ICCJ. Decizia nr. 4237/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4237/2011
Dosar nr. 3104/300/2011
Şedinţa din Camera de consiliu de la 19 mai 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 211 din 19 ianuarie 2011, Judecătoria Alba Iulia a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat cauza - cererea formulată de petenta A.A.R.R., Filiala Alba 1, prin reprezentant D.M. - spre competentă soluţionare în favoarea Judecătoriei Sector 2 Bucureşti.
S-a reţinut că petenta intenţionează să se constituie ca filială a A.A.R.R.
Potrivit art. 13 din OG nr. 26/2000, asociaţia îşi poate constitui filiale, ca structuri teritoriale, cu un număr minim de 3 membri, organe de conducere proprii şi un patrimoniu distinct de cel al asociaţiei.
Crearea, pe parcursul existenţei asociaţiei, a unei filiale, presupune modificarea actelor constitutive, operaţiune care intră sub incidenţa art. 33 din OG nr. 26/2000, care prevede: „modificarea actului constitutiv sau a statutului asociaţiei se face prin înscrierea modificării în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are sediul asociaţia".
Din certificatul depus la dosar a rezultat că sediul iniţial se află în circumscripţia Judecătoriei Sector 2 Bucureşti.
Chiar dacă a existat o modificare a sediului iniţial, instanţa apreciază că aparţine Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei, întrucât la grefa acesteia se află Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, în care apare menţionată iniţial asociaţia şi unde trebuie să se treacă şi modificările ulterioare, pentru o evidenţă unitară.
Prin sentinţa civilă nr. 1297 din 02 februarie 2011, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă, a admis excepţia de necompetenţă teritorială absolute a Judecătoriei Sector 2 Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, a constatat conflictul negativ de competenţă şi a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (4) din OG nr. 26/2000, în vederea înscrierii filialei, reprezentantul asociaţiei va depune cererea de înscriere, împreună cu hotărârea de constituire a filialei şi cu actele doveditoare ale sediului şi patrimoniului iniţial, la judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială urmează să-şi aibă sediul filiala.
Competenţa teritorială stabilită astfel este o competenţă exclusivă, potrivit definiţiei date de art. 159 pct. 3 C. proc. civ.
Prin urmare, s-a apreciat că în niciun caz competenţa de soluţionare a cauzei pendinte nu aparţine Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, întrucât sediul filialei a cărei înregistrare se cere se află în Alba Iulia, în raza de competenţă a Judecătoriei Alba Iulia.
Înalta Curte, în urma analizării actelor şi lucrărilor dosarului, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 şi urm. C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, pentru următoarele considerente de fapt şi de drept:
În drept, potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (4) din OG nr. 26/2000, în vederea înscrierii filialei, reprezentantul asociaţiei va depune cererea de înscriere, împreună cu hotărârea de constituire a filialei şi cu actele doveditoare ale sediului şi patrimoniului iniţial, la judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială urmează să-şi aibă sediul filiala.
Competenţa teritorială stabilită astfel este o competenţă exclusivă, potrivit definiţiei date de art. 159 pct. 3 C. proc. civ.
În acest context normativ explicit şi dat fiind faptul concret că sediul filialei a cărei înregistrare se cere se află în Alba Iulia, competenţa de soluţionare a cauzei nu poate reveni altei instanţe de judecată decât Judecătoriei Alba Iulia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4243/2011. Civil. Marcă. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4239/2011. Civil → |
|---|
