exclud raportul de subordonare.
Prin sentinţa comercială nr. 1501 din 8 iunie 2010 Tribunalul Arad a respins excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei Banca Italo-Romena Spa - Agenţia Arad şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului R.F.
A respins acţiunea formulată de reclamantul R.F. în contradictoriu cu pârâta Banca Italo-Romena Spa, Agenţia Arad.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Arad a reţinut că excepţia lipsei capacităţii procesuale a pârâtei Banca Italo-Romena Spa, Agenţia Arad, este neîntemeiată, întrucât agenţiile, la fel ca şi sucursalele, sunt forme societare care desfăşoară activităţi comerciale, dependente economic de societatea mamă, ambele forme fiind extensii comerciale ale acesteia în teritoriu, înfiinţate cu scopul obţinerii informaţiilor asupra cerinţelor pieţii şi dezvoltării relaţiilor de afaceri, realizării în condiţii de eficientă a desfacerii produselor şi serviciilor oferite şi obţinerii unui profit mai mare.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului instanţa a reţinut că, calitatea de administrator al SC F.A. SRL îi conferă legitimare procesuală de a formula acţiune în instanţă.
În ce priveşte fondul acţiunii, s-a constatat că fapta pretins ilicită a pârâtei nu există, fiind respectate prevederile contractuale precizate în cuprinsul art. 1 pct. 14 din Condiţiile de afaceri clienţi persoane juridice Versiunea 3.
Împotriva menţionatei sentinţe a declarat apel reclamantul R.F., solicitând schimbarea hotărârii în sensul admiterii acţiunii.
Prin întâmpinarea formulată, intimata pârâtă Banca Italo-Romena, Agenţia Arad, a solicitat respingerea apelului.
În şedinţa publică din 17 februarie 2011 Curtea de Apel Timişoara a invocat excepţia de ordine publică a lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei Banca Italo-Romena, Agenţia Arad.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin decizia civilă nr. 60/A din 17 februarie 2011 a admis apelul declarat de reclamantul R.F. împotriva sentinţei comerciale nr. 1501 din 8 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 1682/108/2010.
A schimbat în tot hotărârea atacată în sensul că a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei Banca Italo – Romena, Agenţia Arad, şi a respins acţiunea reclamantului, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de capacitate de folosinţă, iar ca atare a respins şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Timişoara a reţinut următoarele:
Instanţa de fond în mod greşit a respins excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtei, însuşindu-şi opinia reclamantului, în sensul că agenţia reprezintă o extensie comercială în teritoriu a societăţii mamă.
Curtea a reţinut că, potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. pen., orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate fi parte în judecată şi că textul impune existenţa capacităţii de folosinţă a reclamantului, ca o condiţie a accesului la justiţie.
În egală măsură, principiul contradictorialităţii, ce guvernează procesul civil conform art. 129 alin. (4)-(5) C. proc. pen. impune ca cerinţa capacităţii procesuale să fie îndeplinită şi în persoana pârâtului. Excepţia lipsei capacităţii procesuale poate fi invocată în orice stare a pricinii şi chiar de către instanţă, conform art. 43 alin. (1) C. proc. pen., fiind lovite de nulitate atât actele de procedură ale incapabilului, cât şi hotărârea pronunţată în aceste condiţii.
În speţă, pârâta are statut de agenţie, care este un sediu secundar, definit de art. 41 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, modificat prin Legea nr. 441/2006, agenţia fiind un dezmembrământ fără personalitate juridică al societăţii comerciale.
Fiind un dezmembrământ al societăţii, agenţia nu poate fi o societate ori o asociaţie în sensul art. 41 alin. (2) C. proc. pen. ce prevede că asociaţiile sau societăţile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere.
Angajarea răspunderii delictuale presupune săvârşirea unei fapte culpabile, în sensul art. 998 C. civ.
Cum în cauză reclamantul a solicitat angajarea răspunderii directe a agenţiei care nu are personalitatea juridică şi funcţionează în baza unei împuterniciri de a reprezenta sau promova societatea, agenţia fiind un sediu secundar, cât timp răspunderea delictuală exclude prin ipoteză existenţa unui mandat, acţiunea reclamantului a fost respinsă pe fond.
Împotriva menţionatei decizii, reclamantul R.F. a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. pen., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În criticile formulate recurentul reclamant susţine în esenţă următoarele:
1. Decizia Curţii de Apel Timişoara a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale cu privire la soluţionarea excepţiilor invocate în cauză, cu referire la art. 295 C. proc. pen.
Recurentul reclamant precizează că în mod nelegal a fost admisă excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a intimatei pârâte Banca Italo Romena, Agenţia Arad, invocată din oficiu de instanţă în condiţiile în care această excepţie nu a fost pusă în discuţie de nici una din părţile în litigiu, iar criticile formulate prin cererea de apel vizau respingerea pe fond a acţiunii.
Curtea de Apel Timişoara a încălcat principiul disponibilităţii părţilor în procesul civil, care presupune analiza apelului numai în limitele cererii de apel, adică în limitele criticilor formulate, astfel că instanţa de apel nu putea să soluţioneze excepţiile menţionate în lipsa unei cereri exprese a părţilor, în acest sens.
2. Pe fond, hotărârea instanţei de apel s-a dat cu aplicarea greşită a legii, cu referite la art. 41 alin. (2) C. proc. pen. şi la practica judiciară care certifică faptul că entităţile fără personalitate juridică prin care băncile sau asigurătorii desfăşoară comerţ pot sta în judecată în calitate de pârâte.
În mod eronat instanţa de apel face distincţie cu privire la capacitatea procesuală a pârâtei în funcţie de tipul răspunderii contractuală sau delictuală şi consideră că răspunderea delictuală este atrasă doar de fapta organelor de conducere a persoanei juridice.
Intimata pârâtă Banca Italo Romena, Agenţia Arad, prin notele scrise, depuse la dosar, solicită respingerea recursului ca nefondat, avându-se în vedere corecta soluţionare a excepţiilor menţionate, care sunt excepţii de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu de instanţă în orice fază procesuală a litigiului.
Înalta Curte analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele aflate la dosar şi de dispoziţiile legale incidente în cauză, constată că motivele invocate de recurentul reclamant nu se încadrează în art. 304 C. proc. pen. care să conducă la modificarea acesteia, astfel că recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. pen., modificarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Recurentul reclamant critică a doua ipoteză, încălcarea, aplicarea greşită a legii.
În argumentarea acestui motiv, recurentul a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 295 C. proc. pen. în soluţionarea excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a intimatei-pârâte Banca Italo-Romena Spa, Agenţia Arad, critică ce se dovedeşte a fi nefondată.
Excepţiile procesuale constituie un mijloc prin care, în condiţiile legii şi fără a pune în discuţie fondul, partea interesată, procurorul sau instanţa, din oficiu, invocă neregularităţi procedurale sau lipsuri referitoare la dreptul material la acţiune.
Excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a intimatei-pârâte Banca Italo-Romena Spa, Agenţia Arad, este o excepţie de ordine publică, referitoare la exerciţiul dreptului la acţiune, ce poate fi pusă în discuţie în orice stare a pricinii inclusiv în calea de atac a recursului şi, cu atât mai mult în calea de atac a apelului.
Potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. pen., orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate fi parte în judecată, textul legal defineşte prin urmare capacitatea de folosinţă ca fiind aptitudinea unei persoane fizice sau juridice de a avea drepturi şi obligaţii în plan procesual.
Capacitatea procesuală de folosinţă reprezintă alături de capacitatea procesuală de exerciţiu o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile în lipsa căreia procesul civil nu poate fi început sau continuat.
Potrivit art. 43 alin. (1) C. proc. pen. lipsa capacităţii de exerciţiu a drepturilor procedurale poate fi invocată în orice stare a pricinii.
Susţinerea recurentului reclamant în sensul că instanţa de apel nu putea să soluţioneze excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu a intimatei pârâte în condiţiile în care această excepţie nu a fost invocată de nici una din părţi, nu poate fi reţinută în raport de dispoziţiile art.295 alin. (1) care instituie în sarcina acesteia obligaţia invocării din oficiu a motivelor de ordine publică şi avându-se în vedere caracterul devolutiv al apelului.
Referitor la dezlegarea dată excepţiei lipsei capacităţii de folosinţă a intimatei-pârâte, dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. proc. pen. care reglementează folosinţa şi exerciţiul drepturilor procesuale au fost corect aplicate, astfel că agenţia nu are capacitate procesuală de folosinţă de a sta în judecată în calitate de pârâtă.
Nici critica privind greşita aplicare a legii asupra fondului excepţiei nu poate fi reţinută în raport de dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. proc. pen., avându-se în vedere că agenţia, ca dezmembrământ al băncii, nu poate fi asimilată unei asociaţii, cu structură de conducere de sine stătătoare, cu autonomie decizională şi patrimonială, niciuna dintre aceste trăsături nefiind întrunite în cazul agenţiei.
Pe de altă parte, agenţia nu poate fi asimilată nici unei societăţi fără personalitate juridică, de vreme ce şi această entitate beneficiază de putere de decizie, patrimoniu şi autonomie, ceea ce nu este cazul în materia agenţiei, văzută doar ca un dezmembrământ operaţional în teritoriu al societăţii, care păstrează mai departe, toate prerogativele de decizie, angajare şi control cu privire la activitatea personalului din agenţie.
În raport de specificul raportului litigios dedus judecăţii – răspundere civilă delictuală – este cu neputinţă de admis că autorul faptei ilicite, cu o răspundere proprie, să fie agenţia unei persoane juridice, în condiţiile în care o atragere a acestei răspunderi ar implica, în mod inevitabil, angajarea patrimonială a societăţii, ca autor al faptului ilicit, fără însă ca aceasta să fie parte în proces, prin organele sale de conducere.
Faţă de această situaţie, Înalta Curte cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. pen., urmează să respingă recursul reclamantului.
Cum recurentul-reclamant este în culpă, în temeiul art. 274 C. proc. pen. acesta urmează a fi obligat şi la plata sumei de 10.741 lei cheltuieli de judecată către intimata Banca Italo Romena, Agenţia Arad.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul R.F. împotriva deciziei civile nr. 60/A din 17 februarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, ca nefondat.
Obligă recurentul-reclamant R.F. la plata sumei de 10.741 lei cheltuieli de judecată către intimata BANCA ITALO ROMENA, AGENŢIA ARAD.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4199/2011. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4196/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
